Despre încredere

Nesolicitat, m-am apucat de ceva timp sa intocmesc o serie de idei vizand o strategie de comunicare pe care, dupa dezbaterea cu cativa oameni de pe forum, sa o propunem din partea craiova-maxima.ro ca baza de discutie conducerii clubului Universitatea Craiova.

Nu doar lenea mea cronica si penuria de timp m-au impiedicat sa duc la capat acest demers. Cu trecerea timpului, sincopele de comunicare din ultimul an, care mi-au dat imboldul initial – sunt atatea batalii de imagine pe care acest club le-a pierdut incat imi vine greu sa le enumar-  s-au estompat pe masura ce o serie de semnale care veneau dinspre Universitatea Craiova imi lasau impresia ca, in ansamplu, lucrurile sunt bine asezate si oamenii din diferite structuri ale clubului incearca sa-si faca treaba cu un profesionalism peste media fotbalului romanesc.

“Renasterea” a fost un concept potrivit de comunicare si a avut un puternic efect si la fel de potrivit este si noul concept in jurul noului slogan: Echipa ta- campioana unei mari iubiri.

Iubirea este fara indoiala un concept cel putin la fel de larg si generos pe cat renasterea. Renasterea se poate intampla numai prin credinta, insa nimic nu creste sanatos, nimic nu se dezvolta sustenabil fara iubire. (salvarea/mantuirea oamenilor prin iubire este punctul central al protestantismului vestic, spre deosebire de ortodoxismul estic care are ca baza doctrinara ideea invierii). A fost iubirea elementul de baza pe care aveam in vedere sa-l propun ca si concept de comunicare si nu m-a surprins ca cineva s-a gandit la ceva asemanator cu noul slogan.

Mai mult, dupa cum a fost gestionata ideea, am ajuns la concluzia ca in spatele acestui element de imagine trebuie sa fie vorba fie de un consultant de comunicare angajat de societate, fie de un om care a mai avut de a face cu domeniul relatiilor publice. In ori ce caz, o nota de profesionalism intr-un domeniu controlat de 25 de ani aproape in totalitate de instinctul primar al unor finantatori-patroni (ce marketing, ce imagine, ce pr iti trebuie cand banii in fotbalul romanesc s-au facut si s-au pierdut simplu, pac-pac!). In gestionarea situatiilor de criza, clubul a folosit o tactica reactiva si nu proactiva si a fost uneori surprinsa de esecul propriilor actiuni de imagine. Este un semn, mi-am spus, ca clubul este asezat pe principii sanatoase, ca strategia este buna, chiar daca tactica este uneori stangace, puerila si, alteori, de-a dreptul gresita. Vorba lui Sun Zu: cu o strategie buna poti pierde o batalie si castiga razboiul, cu o tactica buna poti castiga o batalie si pierde razboiul.

Alte aspecte le-am avut de asemenea in vedere cand am inceput sa acord din ce in ce mai mult credit acestui proiect. Clubul si-a facut aliati in autoritatile locale, in autoritatile fotbalistice, si-a apropiat fostele glorii ale Craiovei (cu uriasa, decisiva si nescuzabila scapare numita Ilie Balaci) si, printr-o politica prietenosa, a castigat increderea unei mari parti a suporterilor.

Desi am condus o revista de business si m-am ocupat ca jurnalist de pietele de capital, nu i-am cunoscut personal (semn ca am devenit cam depasit de evenimente) pe Andrici si Beze, care figureaza ca actionari ai nou infiintatei Clubul Sportiv  U Craiova SA si cu atat mai putin pe Mihai Rotaru, cel pe care varii surse il dau drept finantatorul principal al clubului. Dar faptul ca Andrici este actionar semnificativ in cateva companii publice listate la bursa si cel ca Beze s-a remarcat ca promotor al unor principii de guvernanta corporativa destul de avansate pentru piata de capital romaneasca, am inclinat sa cred ca Universitatea Craiova s-ar putea afla pe mana unei noi generatii de antreprenori si investitori, mult evoluata fata de cea anterioara.

