You are here

Cum l-a terminat Securitatea pe Ilie Balaci

Pentru generaţiile actuale, Securitatea, poliţia politică a regimului comunist

Pentru generaţiile actuale, Securitatea, poliţia politică a regimului comunist, pare o entitate ireală. Unii chiar se întreabă dacă ea a existat cu adevărat ori dacă acţiunile sale au fost chiar aşa cum se povesteşte pe ici pe colo. Pentru mulţi dintre cei născuţi după 1990 e greu de crezut că puteai fi supravegheat zi şi noapte, că ţi se ascultau telefoanele sau că erai urmărit oriunde te duceai. Şi totuşi aşa a fost. Oameni de cultură, sportivi, ziarişti ori simpli cetăţeni erau luaţi în colimator de Securitate la cea mai mică bănuială că acţiunile sau gândurile  lor nu erau în conformitate cu linia partidului unic.

Una dintre obsesiile regimului era legată de faptul că oameni cu notorietate ar putea rămâne, în diferite situaţii, în străinătate. Nicolae Ceauşescu vedea ca pe un afront adus raiului comunist pe care îl păstorea, orice semnal că X sau Y ar putea evada din Republica Socialistă România. Drept urmare, Securitatea a mobilizat de-a lungul timpului un număr impresionant de angajaţi pentru a-i ţine sub urmărire pe cei susceptibili de a rămâne peste graniţă. Unul dintre ei este marele jucător al Craiovei, Ilie Balaci.

Accidentarea

Pe 21 februarie 1984, în minutul 69 al meciului pe care Universitatea Craiova îl susţinea în campionat la Baia Mare, Balaci a suferit o accidentare gravă în urma unui atac al lui Grigore Arezanov. Verdictul a fost dur : ruptură de ligamente. Nenorocirea a venit într-un moment în care olteanul era la apogeul carierei. În 1983 ajunsese cu Universitatea Craiova în semifinalele Cupei Uefa, după o serie de meciuri care au ţinut cu sufletul la gură toată suflarea românească. Era căpitan de echipă al naţionalei, alternativ cu Costică Ştefănescu, şi avusese o contribuţie decisivă în calificarea la Campionatul European din Franţa 1984, competiţie la care România avea să participe în premieră. Din păcate, la fel ca Nicolae Dobrin la mondialul mexican din ’70, a fost un simplu privitor al turneului final al Euro ’84.

Obiectivul Iordan

La scurtă vreme după accidentarea suferită la Baia Mare, Ilie Balaci s-a transformat în “obiectivul Iordan”, nume de cod dat de Securitate. În arhivele CNSAS – Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se găsesc mai multe rapoarte de supraveghere al căror subiect este Ilie Balaci.

Deşi nu se menţionează explicit motivele declanşării acestei acţiuni, din respectivele documente reiese că Balaci era suspicionat că ar putea rămâne în străinătate. Securitatea era îngrijorată de faptul că Balaci insista să meargă la tratament în Germania Federală pentru a-şi rezolva accidentarea şi, în plus, avea relaţii cu Nicolae Covalenco, ziarist român stabilit în 1976 în Olanda, care desfăşura şi activităţi de impresariat şi era urmărit de Direcţia a 3-a a Securităţii.

Din rapoartele întocmite de ofiţerii de Securitate  – locotenent major Adrian Vilău, maior “P.M.”, colonel Gheorghe Lungu şi locotenent colonel Şerban Pascu – rezultă că în vara 1984 Ilie Balaci a fost urmărit constant iar convorbirile sale telefonice au fost interceptate.

Toate rapoartele au ajuns la “cabinetul tovarăşului adjunct al ministrului, general locotenent Iulian Vlad”. Balaci jucase ultimul meci la naţională cu Algeria, pe 7 februarie 1984, pe 21 februarie era accidentat la Baia Mare iar în mai acelaşi an intra în vizorul Securităţii.


Citește continuarea pe http://vanatoruldelegende.blogspot.ro/2016/10/obiectivul-iordan-sau-cum-l-terminat.html

 

Related posts

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !