CERCUL COMPETENTEI

Clujul a depasit Craiova la titluri pentru ca a inteles mai bine legile capitalismului, nu neaparat ale fotbalului.

Ca unul care a trait in Cluj si a iubit prin Gruia, performanta fotbalistica a CFR-ului ar trebui sa ma miste in vreun fel. Ma lasa complet rece (daca exclud un usor regret ca a depasit Craiova la numarul de tilturi pentru o echipa din afara Bucurestiului). Nici nu cred ca Clujul poate face ceva cu acest titlu, sau cu alte titluri, cate vor mai veni.

Clujul a facut, folosind metode clasice, ceea ce putea face: a construit si dezvoltat un brand fotbalistic, fabricand in resptectivul proces si o istorie de 110 ani si castigand apoi 5 campionate in ceva mai mult de un deceniu, adica mai mult decat Craiova a obtinut in trei generatii diferite.

Dar inca nu sunt impresionat. Al cincilea sau al o sutalea titlu nu insemamna nimic cand un stadion de 20 000 de locuri e doar trei sferturi plin la un meci crucial.

Desi lumea si tehnologia evolueaza, inca in fotbal, agricultura sau banking ai nevoie, pe langa know how, si de pamant si clima potrivite pentru a cultiva competitiv. Este foarte neplauzibil ca, in urmatorii 50 de ani, pe malul Somesului se vor putea cultiva pepeni care sa-i scoata de pe piata pe cei de la Dabuleni, desi nimic nu e imposibil.

Dar, de asemenea, as paria ca, tinand cont de spiritul suspicios al oltenilor, pe pamanturile lor cu greu se va naste vreo institutie financiara care sa cucereasca Romania sau Europa, desi, iar, totul e posibil.

Ii voi da asadar Clujului, ce-i al Clujului. Intelegerea lumii banilor, o cultura colaborativa bazata pe incredere (adesea zdruncinata, dar niciodata distrusa de seisme precum schema piramidala Caritas sau falimentul Bancii Dacia Felix), care a facut din acest centru al Ardealului un pamant fertil pentru a creste si dezvolta Banca Transilvania, cea mai spectaculoasa si frumoasa poveste pe care a dat-o capitalismul in Romania, si chiar in toata Europa de Est.

Daca ar fi sa atribui un element comun care i-a ajutat pe fondatorii si liderii celor doua institutii (ce nu si-au alaturat niciodata imaginea) sa iasa invingatori in fotbal si banking, aceasta a fost capacitatea de a ramane in cercul lor de compententa. Nici Paskany n-a avut vreodata pretentia ca se pricepe la fotbal si nici Ciorcila ca se pricepe la banking.

Cunosc mai in profunzime istoria si oamenii Bancii Transilvania decat ale CFR, dar stiu ca ambele institutii si-au depasit limitele importand cultura si know how, de unde acestea existau. Clujul si Romania n-ar fi putut, pentru toti banii din lume, oferi un bancher cu cultura bancara adusa de olandezul Robert Rekkers, pentru simplul fapt ca nu exista unul si nu exista nici o scoala sau o cultura romaneasca care sa poata da unul.

In fotbal, atat Romania cat si Cluj au dat in ultimii 100 de ani oameni mult mai competitivi la nivel global decat au dat in banking si, prin Nelutu Sabau, poate ca CFR ar fi putut gasi un astfel de om pe plan local, daca inima acestuia n-ar fi fost in alta parte. Dar l-au adus pe Andone, Trica, Petrescu proveniti din culturile si mentalitatile celor trei centre care au dominat fotbalul romanesc: Dinamo, Steaua si Craiova.

Nu doar ca institutiile amintite au importat din afara oameni, cultura si know how, dar le-a si acordat libertatea, timpul si competenta sa le implementeze la Cluj.

Ca urmare, in fotbal si in banking, pornind de la zero, Clujul a ajuns pe primul loc in Romania.

Si totusi, inca nu sunt impresionat, caci in ziua de azi, jocul nu e local, ci european sau global. Si, daca ar fi sa-mi investesc banii – in fapt am facut-o, deja – mizand pe viitorul uneia dintre cele doua, Banca Transilvania mi se pare un pariu mai bun, desi sansele par incomparabil mai mici ca, venind din Romania, sa te impui vreodata in bankingul european decat in fotbalul european.

Si-apoi, in fotbal sunt deja investit intr-o institutie din care nu pot, oricate eforturi as face, dezinvesti complet: Universitatea Craiova. Sau, daca as putea, problema e ca, altfel decat investitiile de la bursa, nu am alternativa.

In urma cu un an am decis asadar, ca la pocher, sa-mi dublez miza pe Craiova, sa achizitionez acest site, si sa-mi cumpar o proprietate care sa-mi ofere posibilitatea de a fi mai aproape de noul Oblemenco.

Desi cred ca un club de fotbal are o serie de neajunsuri fundamentale pentru a deveni un business bun (emotiile intuneca mereu ratiunea), poate ca as gasi ceva bani sa investesc in cateva actiuni la Universitatea Craiova, daca si cand investitorii care au preluat brandul se vor tine de promisiunea initiala si vor deschide compania, eventual listand-o la bursa.

Dar chiar si atunci, investita mea va ramane preponderent sentimentala si recompensele la care ma astept, la fel. Ca investitor de o viata, nu-mi permit decat sa raman optimist si sa consider sansele Craiovei in fotbal incomparabil mai mai mari decat ale Clujului (desigur n-am nici o indoila ca in finante sau imobiliare lucrurile stau pe dos si, adesea, fotbalul creste acolo unde cresc si banii).

Ce ma face optimist? Faptul ca cultura fotbalistica si spiritul oamenilor sunt inca intacte. Faptul ca inca exista Cartu, Sandoi, Badea, Stanga, Craioveanu sau Gica Popescu, in ciuda faptului ca i-am pierdut pe Oblemenco, Stefanescu, Tilihoi si Balaci. Faptul ca dezastrul dezafilierii si falimentului n-au reusit sa suprime fotbalul in Craiova, faptul ca Universitatea Craiova ramane un brand puternic ancorat in constiinta si inimile oamenilor, in ciuda faptului ca intreaga presa (prin excelenta cel mai important factor in crearea sau distrugerea unui brand) s-a straduit sa il nege, murdareasca sau alterereze. Faptul ca Universitatea Craiova e un nume al carui ADN nu a fost creat in laboratoare de marketing, ci in constiinta profunda si parerea buna, de nezdruncinat, a olteanului despre el insusi, si este, ca urmare, imposibil de distrus din exterior.

Toate acestea au in continuare potentialul de a face si reface din Craiova o forta nu doar in Romania, dar si in Europa.

Cu o singura conditie: sa ramanem toti, suporteri, fotbalisti, politicieni locali si investitori in cercul nostru de competenta.

In primul rand, investitorii sa ramana investitori. Sa ramana la fel de curajosi in a investi, caci au ales un club cu potential fara egal in fotbalul romanesc. Sa aiba generozitatea de a imparti cu altii riscul si beneficiile acestei investitii, caci orice efort este mai usor de dus de mai multi decat de mai putini. Sa aiba discernamantul si intelepciunea de a angaja cel mai bun om pe care-l pot gasi spre a le conduce clubul (valoarea, precum soarele, se arata tuturor, dar, din varii motive, oamenii isi feresc ochii de ea).

Dar mai inainte de orice, sa se fereasca de tentatia iluziei ca au inceput sa inteleaga fotbalul si ca se pricep la el, ca business sau ca joc, mai bine decat fotbalistii. Caci asta e reteta esecului financiar si fotbalistic, experimentata si certificata deja de laboratorul numit Craiova.

Related posts

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.