M-am ocupat cea mai mare parte din viata profesionala de companii, de investitii si de investitori si stiu ca, pe cat de sigur e ca trebuie sa bagi bani intr-un club de fotbal (fie el chiar si unul consacrat), pe atat de nesigur e ca ii mai vezi inapoi. Sa investesti bani intr-un club de fotbal din care n-a mai ramas decat ideea, nu-ti trebuie doar mare apetit pentru risc, dar si macar un pic de dragoste pentru aceasta idee. Cand am citit declaratiile lui Andrici in singurul interviu pe care l-am gasit cu el, am fost predispus sa cred ca le are pe amandoua. Ramanea de vazut daca actionarii au si know how-ul necesar unei constructii atat de dificile sau daca pot sa-l cumpere de undeva.

Pe langa bani si motivatie, nu doar conceptul afacerii trebuie sa fie fara cusur, dar strategia trebuie sa fie potrivita, iar implementarea ei perfecta. Apoi ar mai fi nevoie de un mediu local propice conlucrarii pentru un obiectiv atat de ambitios si eventul de o presa de sport corecta (ambele sunt la mare cautare in ceea ce priveste Craiova)

Dar daca exista un loc fertil fotbalului, acela e Craiova si orasul nu duce lipsa de cultura si expertiza fotbalistica. Problema ar fi managementul. Dar, am descoperit, Felix Grigore, ca manager, si, personal, ca si comunicator, face o treaba neasteptat de buna (faptul ca a raspuns de trei ori cu “nu” la un sir intrebari-soparla la care ziaristii sportivi din Romania sunt obisnuiti  intotdeauna sa auda un “da”, m-a facut sa cred ca acest om, desi destul de tern, nu trebuie subestimat: el, spre deosebire de multi altii, pare sa stie ca succesul lui nu depinde de atitudinea favorabila a unor cautator de mici titluri incendiare ci de rezultatele muncii lui).

Dar o noua criza de imagine a lovit (sursa a fost in toate cazurile aceeasi) punand la indoiala nu doar profesionalismul oamenilor din club, dar chiar si buna-credinta a actionarilor.

Inregistrarile unei presupuse negocieri intre Vasile Siman, ca reprezentant, spune acesta, al unuia dintre actionari si avocatul lui Adrian Mititelu, pentru o presupusa vanzare a clubului catre cel din urma, m-a impresionat mai putin neplacut decat modul in care a raspuns la aceasta situatie clubul Universitatea Craiova si actionarii sai.

Comunicatul de presa prin care clubul, chiar cerandu-si scuze, alege, sau este obligat, sa intervina intr-o problema de imagine a unuia dintre actionari, arata ca, in esenta, nimic nu s-a schimbat in mentalitatea actionarilor in raport cu clubul: ei il trateaza ca pe o simpla extensie a eu-lui lor, un bun personal de care dispun discretionar, ei se identifica cu clubul.

As fi inteles foarte bine o luare de pozitie prin care angajatii clubului, de la Felix Grigore,  Sorin Cartu si alti profesionisti, s-ar fi distantat de acest scandal, eventual spunand ca acorda intreaga incredere actionarilor care i-au asigurat ca nu exista discutii serioase de vanzare a clubului si cu atat mai putin de vanzare catre Adrian Mititelu. Mai mult, daca voiau sa faca o declaratie solemna, acesti profesionisti puteau sa promita ca isi vor da imediat demisiile in momentul in care s-ar contura o perspectiva de a intra sub un patronaj incompatibil cu principiile si carierele lor profesionale. Un astfel de comportament ar fi fost conform cu declaratiile sforaitoare facute de catre angajatii clubului la adresa lui Adrian Mititelu in trecut.

In schimb, comunicatul vorbeste despre lucruri care nu sunt in nici un fel de competenta clubului (ce treaba are clubul sa furnizeze informatii despre situatia juridica a unui teren pe care l-ar putea avea Mititelu si pe care si l-ar putea dori Rotaru sau alte persoane si ce treaba are sa publice pe site imagini de la sediul unui actionar) Nu este treaba lui Felix Grigore sau a celui care redacteaza comunicatele de presa sa apere imaginea publica a lui Rotaru, ci a lui Rotaru insusi, daca acesta considera ca are ceva de aparat (desi discretia lui publica de pana acum arata ca nu este ahtiat dupa o imagine publica). Nu cred ca e o problema de bani in a angaja un specialist in relatii publice care sa trateze problema separat de club.

Clubul, sau orice corporatie, trebuie sa fie o entitate separata de actionarii ei, trebuie sa aiba propria lui viata, propria lui imagine (trebuie oare sa-i explic eu asta tocmai lui Beze?). Dar comunicatul arata ca nu doar actionarii privesc clubul si dispun de el ca de un bun personal, ca se identifica cu el, dar chiar si angajatii au un comportament care confirma o asemenea stare de fapt. (cateodata ma intreb daca Editie Speciala o sursa de inspiratie pentru editorialistii de pe site-ul clubului?) Daca asa stau lucrurile, atunci ceea ce era fundamental sa se schimbe nu s-a schimbat fata de era Mititelu. Nici acesta nu a privit vreodata clubul ca entitate de sine statatoare, nici pe angajati ca parteneri ci ca un fel de slugi, iar acestia, s-au si comportat ca atare (nu poti sa te numesti avocat – aceasta se presupune a fi o profesie cu anumite standarde – si sa te duci la o discutie cu reportofonul deschis ascuns in buzunarul de la camasa doar pentru a satisface nebuniile celui care te plateste).

Nici nu este Felix Grigore sau alti angajati platiti de club cel care poate oferi vreo garantie in numele actionarilor. Singurul mod prin care poate oferi suporterilor o garantie este prin profesionalismul lui si a colegilor lui. Iar daca Felix Grigore si restul renunta atat de usor la orice principii profesionale pentru a face o plecaciune spre dosul unui actionar, va face aceeasi plecaciune spre orice alt dos al carui purtator are calitatea de actionar ( la urma urmei daca ti-ai facut o obisnuinta sau iti face placere in a pupa dosuri, n-are prea mare importanta cui ii apartine un dos sau altul). Dar problema apare atunci cand actionarii creaza cadrul propice pupincurismului, cand il promoveaza ca si cultura organizationala.

Asistam acum la o problema de imagine a unor actionari care risca, la fel ca in trecut, sa devina o problema de imagine a clubului. Si daca Rotaru a fost un tip care nu a emis nici in trecut vreo declaratie publica de vreun fel sau altul (chiar si un hot care nu-si aroga pretentia de a fi e un om cinstit ramane un hot cinstit) si ca urmare nici n-ar avea vreo obligatie sa retracteze ceva, Andrici si Beze au facut-o. Acum ei ar trebui, in nume propriu, nu in numele clubului, sa-si reconfirme public intentiile. Ei ar trebui sa arate transparenta pe care o cer cu atata ardoare in companii publice unde sunt actionari minoritari.  Ei au cerut increderea angajatilor lor, a autoritatilor, a fostelor glorii si a suporterilor Stiintei si au primit-o. Acum ei le datoreaza cel putin o luare de pozitie cinstita, nu bagand, dupa limbajul si practica lui Mititelu, clubul la inaintare. Ei, nu clubul, ar trebui sa se angajeze intr-o comunicare cu suporterii.

Scandalul provocat de Mititelu (chiar si cei mai inversunati detractori ai lui Mititelu, trebuie sa recunoasca abilitatea acestuia de a face scandal) arata nu doar vulnerabilitatea clubului nou infiintat, ci si a suporterilor insisi. Inselata, amaginita, mintita, abuzata de atatea ori, o generatie intreaga de suporteri ai Stiintei a cazut victima unor oameni (ulterior justitia i-a considerat infractori pe o parte de ei si i-a condamnat la ani multi de inchisoare) care au tratat Universitatea Craiova ca pe un bun personal, care s-au simtit liberi  sa abuzeze de club si de suporterii lui dupa bunul lor plac.

