Baluta a vorbit! Acum, asculta tu, Mangia!

“Forza Stiinta! Ale!
Lumea se-ntreaba: DE CE
Noi pentru tine am face ORICE?”

O simpla intrebare retorica, strigata de Baluta la portavoce. Caci raspunsul il daduse inainte, “on the pitch”, asa cum ii ceruse “Mister”. Apoi in fata camerei, la sfarsit de meci, cand am auzit cel mai elegant, onest si corect (politic, etic si moral) discurs pe care ti l-ai putea imagina de la un fotbalist model. Si acum, la sfarsit de meci, in fata aceleiasi neobosite si incantatoare Peluze Nord, cand, epuizat de efort, a gasit resursele sa strige clar, profund, puternic si autoritar, precum un lider de galerie, vestita intrebare-fara-de-raspuns pe care Sezione o lanseaza in vazduh de peste un deceniu, pe vechiul si noul Oblemenco si pe zeci de stadioane.
Ce prestatie incantatoare a intreagii echipe a Universitatii Craiova!
Ce mai seara magica pentru Baluta! Ce raspuns promt la tripla lui Mitrita din meciul cu Iasi, si acestui autor la obositoarea prelegere ce a precedat meciului si lui Mangia insusi, care-i ceruse sa vorbeasca pe teren.
Prin prestatia sa, Baluta nu doar ca s-a pus in valoare pe el, dar a pus in valoare o ECHIPA formidabila a Craiovei, umbrindu-i in acelasi timp pe fenomenalii Mitrita si Gustavo, cei care au facut doar cu atat mai putin cat, dand fiecare cate un gol si cate o pasa de gol aceluiasi Baluta, sa-si poata pune colegul in valoare si sa il aseze in prim-planul serii. La urma urmei, pentru ce sunt prietenii?
Si ce incheiere fantatstica, cu un gol de poveste, cat o poveste. Caci executia cu care Baluta a incheiat meciul a fost nu doar o dovada clara a posibilitatilor lui tehnice, cu nimic mai prejos decat ale lui Mitrita ( el, singur cu zidul, cu poarta si portarul si avand in fata golul si in inima nemarginitul orgoliu ranit) dar si un gest de suprema mandrie. A fost punctul culminant al unui prim tenor care, prin prestatia sa, i-a evidentiat pe toti: antrenor, colegi de echipa, media, public. A fost ca si cum ar fi spus: uite, imi sunt mie insumi suficient, pot inscrie si atunci cand nu imi aseaza mingea Mitrita, chiar daca Gustavo nu inventeaza, de la nivelul solului, o pasa cu capul cat un gol.
Cu siguranta nu era nevoie sa-si scoata tricoul, caci cu totii inteleseseram deja mesajul subliminal pe care gestul sau dorea sa-l transmita: ca da, poate fi un rebel si in acelasi timp un pion disciplinat, ca poate stralucii in timp ce se aseaza in slujba echipei, ca poate fi cel putin la fel de eficient si tehnic precum Mitrita, ca da, Mangia a avut dreptate sa-l scoata din lot, si nu, nu a ales bine netitularizandu-l in meciul cu Steaua.Ca netitularizandu-l, Mangia i-a dat o lectie extrem de folositoare pentru cariera, dar poate i-a luat lui si Craiovei lui dragi un titlu.
Si, in imbratisarea finala, cand cei doi protagonisti ai articolelor din ultimele saptamani, unul in costum si altul la bustul gol, au parut ca au inteles ce au de dat si ce au de primit unul de la celalalt, dar mai ales ceea ce pot adauga fiecare intregului pentru a reusi impreuna, ca ECHIPA: unul principiile, rigoarea si cadrul filosofic -specifice civilizatiei din care provine – celalalt orgoliul, efuziunea, exceptionalismul locului in care s-a nascut.
Baluta a vorbit, dovedind ca e un baiat destept si a inteles ce a dorit Mangia sa-i comunice.
E infinit mai greu pentru italian, dar sper ca e si el un baiat suficient de inteligent, sa inteleaga din elocventa numarului sau zece: ca sa bati Steaua, e nevoie de Baluta.
Nu pentru ca e un executant fantastic de lovituri libere, nu pentru ca e super-talentat, nu pentru ca e un jucator de echipa, nu pentru ca e un rebel, nu nu pentru ca e un conformist, nu pentru ca e disciplinat, nu pentru ca-si tine tricoul pe el sau si-l arunca, nu pentru ca e un orgolios, nu pentru ca vorbeste bine, nici pentru ca spune prostii. Ci doar pentru un singur lucru, si numai unul. Si acela e ca, peste toate, BALUTA E OLTEAN. E acel tip de fotbalist oltean, care stie ce inseamna sa bati Steaua si-si doreste mai mult decat orice pe lume asta.
Iar Mangia va fi un mare spirit si un mare antrenor, nu pentru ca e italian, nici pentru ca are in ADN disciplina tactica si mentala a centurionilor romani, nu pentru ca a mostenit cultura fotbalistica a cizmei si nici pentru ca si-a insusit invataturile lui Ancelotti si Sacchi sau pentru ca a absolvit Coverciano.
Va fi un mare antrenor , unul gigant chiar, atunci cand va intelege nuante, mici detalii in care sta ascuns dracusorul: oriunde se duce, trebuie sa inteleaga spiritul, cultura si mai ales micile-mari secrete ale locului. Caci daca va intelege Oltenia si exceptionalismul ei, (o lectura atenta a versurilor din imnurile Craiovei si mai ales a celebrului “Muica, noi suntem un neam…” ar fi de ajutor, dar nu suficient), nu va avea vreodata probleme sa inteleaga orice loc de pe pamant spre care meserie sa, atat de ingrata si mobila, l-ar putea purta.
Arta lui Baluta a fost o oratie plina de sensuri, plina de paradoxuri, una dintre cele mai fascinante pe care marii oratori le-au exprimat de la Cicero incoace. Dar ajunge acum cu hiperbolele. Un singur cuvant e de ajuns: cupa (si campionatul, desigur 🙂
Mangia, Mitrita, Baluta, Gustavo. Si, desigur, tu Bancu, caci cumva, cei amintiti au reusit imposibilul seara trecuta: sa-mi ia pentru cateva clipe privirea de la elegantul tau dans din teren. Si tu Mateiu, care muncesti ca un salahor acolo la mijloc, spre gloria primilor. Si tu capitane Zlatinski si voi toti ceilalti. Aduceti doar unul dintre cele doua trofee in Banie si nu vor exista oameni mai bine primiti de la imparatii romani incoace, iar marsul vostru triumfal de la Bucuresti la Craiova va fi un spectacol cum n-a vazut Mangia in cele mai grandioase puneri in scena a Aidei la Opera din Milano.

Related posts

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !