Déjà vu

Breaking news. Antrenorul italian, pe cale de a rata calificarea echipei in cupele europene, este demis de catre conducatorul Universitatii Craiova, cu doar cateva etape inainte de sfarsitul campionatului.

De ce oare simt un déjà vu? As spune lucruri, dar mi se pare ca le-am mai spus, as lua atitudine, dar am senzatia ca am luat deja. Este o senzatie de neputinta pe care am mai simtit-o candva, cand am scris lucruri pe care am promis sa nu le public vreodata.

O promisiune de care ma simt dezlegat, caci, la aproape zece ani dupa ce am enuntat-o, personajele si faptele sunt doar istorie, iar istoria, oricat de educativa ar fi ea, este, in sine, complet amorala.

”  Viena, martie 2010

Draga Adrian,

Sper ca esti bine si ca micile necazuri nu ti-au afectat prea mult sanatatea.

Am tot amânat sa ma asez la calculator pentru a-ti scrie, stiind cât de asaltat esti cu sfaturi si vorbe. Cu siguranta ca ai nevoie de mai mult decât atât.

Dar scriu aceasta scrisoare mai mult pentru mine, pentru a nu-mi reprosa mai târziu ca as fi putut sa o fac, dar n-am facut-o. Desi nu-mi fac iluzii,  daca vei gasi ceva util si bun in ea, asta ar fi o recompensa pe care n-as putea sa mi-o refuz.

De aproape un an m-am retras in Viena (unde-mi ling ranile dupa ce am oprit revista pe care o stii)  si n-am urmarit nici un meci din prima parte a campionatului. Sigur, ar trebui sa-mi retin infatuarea de a adauga ca un motiv pentru care am refuzat sa urmaresc vreun meci, a fost acela ca am stiut ca directia pe care o luasera lucrurile imediat dupa demiterea lui Napoli este gresita si ca nimic bun nu putea sa iasa din ea. Am stiut, dar la ce bun?

Acum probabil ca si tu accepti ca, cel putin tactic, daca nu si strategic, ai facut o greseala indepartându-l pe Napoli in acel moment, luând practic asupra ta tot ceea ce s-a intâmplat de atunci incolo.

Sigur, nimeni nu poate spune daca Napoli ar fi reusit sa duca Craiova in Uefa, dar daca ar fi esuat, esecul era al lui, iar tu te desparteai onorabil de un prieten. Daca ar fi reusit, succesul ar fi fost si al tau, pentru ca ai avut incredere in acest om pâna la capat.

Ti-am reprosat atunci acest lucru si am comparat, exageraând desigur, nedreptatea pe care i-ai facut-o cu cea a lui Dinel Staicu. A fost probabil o rautate din partea mea si nu m-a suparat prea mult faptul ca ai gasit de cuviinta sa-mi raspunzi printr-o alta rautate. Sunt constient ca nu e nevoie de un prea mare efort pentru a intra in coliziune cu tine. Inca n-am intâlnit o persoana cu talentul tau de a-ti face dusmani noi si de a indeparta prieteni vechi.

Prietene, cu riscul imens de a te indeparta si mai mult, nu intentionez sa te menajez deloc. Pentru ca tu nu-ti menajezi suporterii, nu-ti menajezi jucatorii, nu-ti menajezi prietenii, nu-ti menajezi sotia si copiii si, mai mult decât atât, nu te menajezi pe tine insuti. Tu te condamni si ii condamni  pe cei din jurul tau la o viata de dezamagiri, de neimpliniri, de tristete si dureri.

Dupa mult timp, am hotarât sa urmaresc recentul meci cu Dinamo si de aici impulsul final de a-ti scrie.

Acuzele tale, vaicarelile tale in fata arbitrajului din preziua meciului nu-mi spuneau decât ca faci ce faci de obicei si ca rezultatul nu poate fi decât acelasi: plângi ca oaia pierduta in padure, atragând in acest fel atentia animalelor de prada ca esti acolo, singura, slaba si vulnerabila, buna pentru o cina copioasa.

Sigur tu numesti aceasta tactica “presiune pe arbitrii” a la Pinalti, dar ce am vazut eu, ce au vazut conducatorii si jucatorii dinamovisti, ce a vazut o tara intreaga, n-a fost decât un scâncet al neputintei. Ca urmare, ai  continuat sa plângi dupa meci si continui sa plângi mereu pâna vei fi victima urmatorului animal de prada.

Infrangerea cu Dinamo nu m-a mâhnit atât de mult pe cât m-a mâhnit reactia ta. Ea arata ca nu ai invatat nimic in toti acesti ani.

Jucatorii poate ca ar fi avut puterea sa se ridice de jos, sa se lupte cu dinamovistii si cu arbitrii si cu tot, dar au primit mesajul tau inca inainte de meci: ce rost are sa ne luptam, noi suntem invinsi dinainte. Pentru ca, desi vrei sa dai impresia ca te lupti cu toti si cu toate, tu faci un singur lucru: te plângi.

Vad la câteva zile apoi, declaratia lui Cristescu ca, in repriza a doua, jucatorii aproape ca au refuzat sa intre pe teren.

Si acum te intreb: aceasta este atitudinea pe care ai vrea sa i-o transmiti copilului tau in viata?

Sau crezi tu ca mergând mereu in fata copiilor tai si netezindu-le drumul, deschizându-le usile, dându-i la o parte pe toti cei care i-ar putea trage de urechi sau aruncându-le câte un bobârnac colegilor de joaca, ii educi si ii pregatesti pentru viata?

Daca vei citi “Lupta vietii” a lui  Cosbuc vei afla ca “nimic nu-i mai de râs ca plânsu-n ochii unui luptator”!

De la inceput am apreciat ce ai facut la Craiova. Ca ziarist de business, l-am cunoscut inainte si pe Staicu si am realizat ce diferenta uriasa este intre tine si el.

Am vazut toate acele lucruri bune, sanatoase si corecte pe care le-ai asezat ca baza a noii constructii. Si multe dintre ele le-am si scris cu ocazia acelui articol din revista mea. Eram aproape sigur ca esti un om providential pentru Craiova, pentru suporterii echipei care suferisera atât de mult in trecut. Derapajele tale verbale, izbucnirile conflictuale, le-am pus fie pe seama stresului cu care te confrutai zilnic, fie pe o lipsa de intelegere a impactului negativ pe care acest comportament il are asupra publicului, o chestie mai degraba de PR, decât una fundamentala. Lucrurile bune, mi-am spus, mai devreme sau mai târziu, vor iesi la iveala, vor da rezultate. Dar pare-se, nu si daca lucrurile bune sunt estompate de cele rele.

Pentru ca, la fel cum o companie e judecata pentru profitul sau pierderile pe care le obtine, o echipa de fotbal este judecata dupa rezultate. Orice ai spune tu, rezultatele vorbesc mai mult pentru tine. Si adevarul e ca daca ai  conduce o companie cu alti actionari, mai mult ca sigur ca ai fi fost dat afara de mult.

Nebunia, spunea Einstein, este atunci când continui sa faci acelasi lucru, asteptând mereu rezultate diferite.

Adrian, daca nu pui capat felului in care faci lucrurile, nu vei obtine decât aceleasi rezultate. Daca nu vei reusi o schimbare a gândirii tale, speranta ta ca lucrurile vor merge altfel decât merg acum, decât au mers anul trecut, acum doi si trei ani, este o nebunie.

Cum se poate sa nu fi observat ca rezultatetele sunt de 5 ani incoace aceleasi, pentru simplul fapt ca tu ai continuat sa faci acelasi lucru.

Ai cautat adversari imaginari, ai vazut comploturi, ai deschis fronturi de lupta impotriva tuturor pozând mereu in pozitia ta preferata: victima.

Iar acum chiar asta esti, victima perfecta, victima eterna. Vei gasi compatimire in public in aceeasi masura in care vei simti pe pielea ta voluptatea cruda a devoratorilor tai.

Aceasta este singura recompensa pe care o victima o primeste pentru patimile pe care le are de suferit: mila, compasiunea publicului (vad, cu durere, chiar a adversarilor).

Stiu ca esti gata sa dai vina pe toata lumea pentru nenorocirile tale, dar te asigur – iar tu in sufletul tau stii –  ca nici Dumnezeu, nici Basescu, nici Mircea Sandu, nici Razvan Lucescu, nici Solomon, nici Borcea si nici macar arbitrii cei rai si corupti nu sunt cauza neimplinirilor tale. Esti surpins sa afli, dar e pur si simplu DECIZIA TA, ALEGEREA TA.

Pentru ca tu insuti esti cel care ai putea alege alffel, si nu o faci. Tu singur ai putea sa te muti din tabara loserilor, a victimilor vesnice, a ghinionistilor si napastuitilor sortii, a celor care nu au si carora mereu li se ia si ce au, in tabara invingatorilor, a norocosilor, a vejnic ajutatilor de soarta, a celor care au de le prisoseste si carora Dumnezeu le da mereu mai mult.

Filosofia ta defetista s-a asternut ca un cancer in cele mai mici unghere ale clubului, in sufletele jucatorilor si suporterilor si nu trebuie sa ai nici o indoiala unde te va duce ea: spre esec, spre faliment, spre mizerie si singuratate.

De ce imi petrec noaptea descriindu-ti un viitor sumbru pentru amândoi? Pentru ca in inima mea mai e speranta ca, din dragoste pentru Craiova, pentru familia ta si pentru tine, ai putea sa te intorci din drumul spre dezastru pâna nu e prea tarziu.

Nu trebuie sa ma asculti pe mine, ci pe tine insuti. Daca simti ca cei din jurul tau sunt nefericiti alaturi de tine, daca simti ca te-ai indepartat de familia ta si ca insusi corpul tau este supus unei presiuni insuportabile, ca sanatatea ta are de suferit din aceasta cauza, atunci acestea sunt semnele pe care Dumnezeu ti le trimite.

Eu unul am petrecut nejustificat de mult timp analizându-ti actiunile, incercând sa te inteleg, acordându-ti circumstante atenuante. Am incercat sa gasesc raspunsul la intrebarea: de ce in tot ce faci, din pozitia de conducator al Universitatii esti sortit esecului când pari sa ai cele mai multe ingrediente necesare performantei.

Esti cu adevarat pasionat de ceea ce faci, iubesti Universitatea mai mult decât oricare dintre cei care au avut-o inaintea ta, ai cel mai pasional public din tara, si dispui de o generatie de jucatori extrem de talentata, rodul muncii si al alegerilor tale.

Il ai in echipa pe Florin Costea, probabil liderul generatiei de fotbalisti post Mutu si un jucator care va ajunge la cote de neimaginat pentru multi in acest moment.

Ai avut viziunea si ai stiut sa investesti si sa prevezi viitorul mai bine ca nimeni altul. Ai intuit valoarea brandului Universitatea Craiova – un lucru nu prea greu de facut – dar remarcabil atunci când toti ceilalti care au avut de a face cu acest club, de la oficialitati ale orasului la patroni, au fost orbi si legati la ochi in aceasta privinta.

Si m-am intrebat atunci: cum se face ca in ciuda atâtor argumente care sunt in favoarea ta, tu ai continuat sa contabilizezi esec dupa esec?

Cred ca am aflat raspunsul, dar nu stiu daca ai vrea sa-l auzi. Cauza esecului esti tu insuti. Nu ai cautat niciodata gloria echipei, ci gloria ta. Nu te-ai pus cu adevarat niciodata in slujba echipei, ci ai pus echipa in slujba ta.  Oricât de mult ai iubit echipa, iubirea pentru tine insuti te face orb. Oricât de generos ai fi investind banii tai si ai familiei tale in echipa de fotbal, egoismul si vanitatea ta iti subjuga atât echipa cât si familia, condamnându-le la nefericire pe amândoua. Daca continui in acelasi fel risti  intr-un final sa pierzi totul. Si nu sunt sigur ca nu asta este ceea ce cauti, ceea ce-ti doresti.

Nevoia ta de recunostinta, de recunoastere si de apreciere publica, arunca in derizoriu aproape toate faptele bune pe care le faci.

Desigur, aceasta nevoie o are fiecare om, indiferent ca e mare sau mic. In cazul tau, insa, ea este atât de pronuntata incât a devenit patologica. Te comporti asemenea unuia caruia i-au lipsit acele mângâieri parintesti pe frunte in copilarie si incearca sa le obtina acum la maturitate.

Stiu ca ai o relatie cu Dumnezeu, dar nu stiu daca citesti Biblia cu suficienta atentie ca sa gasesti in ea drumul de urmat. Inchipuie-ti ca Isus, dupa ce a vindecat un bolnav, ar fi iesit pe strada sa se planga de lipsa de apreciere a comunitatii pentru faptele sale marinimoase. Daca ar fi facut-o, n-ar mai fi fost Isus Mântuitorul pe care il cunosc si pe care vor sa-l urmeze miliarde de crestini din generatie in generatie.

Dar obiectivul lui a fost mai inalt decât el insusi. Asa ai putea si tu sa te ridici deasupra conditiei tale, deasupra numelui tau pe care acum rautaciosii il folosesc  impotriva ta.

Tu insa vrei recunostinta si apreciere, tu te lupti pentru dreptate, tu vrei sa-l distrugi pe Sandu Mircea, tu vrei sa ii faci echipa lui Lucescu,  tu il vrei pe Geoana la Cotroceni, vrei sa-l dai afara pe Solomon din primarie, pe Camataru, pe Cartu, si pe oricine ai tu impresia ca ti se opune tie, sa-i dai afara din memoria colectiva. Dumnezeu insusi are o mare problema cu tine, pentru ca nu stie ce vrei si ca urmare nu stie ce sa-ti dea (sau poate stie si iti da tocmai ce-i ceri).

Ai ajuns sa te confunzi cu Universitatea Craiova, dar vrei recunoastere pentru ceea ce faci tu, nu pentru ce face echipa.

Costea este nascut pentru glorie, traieste pentru ea si asemenea oricarui razboinic, si-o poate câstiga singur si mai devreme sau mai târziu si-o va câstiga. Daca vrei sa o câstige la Craiova, trebuie sa-l lasi sa o faca, nu sa incerci sa câstigi tu meciurile pentru el.

Sigur, tu l-ai adus la Craiova, acest merit nu ti-l poate lua nimeni. Dar acum, tu esti principala piedica in fata gloriei lui Costea, a lui Prepelita, a lui Gaman si a lui Lung. Setea lor de glorie e imensa, ei sunt gata sa o câstige, dar singurul lucru de care nu au nevoie este un motiv pentru care nu pot sa o faca. Si tocmai asta este ceea ce faci tu, zi de zi, clipa de clipa: le furnizezi acestor tineri insetati de glorie zeci de motive pentru care nu pot intinde mâna sa o ia.

Mircea Sandu, Solomon, arbitrii, selectionerul,  borcea, netoiu, magaru, mai nou, etc. etc, in fiecare zi tu iti creezi propriile mori de vânt cu care te lupti, si esti disperat când vezi ca lumea este dispusa din ce in ce mai putin sa creada in fantasmele tale.

Mimezi lupta in afara terenului, in loc sa lasi adevaratilor luptatori onoarea de a muri si a-si câstiga gloria, pe teren.

Crezi tu ca un arbitru, sau doi sau trei pot opri o mare echipa din drumul ei spre glorie? Un sezon, doua, trei, cinci la rand? Nu cumva istoria Criovei tale este chiar exemplul care te contrazice. Il ai in mâini si in fata ochilor.

Le inoculezi acestor baieti ideea nociva ca orice ar face ei, nu vor putea niciodata sa invinga sistemul, ca meciul e pierdut inainte de a incepe. Ca tu insuti esti singurul care se poate lupta cu sistemul, ca doar tu esti aparatorul dreptatii, ca doar tu poti sa câstigi gloria pentru ei.

Prin luarile tale de pozitie inainte de meciuri si cele de dupa, faci in asa fel incât aceasta echipa sa se simta dinainte invinsa, doar pentru ca, in cazul in care totusi se intâmpla contrariul, tu sa-ti poti asuma merite.

Prin tot ce faci, inviti ghinionul si necazul la tine in casa.

Filosofia ta nu nu este cea a unui invigator si n-am inteles niciodata staruinta ta in a te situa mereu de partea celor care pierd, alegerea ta inspre martirizare si sacrificiu.

“Singuri, impotriva tuturor”, ai luat deviza defetista pe care rapidistii au purtat-o cu ei prin divizia B ( doar tu si Ahmadinedjad credeti ca daca provocati pe toata lumea veti reusi sa iesiti in final invingatori)  si ai instalat-o mare alaturi de emblema unei echipe cu o filosofie si o istorie de invingatori. Nu m-as mira daca cu o asemenea deviza Craiova va ajunge ani in sir sa fie singura precum Rapidul in divizia B.

Un invingator este invingator pentru ca traieste, gândeste si actioneaza ca un invingator.

Un invingator are intotdeauna mai multi prieteni decât dusmani pentru ca intotdeauna mai multi oameni vor sa li se alature celor care câstiga in viata decât celor care pierd.

Un invingator nu se plânge niciodata de soarta sau de ghinion pentru ca stie ca soarta si norocul si le face singur.

De ce nu poti crede ca Florin Costea si ceilalti pot sa invinga orice echipa indiferent câti arbitri ar avea acea echipa de partea ei?

Daca ai avut incredere in echipa ta, de ce nu ti-ai luat un billet de avion spre Paris chiar in preziua meciului cu Dinamo, spunându-le baietilor ca nu e nevoie de tine acolo pentru ca ei sa invinga in Stefan cel Mare.

Ai putea sa incerci sa vezi prieteni peste tot in jurul tau in loc de dusmani. In acest fel ai avea ocazia sa ti-i faci prieteni chiar pe cei care acum te dusmanesc.

Este in defavoarea ta sa vezi inamici peste tot pentru ca astfel risti sa-ti transformi si putinii prieteni care ti-au ramas in dusmani.

Ai cumparat Craiova, dar ai inteles spiritul ei? O ai pe mâna, dar esti tu capabil sa o si conduci?

Ai pe mâna o bijuterie, dar n-ai reusit sa aduni in jurul acestui activ de nepretuit fortele orasului: autoritati, suporteri, comunitatea de afaceri.

L-ai avut pe Balaci, dar n-ai stiut sa-l folosesti, sa-i preiei filosofia si sa o aduci la nivel de politica de club.

Puteai sa-l investesti pe acest om cu increderea ta, asa cum ai investit atâtia si atâtia antrenori no-name care n-au facut nici macar 1% din ce a facut Balaci pentru brandul pe care acum il detii. Ce putea fi mai marinimos si mai demn de un mare caracter decât asta. Si, chiar daca n-ai fi avut rezultatele pe care le asteptai (de parca acum le ai!) cine te-ar fi invinovatit vreodata ca ai mers pe mâna lui Balaci?

Dar tu ai vazut in el doar o epava, umbra unei legende pe care o iubeai in tinerete, un om dependent de sticla lui de whisky si nu valoarea intrinseca a unui fotbalist de geniu, valoare care nu a disparut, ci cel mult a luat alta forma. Te-ai simtit dator sa-i arunci o functie, dar ai luat din ea toata puterea, tot continutul, cu sentimentul ca-i faci un bine. I-ai facut mai mult rau si l-ai umilit mai mult decât iti poti inchipui.Dar ti-ai facu tie insuti un rau, refuzându-ti un cadou pe care ti l-a dat Dumnezeu (un Balaci, un Hagi, un Dobrin sunt binecuvântari rare pe care nu le avem din pacate tot timpul la indemâna?)