Sa nu uitam ca boala Craiovei nu a inceput de la Mititelu ci de la Ilinca, Netoiu si Dinel Staicu. Rand pe rand, Universitatea Craiova a luat chipurile, uneori hidoase alteori ilare, ale acestora. De aceea, nu persoana lui Adrian Mititelu este importanta, desi acesta este un personaj fabulos in sine, ci ceea ce el reprezinta pentru Craiova si, in general pentru fotbalul romanesc: chintesenta diletantismului, a despotismului si nepotismului, a mismangement-ului si neprofesionalismului. Craiova a facut implozie cand angoasele si frustrarile unui om extrem de limitat in cultura, educatie si, intelepciune (nu insa si in inteligenta nativa si siretenie) au culminat cu falimentul Universitatii Craiova, un eveniment de lunga durata ce ar fi putut fi, cel mai mare cataclism din toata istoria fotbalului romanesc ( proces pe care, cu o voluptate usor de explicat, dar greu de inteles, toata presa de sport romaneasca s-a ocupat sa-l acompanieze).

N-a fost pentru ca Universitatea Craiova este mai mult decat o forma juridica, este o stare de spirit care a continuat sa traiasca prin suporterii ei, ba chiar a cunoscut un moment fantastic de resurgenta (sa ne amintim un stadion plin strigand Stiinta Stiinta la meciul din Cupa cu Steaua). Stiinta suntem noi, un slogan aparut pe fondul disperarii, dar si a rezistentei suporterilor la tot raul facut de Adrian Mititelu, s-a dovedit extrem de real nu dupa mult timp dupa ce noul proiect a prins contur. Cantecele de lupta ale Sezione s-au auzit din nou pe toate stadioanele din tara, suporterii acestui site au pus ban cu ban si au conceput si distribuit gratuit programe de meci (btw, toate articolele din maximasport.ro, un proiect sustinut, daca bine am inteles, cu resurse importante ale actionarilor clubului, n-au facut vreodata o afirmatie publica despre cine este Stiinta  mai puternica si mai de impact decat caricatura geniala pe care niste suporteri talentati si sufletisti au asezat-o pe prima pagina a programului de meci cu Dinamo, de unde a fost preluata de toata presa si televiziunile de sport – asta numesc eu creativitate si asta numesc eficienta in comunicare)

Paradoxal totusi, grupul de suporteri care a concretizat intr-o forma organizationala acest slogan nu a acordat incredere noului proiect. Initiativa celor de la Asociatia Stiinta Suntem Noi a pornit de la o premisa sanatoasa, aceea ca, doar organizati, suporterii isi pot apara propriile lor interese. Dar obiectivele, strategia si tactica alese de acesti baieti bine intentionati sunt nu doar fanteziste, ci si gresite. Incercarea lor de a pune pe picioare un proiect in jurul lui Mititelu n-are nici o ratiune financiara, juridica, morala (ci eventual doar ca exercitiu de flexare a muschilor), iar ideea de a crea un cadru in care Mititelu, sau orice alt investitor intr-un club, ar putea fi domesticit si pus sa joace dupa regulile suporterilor este desigur utopica. Dar, daca o asemenea lume, imaginata de ASSN ar fi posibila, ea ar fi de preferat uneia in care niste oameni de afaceri mai intelepti decat Mititelu, mai sofisticati in maniere, ar fi lasati in continuare sa se joace cum vor ei cu destinul Universitatii Craiova si cu sentimentele suporterilor.

Acesta e motivul pentru care cred ca acest site, Sezione, si,daca mai exista, Asociatia Suporterilor Olteni (ASO), la fel ca miile de suporteri care au aratat la meciul cu Steaua ca Stiinta n-a murit, au avut dreptate in a acorda increderea lor noului proiect.

Increderea este singura atitudine care cladeste si increderea este totodata o lege de baza in afaceri (Trust is hard to earn, easy to lose, spun anglo-americanii, cei care stiu cate ceva despre business). Iar increderea, unul din pilonii fundatiei noului proiect, a fost puternic zdruncinata de raspunsul clubului si a actionarilor la acest scandal.

