You are here

FAKE NEWS

Fake BREAKING news:

Surse din interiorul Universitatii Craiova ne-au informat ca astazi, dupa masa, va avea loc o sedinta extraordinara, la sediul clubului. Conform surselor noastre, Gigi Multescu isi va anunta demisia si pentru asta el si-a pregatit deja discursul pe care-l va rosti in fata jucatorilor. Draftul acestuia a parvenit reporterilor site-ului nostru si vi-l punem in intregime la dispozitie:

„Dragii mei,
Mi-as fi dorit sa nu fiu nevoit sa va tin acest discurs. Mi-as fi dorit sa fiu altfel decat sunt, dar e greu si pentru mine sa ma mai schimb la 66 de ani. E greu sa te recalifici in operatii chirurgicale pe creier, lungi si complicate, dupa o viata de paramedic.

Adevarul e ca, pana la aceasta varsta, asta am facut. Am resuscitat, cand mai era ceva de resuscitat, dar nimic mai mult de atat. N-am castigat nici un titlu, nici o cupa, n-am avut trasee fabuloase in cupele europene. Dintre toti discipolii lui Lucescu am ramas cu cea mai lunga cariera si cea mai putin stralucitoare. Pana acum cateva zile am crezut ca pot fi mai mult decat sunt.

Pentru asta aveam nevoie de un singur punct. Ar fi fost de ajuns un punct in trei meciuri pentru ca meritul intregii calificari sa-mi fie atribuit mie si nu voua. Un singur punct distanta de a atinge pentru prima data un obiectiv, altul decat a salva o echipa de la retrogradare. La un singur punct am fost de a reusi ceea ce nu am mai reusit vreodata: sa ma bucur eu de roadele muncii mele si ale altora si nu altii de ale mele.

Am fost doar la un singur punct distanta de a ajunge unde n-am mai ajuns, de a trai ce n-am mai trait, de a fi ceea ce n-am mai fost. Privind acel punct, gandinu-ma tot mai mult la el, a inceput sa creasca, tot mai mare si mai mare. Si cu cat punctul crestea in ochii mei, cu atat indoiala crestea in mintea mea: daca nu-l ating? daca din 12, nu reusesc sa iau unu? Ce vor spune toti: ca o jumatate de veac de antrenorat nu puteau sa ma invete ceea ce nu poate fi invatat? Ca ma innec mereu ca tiganul la mal. Ca sunt un loser, bun doar in a sufla putina speranta in narile muribundului pentru a-l lasa apoi sa moara in mainile mele neputincioase. Smurd, si nimic mai mult?

Mi-a fost frica, teribil de frica. De-atatea ori am jucat contra lui Steaua si Dinamo pentru a stii deja ca nu poti merge impotriva lor cu jumatate de masura. Ca regula jocului este de a devora ori a fi devorat. De cate ori am simtit pe pielea mea coltii lor, rapus la prima clipire din ochi, la primul semn de slabiciune. Cumva am uitat ca singurul mod in care instinctul lor criminal poate fi anulat este prin lipsa fricii. Si singurul mod in care pot fi rapuse este printr-un instinct criminal chiar mai dezvoltat. Ca trebuie sa lovesti primul in aceste bestii si apoi sa continui sa lovesti, cu forta, cu luciditate, din nou si din nou, pana nu mai misca.

Le-am stiut pe toate astea, dar frica mea a fost mai puternica decat ratiunea, decat experienta. Obsedat, orbit, oripilat de acel punct de care depindea totul, am uitat totul. Am uitat ca am promis suporterilor ca voi juca doar la victorie, am uitat ca am promis clubului sa-i redescopar eu insumi genele de devorator, de invingator.

Am uitat pana si ceea ce v-am repetat eu insumi de atatea si atatea ori: intrati pe teren sa invingeti, ca atacul e cea mai buna aparare. M-am multumit cu un punct si n-am obtinut nici unul in trei meciuri. A nu fi cine poti sa fii este mult mai putin dureros decat a nu fi cine esti de fapt. Am uitat ca sunt Smurd si am uitat ca un Smurd ce te readuce la viata e mai mult decat un Smurd in mainile caruia-ti dai suflarea. Pentru mine ar fi suficient acum sa va readuc la viata din coma in care tot eu v-am bagat. Daca v-ati nascut sa fiti campioni, veti fi campioni, si daca sunteti facuti pentru glorie, gloria va va urma. Singurul lucru care vi-l cer, ajutati-ma sa va trezesc la viata si apoi drumurile noastre pot sa se desparta.

Dar nu asteptati salvarea de la mine, caci nu sunt in stare sa v-o dau. Va dau, in schimb, un sfat. Uitati ca aveti nevoie de un punct, caci un punct v-a adus pe voi si pe mine la un pas de dezastru. Daca nu mergeti pe teren sa invingeti, mai bine nu mergeti de loc. Decat sa va duceti dupa un punct, mai bine ramaneti acasa. Uitati ce eu n-am reusit sa uit: ca doar un punct sta intre voi si viata! Incetati sa va ganditi la acel punct si incepeti sa traiti, sa dansati, sa va bucurati! Altfel, veti trece pe langa viata si o s-o ratati mereu, veti trece pe langa glorie si sa n-o atingeti niciodata. Ca mine. 

