Meci integral : Universitatea Craiova – Kaiserslautern 1-0

Ai vreo intrebare/informatie legata de istoria Universitatii Craiova? Aici e locul potrivit!

Moderator: grup_moderatori

Scrie răspuns
Avatar utilizator
expertgmi
nou pe forum
nou pe forum
Mesaje: 6
Membru din: 05 Mai 2012, 12:15

Meci integral : Universitatea Craiova – Kaiserslautern 1-0

Mesaj de expertgmi » 21 Oct 2012, 11:45

16 martie 1983 – acum incepe legenda. Bania traieste un ceas de istorie, a venit ziua cand, la Craiova se va naste legenda. Universitatea Craiova – Kaiserslautern. Nemtii, desi ii aveau in teren pe temutii Brehme si Allofs, componenti ai echipei Germaniei, care a iesit vicecampioana mondiala in ’82 si ’86, “dracii” (cum erau porecliti cei de la Kaiserslautern, a caror mascota era un diavol rosu) n-au reusit sa marcheze la Craiova, unde a lipsit, de asemenea, playmakerul Briegel. Punctul lui Negrila, realizat in finalul unei partide de infarct, le-a taiat aripile adversarilor, care n-au mai avut puterea sa revina. Vulcanul alb-albastru explodeaza. Suntem în semifinalele cupei UEFA! Craiova canta, intra in carnaval. In campia Doljului rasarise iarba. Drumul marilor seprante continua. Drumul marilor seprante era chiar drumul unei legende…

Universitatea Craiova – Kaiserslautern 1-0 (16 martie 1983) (1)
[youtube][/youtube]

Universitatea Craiova – Kaiserslautern 1-0 (16 martie 1983) (2)
[youtube][/youtube]

Universitatea Craiova – Kaiserslautern 1-0 (16 martie 1983) (3)
[youtube][/youtube]

Universitatea Craiova – Kaiserslautern 1-0 (16 martie 1983) (4)
[youtube][/youtube]

Universitatea Craiova – Kaiserslautern 1-0 (16 martie 1983) (5)
[youtube][/youtube]

manex
fanatic
fanatic
Mesaje: 9740
Membru din: 17 Oct 2003, 23:21

Re: Meci integral : Universitatea Craiova – Kaiserslautern 1

Mesaj de manex » 21 Oct 2012, 17:26

multumesc ucv
Am zis!!

Avatar utilizator
expertgmi
nou pe forum
nou pe forum
Mesaje: 6
Membru din: 05 Mai 2012, 12:15

Re: Meci integral : Universitatea Craiova – Kaiserslautern 1

Mesaj de expertgmi » 22 Oct 2012, 23:09

Cu placere... FORZA STIINTA ucv


DoRyN

Balaci sub dulcea povara a gloriei

Mesaj de DoRyN » 16 Mar 2013, 21:48

Astazi sărbătorim 30 de ani de la meciul cu Kaiserslautern. Arc peste timp, publicam azi interviul bomba dat de Ilie Balaci cu 30 de ani in urma revistei Fotbal 83. Declarat Jucatorul anului 1982, Balaci face acuze dure la sistemul politico-social din acea vreme. De ce Craiova nu putea face performantă? Care era clubul cu organizarea si resursele necesare sa se bata cu marile cluburi occidentale ? Cum vedea Balaci meciurile ce urmau sa fie disputate cu Kaiserslautern si la echipa nationala cu Italia ! Exclusiv !

“Am dovedit ca putem merita si noi atentia de care se bucura marii jucatori ai lumii”

Lui ILIE BALACI, felul îi este ca şi portul, vorba ca şi jocul: acelaşi spirit ofenslv, aceeasi placere de a detlie monopolul "obiectului", aceeasi predispozitie spre combinatii directe, din cele mal surprinzatoare.
In ciuda asteptarilor, sa zicem ale unui spectatlor obisnuit aflat la distanta tribunei sau a televizorului, cel care este cel mai bun fotbalist roman al anului trecut (n.n. 1982) si, totodata, liderul de necontestat - prin valoare, personalitate si popularitate al actualei generatii de fotbalisti este, vazut de aproape, un om amabil, modest, volubil, comunicativ; pasiunea cu care discuta despre fotbal e la fel de mare cu pasiunea lui pentru fotbal; memoria formidabila care-i permite sa evoce pana la ultimele amanunte fapte si intamplari dintre cele mai "perisabile", tradeaza la fel de formidabila traire a joculul; intodeauna l-a interesaa tot ceea ce tinea de fotbal si de evolatia lui ca fobalist. Ajuns la varsta deplinee maturitati sportive, dispunand de o relevanta experienta competionala de cel mal inalt nivel, autor sau coautor la multe din performantele (cate sunt!) , ale fotbalului nostru din ultimii ani, trecut prin filtrul pretentios al unor confruntari directe cu mari vedete ale fotbalului international, ILIE BALACI are ceea ce se cheama constiinta profesionala, luciditatea necesara asupra posturii sale sociale si sportive, masura exacta a responsabilitatior proprii unei personalitato de talia lui.
Speram ca aceste lucruri vor transpare si din interviul pe care-l publicam mai jos, chiar daca textul in sine nu poate reda in totalitate cat de agreabila poate sa fie o conversatie cu Ilie Balaci.

" ...Acel năbădăios Pitic"

-Să începem cu începutul: debutul tau în fotbal, primii antrenori s.a.m.d.

-In 1965 m-am înscris la copii, la "U" Craiova. Plecasem de acasa cu gând să merg la gimnastica dar m-am întâlnit cu fraţii Boldici, cu Călin, cu Piţurca şi-am "cotit-o" toţi spre fotbal. Din ziua aceea şi până acum (1983, n.n.) n-am lipsit de la nici un antrenament - asta pot să spună toţi antrenorii pe care i-am avut, inclusiv aceI năbădaios Pitic. Primul antrenor, a fost Gh. Scăişteanu, fost portar la "Stiinta". Am lucrat puţin timp cu el - de fapt pe la grupa noastră au trecut mai mulţi antrenori (Sima, Golumbovici, până ce ne-a preluat Gîrleşteanu cu care am lucrat până când am trecut la tineret. Ambiţia lui era să debutez în divizia A direct de la juniori (eram titular în naţionala de juniori), dar până la urmă s-a îndurat să mă dea la tineret. În '73 (antrenor era Cernăianu) am fost luat în pregătiri la Poiana Braşov cu echipa mare; odată cu mine mai fusese luat şi Cristian Boldici (fratele lui Gabi, portarul nostru) care jucase în Suedia cu naţionala de juniori. Conjunctura era următoarea: titularii Niţă şi Ivan erau accidentaţi, pentru înlocuirea lor candidând C. Ştefănescu (proaspăt venit de la Steaua), Kiss, Bondrea, Strîmbeanu, Cr. Boldici şi cu mine; având 16 ani, eram ultimul pe listă. Intr-un meci de pregătire, la Prejmer (cu o echipa a campionatului judeţean) am intrat şi eu în joc. Ca junior întâlnisem multe echipe de "C", ştiam stilul , eram învaţat cu contre, cu trânteli aşa că nu mi-a fost frică. Ce mai, lui nea Duţu i-a placut, aşa că urmatorul meci - cu FCM Braşov - am început titular, am jucat tot meciul; alergam cât toţi mijlocaşii la un loc, m-au ţinut balamale. Titular am fost şi în Cupa "F .C. Argeş "20", dar la meciul cu OFK Boegrad am fost trecut rezervă (venise Niţă); 0-0 la pauză, mă bagă în teren, dau o pasă de gol lui Oblemenco , acesta nu iartă, câştigăm cu 1-0 şi jucăm finala cu Vasas Budapesta - cinci internaţionali, echipă în vogă pe atunci. Dau şi aici două pase din care ies două goluri, cu care echipa câştigă trofeul, iar eu titularizarea.
Campionatul I-am început cu dreptul - 0-0 la Petroşani. Apoi batem acasă pe Braşov cu 2-0 dar eu sânt scos din echipă (intrase Bălan). Următorul meci, cu Poli; scor 0-0; Niţă eliminat; intru prin minutul 80 iar în minutul 87 înscrie Oblemenco din centrarea mea, de pe dreapta, din cădere (atunci am căpătat prima "ruptură") şi cîştigăm cu 1-0. La a patra apariţie în divizie la Cluj, cu " U" - primesc prima mea nota de 10 ca folbalist (deci la un meci în deplasare!). Apoi am jucat titular până la meciul cu Dinamo , când am fost bagat tot la nevoie şi tot de la mine a venit golul (greşise Boc la o fază când a vrut sa dea mingea cu calcâiul peste Lucescu).

-Ai o memorie de invidiat... Spune-mi cum a apărut actuala echipă a Craiovei?

-E o conjuctură favorabilă şi oarecum o coincidenţă în timp a apariţiei multor jucatori buni. Se stie că , faţă de alte cluburi, Craiova nu poate oferi nimic. Echipa actuala se datorează lui Cornel Stroie şi antrenorilor care s-au perindat pe la noi de-a lungul ultimilor ani.

-Cât e adevăr şi cât e legendă în ceea ce se spune despre meritele exclusive ale lui Teaşcă în construirea actualei formule?

-Totul e legendă.

-?!

-Când a venit Teaşcă - Lung, Boldici, Tilihoi, Stefănescu, Negrilă, Ungureanu erau, Purima era, Donose era, pe Cîrţu îl adusese Cernăianu, Cămătaru era, Crişan şi Marcu erau, pe Geolgău îl adusese Silviu Stănescu, Irimescu era la tineret. De Teaşcă se leagă poate venirea lui Beldeanu - pe-atunci aveam, chipurile, nevoie de "nume". Vine Teaşcă; îl bagă pe Tilihoi fundaş dreapta pe care Florea îl face zob la Reşita; Constantinescu face ruptură de menisc la meciul cu Steaua (Ia 2-0); Deselnicu şi Oblemenco - dati afară: Dascu şi Nedeleu -daţi afara..

-Mai departe.

-Mai departe, primul meci sub Teaşcă l-am jucat în formula: Purcaru -Negrilă, Constantinescu, Deselnicu, Purima (Berneanu) - Donose, Beldeanu, Călin - Cîrţu, Balaci, Ţarălungă (Piţurcă). Primul meci în retur (Ia Galaţi, 1-1, eu am dat golul) I-am abordat cu: Lung (Purcaru) Negrilă, Tilihoi, Berneanu, Purima - Donose, Beldeanu, Irimescu – Piţurcă, Balaci, Crişan. Au mai intrat Băluţă şi Buică, mi se pare. Cu trei etape înainte de final, pleacă Teaşcă (de fapt nu plecase el); Deliu îl înlocuieşte şi face echipa pentru finala "Cupei" : Boldici - Negrilă, Ştefănescu, Tilihoi, Purima (Berneanu) - Donose, Beldeanu, Balaci –Crişan, Cîrţu, Marcu (Cămătaru); cîştigăm cu 2-1!
Recitiţi şi dv. aceste trei echipe şi vedeţi diferenţa! Nu contest că Teaşcă ne-a învăţat foarte multe. Îmi ridic pălăria în faţa pregătirii lui, dar nu era bun pedagog ... De exemplu, eu jucam vârf, în timp ce Cămătaru, Oblemenco, Daşcu, Nedelcu - toţi mai buni ca mine pe acest post erau rezerve sau daţi afară!

"E devreme să vorbim de performanţe"

-Dar cu venirea lui Dobrin la Craiova ce-a fost?

-El a venit la Craiova acceptând carantina; probabil l-a interesat să condiţioneze piteştenilor reîntoarcerea la F.C. Argeş. In orice caz, cu venirea lui Dobrin ni s-a stricat tot jocul. Am pierdut şi Cupa şi campionatul pentru ca ne pregateam cu Dobrin în formaţie, dar meciurile Ie-am jucat fără el. Cu "ocazia" asta I-am pierdut şi pe Cristian Boldici - un foarte mare talent, copie fidela a lui Dinu - care a fost scos din lot considerîndu-se că prin venirea lui Dobrin nu mai era nevoie de un jucator ca el.
Numai ca într-o bună zi Dobrin a zis că se duce acasă - şi dus a fost. Lumea a regretat - chiar şi eu, pentru că aveam mult de învăţat de la el. A greşit, totuşi şi conducerea clubului pentru că nu I-a folosit în Cupele europene, în meciurile cu Advidaberg, în care trebuia să joace.

-Cum a rămas pentru tine jucatorul Dobrin?

-Ca un mare fotbalist, dar nu cel mai mare. Din ceea ce am vazut -Dumitru e cel mai bun, iar ca talent nerealizat - Dumitrache.

