Sorin Cartu
Moderator: grup_moderatori
Re: Sorin Cartu
M Stoica: Am convenit cu patronul sa nu demisionez pana maine, dar daca o sa-l aduca pe Cartu o sa demisionez. Vine Cartu, plec eu!
Digi Sport
Digi Sport
- ady_azzuro
- fanatic
- Mesaje: 5230
- Membru din: 04 Sep 2003, 16:39
Re: Sorin Cartu
Lasa ma ca e bun Sorinaccio pt steaua si cfr, dar pt Craiova nu e. Forza Napoli!
Re: Sorin Cartu
Imi pare rau, cat as tine la Cartu, de data asta chiar nu pot sa ma bucur pentru el. Singura satisfactie e ca isi baga unghia in gât mm-Faţă de Lăcustă.
Cele mai comune doua elemente ale Universului sunt Hidrogenul si Prostia
Re: Sorin Cartu
Poate sparge geamurile de la bancile de rezerve cand ia steaua gol
Only God Can Judge Me !
- ady_azzuro
- fanatic
- Mesaje: 5230
- Membru din: 04 Sep 2003, 16:39
Re: Sorin Cartu
Nu se bucura nimeni ca a ajuns la steaua, dar cred ca era printre putinii antrenori care putea redresa situatia la Stiinta.
Re: Sorin Cartu
Sorinaccio ie dujmanu lu marin si nu mai are ce cauta la echipa
Only God Can Judge Me !
- stuparu_alexandru
- fanatic
- Mesaje: 8172
- Membru din: 30 Oct 2005, 21:24
Re: Sorin Cartu
ady_azzuro scrie:Nu se bucura nimeni ca a ajuns la steaua, dar cred ca era printre putinii antrenori care putea redresa situatia la Stiinta.
pai nu el ne-a scos din [cenzurat] mereu !?
Nu fi si prost si tare-n gura... ca ... cine stie
- ady_azzuro
- fanatic
- Mesaje: 5230
- Membru din: 04 Sep 2003, 16:39
Re: Sorin Cartu
ne-a scos dar n-am avut niciodata continuitate cu el ca am avut patroni de 2 lei care habar n-au ce e ala fotbal.
Re: Sorin Cartu
Poate ca e o revansa fata de meme, dar nu prea da bine sa fii o halta stand 3 luni si sa fii si tu aruncat la randul tau...
suporter independent, Ex-HC...
Re: Sorin Cartu
Nu va rezista 3 luni. Se va adauga la lista penibila a celor umiliti de berbecali. Ce motiv normal poate avea un om sa se duca la tarla? Si inca pe 3 luni! Bravo, Cirtule...
STIINTA SUNTEM NOI !
Re: Sorin Cartu
Cartu e interimar 3 luni, pentru ca din vara o sa vina probabil Piturca. Rau a ajuns Cartu, daca face pe interimarul.
When injustice becomes law, resistance becomes duty.
- Florin-UCV
- membru
- Mesaje: 177
- Membru din: 06 Mai 2009, 16:56
Re: Sorin Cartu
cirtu: "În tinereţe dormeam cu pozele lui Tătaru şi Iordănescu"
O poza cu Deselnicu sau cu Oblemenco nu o fi gasit?
O poza cu Deselnicu sau cu Oblemenco nu o fi gasit?
Re: Sorin Cartu
Respiră fotbal prin toţi porii. A început coleg cu Nelu Oblemeco, a prins “Craiova Maxima, s-a duelat cu marea trupă a Stelei, iar acum antrenează în “Ghencea”. Sorin Cîrţu.
Discuţia cu Sorin Cîrţu, legenda Craiovei, se poartă la tribuna a doua a stadionului…Steaua! " Da, şi e ceva logic într-o ţară civilizată şi într-un fotbal profesionist. În plus, am fost mereu legat de...Steaua! Am debutat, în faţa propriilor suporteri, în prima divizie, contra militarilor, pe ”Centralul” din Craiova. Ne-au ”curentat” rău, 2-0, mai rău decît o arată scorul. Au venit meciurile din cupă, intrate în istorie, apoi m-am revanşat cu cele patru goluri, pentru ca, în final, să primesc treningul cu A1 pe ”Ghencea”. Acum (n.r. discuţia s-a purtat înaintea jocului cu Vasluiul, 1-1), debutez, din nou, dar nu împotriva, ci...cu Steaua!
- Emoţii?
- La fiecare joc te furnică picioarele. Dar haideţi să vă spun ceva! Un meci nu începe cînd fluieră arbitrul, porneşte cînd ajungi la teren, cu două ore înainte! Doamne, ieşeam să vedem gazonul, iar ”Centralul” era plin. Plin ochi!!! Ne uitam la ceas, să vedem dacă nu am greşit! Apoi suporterii începeau să strige numele fiecăruia. Cînd intrai la cabine, aveai deja 1-0. Să scrieţi că expresia aia cu ”Al 12-lea jucător” chiar e adevărată, te saltă spre victorie!
L-am ”nenorocit” pe Jean Grama!
- Debutul în prima divizie...
- Aşa ceva nu se uită. În 1976, 22 august. Nea Titi Teaşcă m-a aruncat în luptă contra Progresului, la Bucureşti, pe ”Republicii”. Adversar direct l-am avut pe Jean Grama. În tribune se stătea doi pe un loc. Am învins cu 5-1 şi...am marcat! Am prins un şut de zile mari! Unul eu, patru Ilie. Ce l-am chinut pe Jean, săracu´! Şi acum, cînd ne vedem, îmi zice: ”Bă, cînd mă duceam după fenta ta îmi pîrîiau oasele”...nea Nelu Oblemenco n-a jucat, în atac erau Balaci, Ţarălungă şi Cîrţu...
- Vorbeaţi cu ”nene” cu ei?
- Ha, ha! Eu eram copilul Craiovei, mă crescuseră de mic, aşa că n-au fost probleme. Dar, sincer, indiferent de unde veneai, erai primit bine. A contat enorm că am pornit de jos şi n-am ratat niciun nivel. Am avut şi protectori...
Apărat de Mîniosu!
- Cum adică?
- Eram mingicar, de mic ”fiert” pe spectacol.La Electroputere, înainte de debutul în liga mare, aveam un portar, Mîniosu îi ziceam, puţin cam dilău, că aşa sunt toţi ăştia de stau între buturi. Aşa! Cînd ajungeam în faţa porţii adverse, bucuria mea era să le bag cît mai multă iarbă în şorturi goalkeeperilor adverşi! Îi trînteam rău de tot, nu conta dacă era sau nu gol. Ăia se enervau. Îmi puteau fi taţi, iar eu rîdeam? Fugeau tot terenul după mine! Ce făceam atunci? Fuga în spatele lui Mîniosu. "Ce aveţi, mă, cu el? Vreţi să vă înghit pe nas, pe toţi?” Avea o ocarină cît fanionul de la corner. Mereu scăpam şi-l cinsteam după...
- Din ce?
- Aaaa, de la 16 ani am fost pe banii mei! Ştiţi cum era atunci, te angajau în producţie, dar aveai şi prime. Da, da, pe vremea lui Ceauşescu! 800 de lei un gol victorie la un gol diferenţă, 1.000 la două goluri, 1.300 la trei goluri. Şi rîdeam zilele astea cînd auzem discuţiile despre Codul Muncii. Eu am 35 de ani de cînd lucrez, m-aş putea pensiona...
- Dacă aţi pornit de la 16 ani cu fotbalul, cu şcoala ce-aţi făcut?
- Aoleuuu, ce şcoală făceam, tată! O să vă spun ceva! Pot enumera numele tuturor profesorilor de franceză, de exemplu, cu care am ”colaborat”. Corect, aveam perciunii raşi de la atîtea ridicări, dar ce carte băgau în tine! Păi cînd făceam deplasări cu echipa în Franţa, jur că vorbeam de la egal la egal cu cei de acolo. La liceu aveam un dascăl cu lavalieră dintr-aia la gît, venea impecabil. Nu vorbea, 45 de minute, decît în limba lui Voltaire. Nu scotea un cuvinţel în română, aşa că trebuia să te ţii după el.
Cea mai mare familie din lume, Craiova Maxima
- Revenim la fotbal...Craiova Maxima...
- Cea mai mare familie din lume şi cu asta am zis totul! Nu existau titulari, nici rezerve, decît pe foaia de arbitraj. Vă dau numai un exemplu. Pe atunci, antrenamentele nu erau aşa dure. Sau, mai exact, nu erau stabilite la minut, pe toată săptămîna, ca acum. Înainte de etapă îl făceam sau nu, era un fel de opţional. Niciodată, dar niciodată, nimeni nu a lipsit, deşi nu era obligat să vină. Chit că jucam o miuţă sau făceam alergări uşoare, ne prezentam!
- Meciurile cu granzii?
- Nu vă istorisesc, acum, statistică. Vă zic altceva! Cei din Craiova ştiu unde era stadionul lui Electroputere şi unde e ”Centralul”. La primul meu meci contra Stelei, cu nea Imi pe banca lor, cu Vigu ori Liţă Dumitru pe teren, coada de maşini se întindea între cele două arene, preţ de ceva kilometri. Vă daţi seama? Oamenii blocaseră, practic, Craiova. Şi era 1976!
- Aţi vorbit despre antrenamente, despre antrenori.Mai greu ca fotbalist sau ca tehnician?
- Dificil de răspuns! Ştiţi ce se întîmplă? Pe vremea cînd jucam, nu prea făceam faza defensivă. Acum, ca antrenor, ce le cer eu atacanţilor? Să vă auddd!!! Da, exact! ”Coboară, dom’le, cu fundaşul, dacă şi el coboară!” Ei, vedeţi cum se întoarce roata istoriei?
- De ce nu făceaţi, ca jucător, ceea ce cereţi acum, ca antrenor?
- Jucam la spectacol. Fotbalul era pentru cei din tribune. Făceai un dribling, chiar dacă ratai. Tu erai atacant, cel de lîngă tine mijlocaş, cel de lîngă el, fundaş. Fiecare cu atribuţiile lui. Nu zic că nu erau unii care arau gazonul, dar dacă pe fruntea mea scria că trebuie să dau goluri, şi am dat 107 în Divizia A, nu prea ajungeam prin apărarea noastră...
- De aceea aveţi numai şapte meciuri la naţională?
- Da, poate fi o explicaţie. Erai bun, dar nu te mulai pe ceea ce dorea selecţionerul. Adică nu erai Bănel Nicoliţă de azi.
- Autobaza e afară?
- Nu, doarme de prînz! Nu mă supără chestiunea asta, dar vreau să mă explic, nu să mă justific. Fac o paranteză. Am fost jucător de ambele picioare. De pe la 22-23 de ani, dreptaci născut, foloseam stîngul sută la sută, nu doar pentru a mă urca în tramvai. După ani, ca antrenor, am început să studiez jocul adversarelor mele şi, logic, să urmăresc fotbaliştii. Buuun! Vezi că unul îl are doar pe dreptul, celălalt e de sprijin sau de ambreiaj. De ce trebuie ca băieţii mei să alerge 90 de minute? Îl chemi pe cel care îl va ţine, îi arăţi nişte imagini şi îi spui doar atît. ”X nu trebuie să primească pe dreptul”. Atît! Dacă el se ţine de treabă, o oră şi jumătate atacantul nu mişcă. Nimic. Se termină 0-0 şi lumea începe să scrie de autobază şi de Sorinaccio. Mai ales în deplasare, ce să fac, mă apăr? Ei, adversarii, trebuie să iasă la atac, nu eu!
- De afară cine vă place?
- Ca echipe, Barcelona şi Bayern. Ce face Robben ăla, e ceva fenomenal! Nu vorbesc despre Messi, Xavi şi Iniesta pentru că ei sunt de pe altă planetă. I-am văzut prin Champions League, e o încîntare!
- Noi nu-i avem?
- Pînă acum cîţiva ani, eram la pămînt cu juniorii. De ceva vreme, ne mişcăm. Au apărut şcoli particulare, cluburile mari încep să planteze pepiniere. Uite, acum cîteva zile l-am văzut pe Amin Munaf. E băiatul celui implicat în răpirea jurnaliştilor din Irak. Dar nu asta mă interesează. Ce contează pentru mine e că, la 10 ani, nu face preluare ca să fragmenteze jocul. Îl simte. Ştie cine e în spatele lui, cine pe laterale şi-şi lasă mingea să treacă. Asta o fac numai fotbaliştii mari, de geniu. Cu aşa ceva te naşti, un antrenor nu poate decît să te cizeleze, dar cu bagajul de bază răsari de la tine de acasă. Repet, are doar 10 ani. L-am luat deoparte, am stat de vorbă cu el. Cine ştie?
- Ce le transmiteti suporterilor care citesc aceste rinduri pe DrumulMingii.gsp.ro?
- Sa se inscrie in Drumul mingii! Este o actiune a celor care iubesc fotbalul adevarat, care inseamna pasiune, munca, fair play ... Ii asteptam pe http://www.fotbaladevarat.ro pentru a se inscrie!
Au trecut 90 de minute. Fix cît un meci de fotbal de-al nostru. De-al său, durează patru ore. La şi jumătate are poza oficială, cu treningul Stelei. De cealaltă parte a coridorului, e uşa biroului lui Mircea Irimescu, unul dintre secunzi. 318 meciuri pentru Universitatea. Şi el se pregăteşte pentru fotografie.
Într-o ţară civilizată şi într-un fotbal profesionist aceste lucruri se pot întîmpla.
SURSA: http://drumulmingii.gsp.ro/stire/6/un-m ... -patru-ore
Discuţia cu Sorin Cîrţu, legenda Craiovei, se poartă la tribuna a doua a stadionului…Steaua! " Da, şi e ceva logic într-o ţară civilizată şi într-un fotbal profesionist. În plus, am fost mereu legat de...Steaua! Am debutat, în faţa propriilor suporteri, în prima divizie, contra militarilor, pe ”Centralul” din Craiova. Ne-au ”curentat” rău, 2-0, mai rău decît o arată scorul. Au venit meciurile din cupă, intrate în istorie, apoi m-am revanşat cu cele patru goluri, pentru ca, în final, să primesc treningul cu A1 pe ”Ghencea”. Acum (n.r. discuţia s-a purtat înaintea jocului cu Vasluiul, 1-1), debutez, din nou, dar nu împotriva, ci...cu Steaua!
- Emoţii?
- La fiecare joc te furnică picioarele. Dar haideţi să vă spun ceva! Un meci nu începe cînd fluieră arbitrul, porneşte cînd ajungi la teren, cu două ore înainte! Doamne, ieşeam să vedem gazonul, iar ”Centralul” era plin. Plin ochi!!! Ne uitam la ceas, să vedem dacă nu am greşit! Apoi suporterii începeau să strige numele fiecăruia. Cînd intrai la cabine, aveai deja 1-0. Să scrieţi că expresia aia cu ”Al 12-lea jucător” chiar e adevărată, te saltă spre victorie!
L-am ”nenorocit” pe Jean Grama!
- Debutul în prima divizie...
- Aşa ceva nu se uită. În 1976, 22 august. Nea Titi Teaşcă m-a aruncat în luptă contra Progresului, la Bucureşti, pe ”Republicii”. Adversar direct l-am avut pe Jean Grama. În tribune se stătea doi pe un loc. Am învins cu 5-1 şi...am marcat! Am prins un şut de zile mari! Unul eu, patru Ilie. Ce l-am chinut pe Jean, săracu´! Şi acum, cînd ne vedem, îmi zice: ”Bă, cînd mă duceam după fenta ta îmi pîrîiau oasele”...nea Nelu Oblemenco n-a jucat, în atac erau Balaci, Ţarălungă şi Cîrţu...
- Vorbeaţi cu ”nene” cu ei?
- Ha, ha! Eu eram copilul Craiovei, mă crescuseră de mic, aşa că n-au fost probleme. Dar, sincer, indiferent de unde veneai, erai primit bine. A contat enorm că am pornit de jos şi n-am ratat niciun nivel. Am avut şi protectori...
Apărat de Mîniosu!
- Cum adică?
- Eram mingicar, de mic ”fiert” pe spectacol.La Electroputere, înainte de debutul în liga mare, aveam un portar, Mîniosu îi ziceam, puţin cam dilău, că aşa sunt toţi ăştia de stau între buturi. Aşa! Cînd ajungeam în faţa porţii adverse, bucuria mea era să le bag cît mai multă iarbă în şorturi goalkeeperilor adverşi! Îi trînteam rău de tot, nu conta dacă era sau nu gol. Ăia se enervau. Îmi puteau fi taţi, iar eu rîdeam? Fugeau tot terenul după mine! Ce făceam atunci? Fuga în spatele lui Mîniosu. "Ce aveţi, mă, cu el? Vreţi să vă înghit pe nas, pe toţi?” Avea o ocarină cît fanionul de la corner. Mereu scăpam şi-l cinsteam după...
- Din ce?
- Aaaa, de la 16 ani am fost pe banii mei! Ştiţi cum era atunci, te angajau în producţie, dar aveai şi prime. Da, da, pe vremea lui Ceauşescu! 800 de lei un gol victorie la un gol diferenţă, 1.000 la două goluri, 1.300 la trei goluri. Şi rîdeam zilele astea cînd auzem discuţiile despre Codul Muncii. Eu am 35 de ani de cînd lucrez, m-aş putea pensiona...
- Dacă aţi pornit de la 16 ani cu fotbalul, cu şcoala ce-aţi făcut?
- Aoleuuu, ce şcoală făceam, tată! O să vă spun ceva! Pot enumera numele tuturor profesorilor de franceză, de exemplu, cu care am ”colaborat”. Corect, aveam perciunii raşi de la atîtea ridicări, dar ce carte băgau în tine! Păi cînd făceam deplasări cu echipa în Franţa, jur că vorbeam de la egal la egal cu cei de acolo. La liceu aveam un dascăl cu lavalieră dintr-aia la gît, venea impecabil. Nu vorbea, 45 de minute, decît în limba lui Voltaire. Nu scotea un cuvinţel în română, aşa că trebuia să te ţii după el.
Cea mai mare familie din lume, Craiova Maxima
- Revenim la fotbal...Craiova Maxima...
- Cea mai mare familie din lume şi cu asta am zis totul! Nu existau titulari, nici rezerve, decît pe foaia de arbitraj. Vă dau numai un exemplu. Pe atunci, antrenamentele nu erau aşa dure. Sau, mai exact, nu erau stabilite la minut, pe toată săptămîna, ca acum. Înainte de etapă îl făceam sau nu, era un fel de opţional. Niciodată, dar niciodată, nimeni nu a lipsit, deşi nu era obligat să vină. Chit că jucam o miuţă sau făceam alergări uşoare, ne prezentam!
- Meciurile cu granzii?
- Nu vă istorisesc, acum, statistică. Vă zic altceva! Cei din Craiova ştiu unde era stadionul lui Electroputere şi unde e ”Centralul”. La primul meu meci contra Stelei, cu nea Imi pe banca lor, cu Vigu ori Liţă Dumitru pe teren, coada de maşini se întindea între cele două arene, preţ de ceva kilometri. Vă daţi seama? Oamenii blocaseră, practic, Craiova. Şi era 1976!
- Aţi vorbit despre antrenamente, despre antrenori.Mai greu ca fotbalist sau ca tehnician?
- Dificil de răspuns! Ştiţi ce se întîmplă? Pe vremea cînd jucam, nu prea făceam faza defensivă. Acum, ca antrenor, ce le cer eu atacanţilor? Să vă auddd!!! Da, exact! ”Coboară, dom’le, cu fundaşul, dacă şi el coboară!” Ei, vedeţi cum se întoarce roata istoriei?
- De ce nu făceaţi, ca jucător, ceea ce cereţi acum, ca antrenor?
- Jucam la spectacol. Fotbalul era pentru cei din tribune. Făceai un dribling, chiar dacă ratai. Tu erai atacant, cel de lîngă tine mijlocaş, cel de lîngă el, fundaş. Fiecare cu atribuţiile lui. Nu zic că nu erau unii care arau gazonul, dar dacă pe fruntea mea scria că trebuie să dau goluri, şi am dat 107 în Divizia A, nu prea ajungeam prin apărarea noastră...
- De aceea aveţi numai şapte meciuri la naţională?
- Da, poate fi o explicaţie. Erai bun, dar nu te mulai pe ceea ce dorea selecţionerul. Adică nu erai Bănel Nicoliţă de azi.
- Autobaza e afară?
- Nu, doarme de prînz! Nu mă supără chestiunea asta, dar vreau să mă explic, nu să mă justific. Fac o paranteză. Am fost jucător de ambele picioare. De pe la 22-23 de ani, dreptaci născut, foloseam stîngul sută la sută, nu doar pentru a mă urca în tramvai. După ani, ca antrenor, am început să studiez jocul adversarelor mele şi, logic, să urmăresc fotbaliştii. Buuun! Vezi că unul îl are doar pe dreptul, celălalt e de sprijin sau de ambreiaj. De ce trebuie ca băieţii mei să alerge 90 de minute? Îl chemi pe cel care îl va ţine, îi arăţi nişte imagini şi îi spui doar atît. ”X nu trebuie să primească pe dreptul”. Atît! Dacă el se ţine de treabă, o oră şi jumătate atacantul nu mişcă. Nimic. Se termină 0-0 şi lumea începe să scrie de autobază şi de Sorinaccio. Mai ales în deplasare, ce să fac, mă apăr? Ei, adversarii, trebuie să iasă la atac, nu eu!
- De afară cine vă place?
- Ca echipe, Barcelona şi Bayern. Ce face Robben ăla, e ceva fenomenal! Nu vorbesc despre Messi, Xavi şi Iniesta pentru că ei sunt de pe altă planetă. I-am văzut prin Champions League, e o încîntare!
- Noi nu-i avem?
- Pînă acum cîţiva ani, eram la pămînt cu juniorii. De ceva vreme, ne mişcăm. Au apărut şcoli particulare, cluburile mari încep să planteze pepiniere. Uite, acum cîteva zile l-am văzut pe Amin Munaf. E băiatul celui implicat în răpirea jurnaliştilor din Irak. Dar nu asta mă interesează. Ce contează pentru mine e că, la 10 ani, nu face preluare ca să fragmenteze jocul. Îl simte. Ştie cine e în spatele lui, cine pe laterale şi-şi lasă mingea să treacă. Asta o fac numai fotbaliştii mari, de geniu. Cu aşa ceva te naşti, un antrenor nu poate decît să te cizeleze, dar cu bagajul de bază răsari de la tine de acasă. Repet, are doar 10 ani. L-am luat deoparte, am stat de vorbă cu el. Cine ştie?
- Ce le transmiteti suporterilor care citesc aceste rinduri pe DrumulMingii.gsp.ro?
- Sa se inscrie in Drumul mingii! Este o actiune a celor care iubesc fotbalul adevarat, care inseamna pasiune, munca, fair play ... Ii asteptam pe http://www.fotbaladevarat.ro pentru a se inscrie!
Au trecut 90 de minute. Fix cît un meci de fotbal de-al nostru. De-al său, durează patru ore. La şi jumătate are poza oficială, cu treningul Stelei. De cealaltă parte a coridorului, e uşa biroului lui Mircea Irimescu, unul dintre secunzi. 318 meciuri pentru Universitatea. Şi el se pregăteşte pentru fotografie.
Într-o ţară civilizată şi într-un fotbal profesionist aceste lucruri se pot întîmpla.
SURSA: http://drumulmingii.gsp.ro/stire/6/un-m ... -patru-ore
C O P A C U L