Ai avut un moment de sublim, un moment in care ai recunoscut in Balaci ceea ce era el de fapt, dupa acel meci cu Pandurii. In loc sa mergi atunci in directia in care ti-a spus sufletul tau, te-ai intors si te-ai luat dupa mintea ta. Mintea ne inseala adesea, sufletul niciodata. Problema este ca doar rareori putem deosebi intre ceea ce ne spune sufletul si ceea ce ne spune mintea.

Balaci merita mai mult decât un post de fatada. Desi probabil ai impresia ca i-ai dat bani degeaba, te asigur ca impactul lui asupra clubului, chiar din acea functie goala,  era mult mai pretios decât banii primiti. Fiecare aparitie a lui la televiziune si in presa aducea clubului credibilitate, echilibru, prestanta, constiinta superioritatii pe care doar geniile o au, si toate astea erau transpuse asupra echipei.

E o mare diferenta intre imaginea pe care o proiecta Balaci si imaginea proiectata de tine: tipete, cearta, acuze, jigniri, vaicareli, nesiguranta, nestiinta, neputinta.

Ce e mai grav insa este ca nu observi ca ai devenit o prezenta tragi-comica –  vesnicul loser cu gura mare si realizari putine – intr-o interminabila telenovela servita de moderatori mediocri de stiri pseudo sportive. Pentru ei ai devenit o hrana zilnica, o sursa ieftina si inepuizabila de proteine si rating, pentru suporterii Universitatii, cei care te cumpara, doar un surogat de performanta, dezgustator si nociv. Si, in timp ce tu ocupi ecranele televiziunilor intr-o continua competitie pentru prime time cu Becali (pe care l-ai luat din pacate drept model) cluburile voastre, care v-au adus atentie si celebritate, se scufunda in derizoriu, in mediocritate.

In momentul in care Gigi Becali a aruncat la gunoi in prime time cu Gica Hagi, soarta sa de politician i-a fost pecetluita.

De cate ori il defaimezi pe Cârtu, pe Stefanescu, pe Camataru, de atatea ori punctezi impotriva ta. De legende, ca si de morti, numai de bine. Nu poti sa te lupti cu istoria, nici sa o rescrii, dar prin ceea ce faci azi poti sa devii parte din ea mâine.

Ai putea tu insuti sa intri in istorie ca unul care a facut posibila o noua glorie pentru Craiova. De ce ti-o refuzi?

Misiunea ta este sa creezi cadrul, sa construiesti arena si sa asiguri conditiile si linistea  pentru ca adevaratii gladiatori, artisti, fotbalisti sa-si câstige singuri gloria in ea.

Este ceea ce au stiut sa faca atâtia si atâtia oameni care si-au câstigat un loc in istorie: familia de Medici a finantat si a incurajat câtiva tineri artisti talentati si asa au aparut David, asa a aparut surâsul Giocondei, care au adus glorie lui Michelangelo, lui Da Vinci, familiei de Medici si Italiei pentru tot restul istoriei lor. Familia Medici a creat cadrul in care o noua era culturala lua nastere: Renasterea.

Istorie a facut si necunoscutul Bucsaru cu echipa sa necunoscuta din Urziceni. A creat cadrul si i-a lasat pe Petrescu & Co sa se infrupte din toata gloria pe care tot ei au reusit sa o cuceresca, dar toata lumea stie, sau pretinde ca stie,  ca Bucsaru este cel care a facut-o posibila.

Intr-o demonstratie fantastica de autodisciplina, nici macar dupa ce a câstigat un loc in Champions League n-a iesit sa-si incaseze cecul inmânat de public si cu atât mai mult publicul ii ofera si mai mult credit.

In schimb tu, Adrian, ai anuntat mereu planuri mari si ambitii marete, ti-ai creat tie si altora asteptari , doar pentru a-ti oferi tie si altora dezamagiri.

De câte ori ai beneficiat de cel mai mic credit din partea publicului, ai supralicitat si l-ai facut praf intr-o secunda asemenea unui miner care munceste din greu o luna in subteran dupa care isi bea salariul la carciuma intr-o singura seara.

Esti un conducator istet si vizionar, dar nu esti si un conducator intelept.