Dar cariera mea e la apus si multe nu mai pot schimba. Voi o aveti in fata, intreaga, fie ca invingeti, fie ca pierdeti duminica. Va fi o cariera de invingatori, sau o cariera de invinsi? Cum o veti deosebi? Simplu, invingatorii se hranesc cu realizari, invinsii cu scuze. N-am fost niciodata in prima categorie si singurul lucru pe care vi-l pot spune este cat de ingrozitor este sa te aflii intr-a doua, cat de urat e sentimentul ca trebuie sa gasesti mereu o justificare, sa cauti peste tot, mai putin in tine insuti, un vinovat, si un altul, si un altul.

Si stiti de ce? Pentru ca mereu m-am multumit cu putin. Mereu m-am multumit cu minimul necesar si cel mai adesea l-am pierdut si pe acesta. Sunteti pregatiti de o viata plina de scuze? Atunci intrati in teren si incercati sa scoateti un punct. Sunteti pregatiti sa-l vedeti pe Eric jucand samba la final? Atunci multumiti-va cu un punct. Sunteti pregatiti sa va vedeti pe voi si colegii prabusiti pe teren la sfarsitul meciului? Multumiti-va cu un punct! Sunteti pregatiti sa va priviti in ochi suporterii disperati. Multumiti-va cu un punct!

Ceea ce va pot garanta este ca Eric nu se va multumi cu un punct. Ceea ce va garantez este ca, daca nu veti gasi in voi un instinct criminal, Eric il va gasi cu siguranta pe al sau astfel incat sa va arunce fara mila in ghiarele mortii. Daca credeti ca veti putea revedea pe toate televiziunile si toate site-urile bucuria lui si tristetea voastra, triumful lui si umilinta voastra, atunci multumiti-va cu un punct.

Daca puteti accepta ca laudele, ofertele si banii vor curge pentru el si nu pentru voi, trageti de punctul pe care-l aveti deja in buzunar. Daca credeti ca va puteti multumi o viata cu statutul de loseri, faceti ca mine si multumiti-va cu un punct. Priviti-ma bine, pentru ca sunt cel mai bun exemplu ca nimeni nu poate sa va fure caciula, banii si gloria mai repede decat voi insiva.

Caci am avut clubul in mana si l-am pierdut, am avut suporterii in mana si i-am pierdut, v-am avut pe voi, jucatorii, in mana si v-am pierdut. Si nu-mi pasa atat de mult daca clubul considera ca l-am tradat, daca suporterii cred ca i-am tradat, nici macar daca voi soptiti pe la colturi ca v-am tradat. Singura voce pe care o aud, singura care imi sparge timpanele vine din interiorul meu si imi striga ca m-am tradat eu insumi. Este vocea care nu m-a lasat sa dorm asta noapte strigandu-mi mereu: nu ei, tu ti-ai facut-o, singur-singurel.

Asa am decis sa-i rechem de maine la antrenamente pe Acka, Madson si Rocha. I-am scos din lot spunandu-mi ca daca pierd, macar sa pierd pe mana mea. Dar oare nu asa am pierdut mereu de o viata? Excluderea lor a fost o greseala, o netezire prosteasca a drumului spre urmatorul esec din cariera mea. Si, oricum, daca voi pierde duminica, excluderea n-ar mai avea nici o importanta pentru ei, daca voi castiga n-ar mai avea nici o importanta pentru mine.

Vom merge asadar in ultima batalie impreuna, ca o echipa. La sfarsitul saptamanii ma voi hotari cine cred ca poate sa aduca cele trei puncte si, mai ales, sa o faca in stil mare. Ii voi comunica personal fiecaruia dintre cei unsprezace alesi cu o zi inainte. Daca e unul care are o indoiala, sa-mi spuna si vom stii doar noi doi si astfel vom evita unul rusinea si altul reprosurile. Stiu ca am dat vina pe unul si pe altul cand am pierdut, in loc sa mi-o asum singur. E tardiv, dar o fac acum si o fac public fiindca stiu ca Smurdul nu va poate salva daca nu-l ajutati sa va salveze. El nu poate lupta in locul vostru.

Singurul lucru pe care-l pot face este sa va privesc in ochi, spunandu-va adevarul in speranta ca adevarul ne va elibera, pe mine si pe voi, de dusmanul comun: frica. Si acesta e adevarul: eu nu pot sa va duc in play-off, daca puteam o faceam deja pana acum. Nici nu va pot face campioni. Daca puteam, ii faceam pe altii inaintea voastra. Doar voi ma puteti duce in play-off si doar voi ma puteti face campion. Cu doua conditii: prima este sa nu va tradati pe voi insiva. A doua: de luni sa mai fiu antrenorul vostru.

Demisia mea o aveti in fata voastra, semnata inca de astazi. Daca veti invinge mi-o puteti refuza, daca veti pierde eu voi fi, oricum, singurul demis. Umilit voi fi doar eu si intr-un caz si in altul. Umilinta mea este pretul pe care sunt dispus sa-l platesc pentru ca voi sa puteti intra in teren fara nici o alta presiune decat orgoliul vostru, fara nici o obligatie decat onoarea voastra, fara teama de a fi pedepsiti decat de voi insiva si fara sa priviti altundeva decat inspre gloria care va asteapta. Daca credeti ca sunteti in stare, intrati in teren si luati-o, nu pentru mine, ci pentru voi. Pentru Smurd va fi suficient sa stie ca v-a readus la viata.”

 

Related posts

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

4 × three =