Actionarii clubului, sau o parte din ei, daca se identifica in vreun fel cu conceptul occidental de oameni de afaceri n-am nici o indoiala ca vor stii ce au de facut pentru a restabili increderea suporterilor, care desi informal, le sunt parteneri in acest proiect.

Dar pentru suporteri, acesta este un semnal ca, daca nu-si iau masuri de precautie, se expun riscului de a se trezi din nou singurii pierzatori ai unor tranzactii care se fac pe seama lor, dar in care ei nu au nici un cuvant de spus. Ei ar trebui sa se organizeze (ASO ar putea furniza cadrul, pentru ca eu am cunoscut acolo niste baieti extrem de capabili, dar alte organizatii pot sa apara) si sa ceara un loc acolo unde se discuta soarta Universitatii Craiova: intre actionarii clubului. Daca actualii oameni de afaceri trebuie sa simta un pic ce simt suporterii pentru a intelege ce inseamna Stiinta, suporterii, la randul lor, trebuie sa devina un pic de oameni de afaceri pentru a se proteja pe ei insisi, in primul rand, si pentru a putea influenta destinul Stiintei, in al doilea. Un bun start pentru ei ar fi prin a invata si aplica o alta regula in afaceri: trust but verify. Si pentru ca cei din Sezione, prin prezenta lor meci de meci alaturi de aceasta echipa, au fost cei care au investit cea mai mare incredere in acest proiect, ar avea tot dreptul sa le adreseze un astfel de mesaj actionarilor: vom crede ca si voi sunteti suporteri cand si noi vom fi actionari.

 

Related posts

4 Thoughts to “Despre încredere”

  1. mantzy

    Mă întreb ce-o fi fost în capul celui care a ales poza. Chiar nu sunteți la curent cu scandalul legat de Cosby în America? N-am putut să citesc textul din cauza ei. Fucking hilarious.

    1. Maximus

      Site-ul maximasport, sub redactia unui anume Mantog sau Martzog, cum e alintat la grajduri, a devenit un fief tip Booveni, la nivelul editie.ro! Orice cuvant sau opinie care nu ridica in slavi mediocritatea instalata la club, este pedepsita de Martzogul cu pricina prin ip ban si stergerea postarilor! Limbricul grobiano neandertalian crede ca inchide gura suporteri lor Stiintei! A mai incercat si interlopul din Booveni si nu a reusit! Stiinta va ramane, limbricii, boovenii si martzoagele sunt trecatori! Hai Stiinta! Victorie la Targu Mures! Fara martzoage, fara agronomi, numai cu profesionisti!

  2. George

    Din cate am inteles banii pe bilete si abonamente se impart intre societatea ce administreaza echipa de fotbal si primarie si cred ca ajung ceva bani si la Clubul Sportiv Universitatea Craiova deci in momentul cand eu sunt abonat pot spune ca sunt deja implicat… si asta mai ales in contextul construiri noului stadion… nu trebuie neaparat sa ma inscriu in Sezione ori Aso ori mai stiu eu ce alta organizatie pe care ii apreciez dealtfel… dar baza este abonamentul doar asa poti sa te identifici cu un club… poti merge in deplasari de exemplu in Europa la anul si fara sa fii membru Sezione ori alt gen de brigada si asociatie… Parerea mea.

  3. Maximus

    Site-ul maximasport, sub redactia unui anume Mantog sau Martzog, cum e alintat la grajduri, a devenit un fief tip Booveni, la nivelul editie.ro! Orice cuvant sau opinie care nu ridica in slavi mediocritatea instalata la club, este pedepsita de Martzogul cu pricina prin ip ban si stergerea postarilor! Limbricul grobiano neandertalian crede ca inchide gura suporteri lor Stiintei! A mai incercat si interlopul din Booveni si nu a reusit! Stiinta va ramane, limbricii, boovenii si martzoagele sunt trecatori! Hai Stiinta! Victorie la Targu Mures! Fara martzoage, fara agronomi, numai cu profesionisti!

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.