Ce vrei tu? Este imposibil sa fii proprietarul clubului, sa-l administrezi, sa faci pe antrenorul, sa dai goluri in locul lui Costea si sa aperi in locul lui Lung. Sa alegi, din aceeasi postura de proprietar de club, presedintele tarii, primarul Craiovei, presedintele Federatiei, selectionerul Nationalei si arbitrul de la urmatorul meci. Sa dispui daca Cârtu, Stefanescu, Camataru, Balaci sau Popescu merita un loc sau nu in inima fanilor.

Si te intrebi de ce toate iti ies pe dos si intodeauna ghinionul este doar in partea ta?

La ce bun ca stii sa faci lucruri atât de bune daca le vinzi atât de prost.

Desi ai un ziar si un brand de prestigiu, esti un dezastru când e vorba de a-ti construi propria-ti imagine publica.

Acum ti-e frica sa nu pierzi clubul? Tu nu stii, dar tocmai cu aceasta frica atragi toate fortele universului impotriva ta. O sa-l pierzi, e doar o chestiune de timp.

Nu o spun eu, Isus a spus-o: “Oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde, dar oricine isi va pierde viata din cauza mea, o va capata”

Isus vorbeste aici, la fel ca si in celelalte invataturi ale lui, despre o schimbare a paradigmei gândirii noastre care va avea ca efect o schimbare a vietii noastre.

Gandeste-te daca nu cumva a venit momentul in care sa renunti la ceea ce tu crezi ca e viata ta pentru a o recapata.

Tu nu ai norocul altora de a primi un sut in fund din propria-ti firma, din propria-ti creatie, pentru a face un pas inainte (poti citi povestea lui Steve Jobs de la Apple, sau daca vrei ti-o pot povesti pe a mea). Singurul care o poate face esti tu insuti.

Nu-ti cer sa vinzi clubul, nici sa renunti la proprietatea lui, iti cer doar sa-l inapoiezi celor carora el apartine de drept: legendelor, jucatorilor, suporterilor, comunitatii.

Cum? Lasa legendele in pace si nu te mai situa deasupra lor, lasa jucatorii sa joace si nu mai juca tu in locul lor, lasa suporterii sa se manifeste si nu te mai manifesta ca si cum tu ai fi singurul suporter, lasa comunitatea sa se implice si nu te crede unicul salvator. In acest fel vei avea si legendele, si jucatorii, si suporterii, si comunitatea de partea ta.

Schimba paradigma gândirii tale si vei vedea o schimbare a rezultatelor. Multe din lucrurile pe care le faci sunt deja ok, dar felul in care sunt percepute este dezastruos.

Un simplu exemplu: mutarea echipei in Severin. Ar putea fi o miscare excelenta daca o faci in ideea de a apropia de Universitatea Craiova oamenii din zona Olteniei care s-au indepartat de ea.(Nimic neobisnuit: echipele englezesti fac turnee in Asia pentru a-si creste baza de suporteri). Ca si marketing este o miscare foarte desteapta si nu vad decât beneficii in ea, daca e prezentata ca atare.

Prezentarea ei ca un act de vendeta, ca o pedeapsa la adresa autoritatilor locale din Craiova, iti atrage in schimb numai dezavantaje. Poti fi usor acuzat – si chiar esti – ca folosesti echipa in interes personal.

Suporterii vad in gestul tau un atac la adresa lor, la fel cum, n-am nici o indoiala, tu vezi in aceasta scrisoare doar un atac la adresa ta.

La urma urmei, intentiile tale sunt bune, cel putin la fel de bune pe cât au fost intentiile mele când m-am asezat sa-ti scriu aceasta scrisoare. (Atât in cazul tau cât si in al meu este foarte posibil sa ni se potriveasca zicala ca “Drumul spre iad este pavat cu bune intentii”).

Si cu asta ma pregatesc sa inchei. Este numai vina mea daca in unele momente m-am lasat furat de mânie, de frustrare si de disperare si aceste lucruri s-au transpus in ceea ce ti-am scris.