-La naţională cum ai debutat?

-Am fost convocat în ianuarie 1974, pentru un turneu în Turcia. Antrenori erau V. Stănescu şi Cosmoc. Am jucat în meciul cu Fenerbahce (2-1), la mijloc, alături de Dobrin şi Dumitru. Apoi am trecut la naţionala de juniori pentru meciurile din preliminariile campionatului european. În sfârşit, am redebutat în naţionala "A" într-un meci cu Franţa, pe Parc des Princes (am pierdul cu 2-1); am fost tot mijlocaş, cu lordănescu şi Beldeanu.

-De-atunci ai rămas titular...

-Titular şi rezervă; nu-mi era ruşine că nu joc tot timpul, doar jucau pe-atunci Dobrin, Dumitru, lordanescu, Beldeanu şi - bineînţeles Dudu Georgescu.

-Cum ţi se pare epoca actuală a naţionalei, să zicem fără a o compara cu cea de-atunci?

-Destul de bună ca rezultate, iar ca echipă cred că în actuala formulă - cu vreo doua exceptii - putem duce greul pentru "mondialele" viitoare, putem aduce performanţe pentru ţară câţiva ani buni ...

-"Excepţii" înseamnă ...

-... m-am referit, obiectiv, la vârstă. Crearea actualei echipe înseamnă o şansă mare pentru tineri. Dacă ne calificam pentru Spania, poate ca nu mai apareau un Rednic. un Klein, Andone, Geolgău, Balint - şi acest mult discutat Gabor...

-Ce e cu Gabor?

-Fiecare la tinereţe trece printr-o perioadă mai "proastă, şi el e prea tînăr ca să poată rezista la astfel de probleme. Personal, cred foarte mult în el.
Şansa acestor tineri este de fapt şansa calificării - ca şi a lui Mircea Lucescu, de alttel. Fotbalul nostru ar fi avut poate de pierdut prin rămânerea lui la Hunedoara.

-Ce crezi despre performanţele din ultima vreme ale fotbalulul nostru?

-E devreme să vorbim de performanţe, deşi a fost un an de excepţie sub raportul rezultatelor. Totuşi (şi iara să mă ghidez dupa Dinu!) rezultatele sânt prea mari faţă de ceea ce investim în acest joc. Exemplul elocvent îl oferă chiar echipa noastră (apropo, spuneţi-i daca-l vedeţi, lui Radu Urziceanu, mi se pare, ca noi am mai jucat odata primavara în cupele europene, chiar anul trecut, în CCE!) care, fără un teren ca lumea pentru antrenament, fără un cantonament propriu (clubul nostru are 4 camaruţe!), fără minimul de echipament sportiv (ceea ce avem e din "generozitalea" firmei "Adidas") trebuie să se bată de la egal la egal cu marile uzine de fotbal. Performanţele sânt absolut dependente de asigurarea unor condiţii de această natură. Altfel spus, situaţia noastră este ca şi cum am veni aici la Poiana Braşov să ne pregatim fizic dar fără să ni se dea de mâncare! Cum poţi să te compari în joc şi la performanţe fără să le compari şi sub celelalte aspecte? Aş vrea să menţionaţi că mă refer inclusiv la alocaţia de masă şi la primele de joc, care încă sânt supuse unor impozile substanţiale în condiţiile când la locurile noastre de muncă impozitul pe retribuţie s-a desfiinţat de câţiva ani buni.
...Spun deschis acest lucru pentru ca şi la "Ramuri", unde am o rubrică, scriu la fel de deschis, apreciindu-se nu de puţine ori ca "am dreptate."
Revenind însă, aş vrea să văd ce se va face clubul nostru daca vom juca finala Cupei UEFA - sau o vom câştiga, prilej cu care sântem siguri ca am fi vizitaţi de ziaristi de la marile gazete ale Europei ?

"Unul singur m-a facut să plâng pe teren"

- Cine crezi că va câştiga campionatul ?

- Cred mai mult în Dinamo - şi nu mă gîndesc în primul şi în primul rând la echipă, ci la faptul că e un club care, spre deosebire de Sportul Studenţesc sau „U” Craiova, poate sa rivalizeze sub raport organizatoric cu oricine din Europa. Returul pentru noi e avantajos, jucăm în deplasare cu Dinamo (fapr ce poate să fie în favoarea noastră!); tot în deplasare avem cu A.S.A., Constanta, Chimia Rm. Vilcea, Poli lasi, Petrolul, Brasov. Tirgoviste.