Stiu, de asemenea, ca nu am dreptul sa te judec, si ca asa cum te judec, voi fi probabil judecat.  Sunt constient ca, scriindu-ti, incerc sa scot paiul din ochiul tau, inainte de a-ti arata ca vad si bârna din ochii mei si mai ales ca am scos-o de acolo (desi o buna parte dintre cele pe care ti le-am spus aici sunt invataturi pe care le-am tras din greselile uriase pe care eu insumi le-am facut in relatiile mele cu firma, cu familia, cu prietenii, cu oamenii in general, greseli care m-au adus si pe mine in situatia de a pierde ce credeam ca este cel mai important in viata).

Am o mare indoiala ca scriindu-ti am facut ceea ce trebuia sa fac si e foarte posibil sa-ti fac mai mult rau decât bine. Daca este asa, sper sa arati mai multa generozitate iertându-mi greseala, decât am fost in stare eu sa iert greselile tale.

Poti totusi sa iei in considerare faptul ca as fi putut sa fac din aceasta epistola o scrisoare deschisa, sa o trimit presei sau sa o postez pe site-ul suporterilor si  sa-mi caut prin ea o scurta si efemera glorie. Ca orice creator, sunt dependent si eu de aprecierea celorlalti, iar scrisul mi-a adus-o intr-o anumita masura.

Dar, daca as face-o, ea si-ar anula menirea pe care eu am dorit-o pozitiva si transformatoare si n-ar face decât sa-mi satisfaca propriile-mi nevoi egoiste, de recunoastere si apreciere din partea publicului, adica exact ceea ce eu iti reprosez tie.

M-as folosi de putina notorietate pe care o ai, pentru a ma infrupta din ea, si in acest fel a o câstiga pe a mea, asemenea oricarui ziarist de bulevard.

Vorbele mele aspre, in loc sa nasca in tine indoieli, ar fi folosite de altii drept arme impotriva ta, intarindu-te si mai mult in convingerea ca toata lumea ti-e dusmana si ca te lupti intr-adevar singur impotriva tuturor.

Insa orice efect ar avea vorbele mele asupra ta, nu uita ca e o scrisoare care iti este adresata tie si numai tie si daca nu gasesti nimic bun in ea, rupe-o, arunc-o la gunoi, si ea va iesi din viata ta, la fel ca mine.

Daca, dimpotriva, vrei sa ma pui pe mine, vorbele mele si filosofia mea la incercare, nu trebuie decât sa-mi dai un semn si voi fi alaturi de tine.

Dar mai intai, trebuie ca tu insuti sa fii dispus sa accepti o alta viata.

Si nu inainte ca tu insuti sa iti doresti sa ai suporterii de partea ta si sa folosesti aceasta energie extraordinara si gratuita pe care galeriile ti-o pot pune la dispozitie.

Nu atâta timp cât nu vei dori sa lasi istoria glorioasa a clubului si legendele care au facut-o posibila sa lucreze pentru tine si nu impotriva ta.

Nu atâta timp cât nu vei dori sa ai in autoritatile orasului un partener si nu un dusman.

Nu atâta timp cât nu vei dori ca acest club sa aiba o imagine cu care companiile din Craiova si din tara sa fie mândre a si-o asocia pe a lor.

Nu atâta timp cât tu nu vei dori sa fii apreciat si respectat de presa, de autoritati si de public, deschizintu-ti tie insuti drumul spre putere si prestigiu.

Nu atâta timp cât nu vei dori sa arunci de pe umerii tai o greutate pe care nici macar Dumnezeu nu ti-o pune in cârca.

Si, mai ales, nu atâta timp cât vei dori sa fii singur impotriva tuturor pentru ca pe acest drum spre nicaieri nici nu ai nevoie de nimeni.

Foarte probabil ca acest semn sa nu vina de la tine niciodata. Dar daca vei avea vreodata nevoie de criticile mele ti le voi spune mereu in particular, la fel cum, daca va fi sa te laud, te voi lauda cu placere in public. Si cât timp voi continua sa fac asta, tu vei avea un indicator clar al prieteniei pe care ti-o port,

Cu bine,

D T „

Related posts

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.