-Dar ai o memorie formidabilă iartă-mă că-ţi spun din nou...

-...pai cum? E vorba de meseria mea, le stiu pe nevăzute. Deci, daca batem pe Dinamo înseamna 4 puncte avans pentru noi (cele 2 câştigate plus cele 2 pierdute de ei în meci direct)... In sfârşit, nu vreau să mai socotesc, dar în aceste condiţii Dinamo va trebui sa ia 10 puncte "afară" că să fie sigură de titlu.. Dar să nu-i uităm pe arbitri, "personaje" ca Ştreng, Igna, Ciocan (şi aşa la... "infinit"!) au ..rolurile" lor...

-Nu prea ai părere bună despre arbitri.

-Cu trei excepţii: Rainea, Salomir, Crăciunescu. Pe restul îi socotesc modeşti (nu profitori; dacă aş fi văzut că la Craiova ar fi primit măcar 1 leu, ziceam că-s profitori).

-Cum au fost meclurlle din Cupa U.E.F.A?

-Cel mai tare a fost cu Fiorentina. Bordeaux o echipă mai slăbuţă şi dacă la Craiova jucam cu ea la adevărata noastră valoare, calificarea era decisă în primele 45 de minute.

-Dar duelul tău cu Antognoni?...

-N-a existat un duel cu Antognoni, ci între echipe. De fapt. ce comparaţie aş face, când Antognoni e campion mondial iar pe noi ne bate Elveţia la Bucuresti!...

-Rezultalul cu ltalia e foarte bun, dar, dupa cum se vedea la televizor, jocul nostru n-a prea strălucit!

-Dar daca noi jucam foarte bine faza de atac şi ei ne băteau cu 2-3 goluri? Ne-ar fi convenit? Aşa am păţit în meciul cu R.D.G când am jucat pe atac cu o frumuseţe rar întâlnită...

-Dar am luat patru golurl, unele de portar...

-Nu vorbim de cauzele înfrângerii, vorbim de rezultatul ca atare, pentru care toţi ne-au beştelit.. Aşa, cu Italia, mai bine ei sa ne înjure, iar noi să râdem... Se potrivesc doua "vorbe" aici: aia cu scopul scuză mijloacele şi ailaltă cu decât să moară mama mai bine să-i moară mă-sa!...

-Ce adversari ţi-au pus "probleme" în confruntărlle om la om?

-In campionat n-am prea avut de furcă... Pe Specht de la Bordeaux si pe Oriali (mai ales; intră la "bătaie" ca-n codru!), i-am cam "simţit". Totuşi, la noi, unul singur m-a făcut să plâng pe teren de ciudă, m-a anihilat total, jucând senzaţional de corect: Mureşan, de la Poli laşi (într-un meci la Craiova, 0-0); mi-am plătit poliţa în retur, când în 10 minute am înscris două goluri, "omul" fiind în teren.

În Europa, "Balonul de aur" e mai important ca "Gheata de aur" la noi e invers"
-
-Cum ai primit vestea desemnarii tale ca cel mai bun fotballsl al anulul '82?

-Am primit-o ca pe ceva normal, opţiunile părându-mi-se firesti. Dar lumea nu s- prea înghesuit cu felicitările, exceptând o telegramă de la Oţet si felicitările baieţilor şi, bineînţeles, tata. Când, în '72 a ieşit Dinu cel mai bun folbalist televiziunea "pe el'', filmat la antrenament, acasă, peste poartă, sub poartă - ce mai, popularitate şi pompă mare. Poate că dacă locuiam mai aproape de "Vasile Conta" (strada din Bucuresti!) sau mai era Covaci, altfel eram si eu sărbătorit... Covaci cumpăra cu banii lui o "chestie" numai ca să facă un gest civilizat... să nu înţelegeţi că mă interesează cupele sau trofeele, dar aici e vorba de simbol. Când am împlinil 25 de ani, Covaci personal mi-a făcut un cadou, pe când la meciul cu Suedia - când eram şi căpitan de echipă nimeni nu mi-a zis “La mulţi ani!'' de ziua mea.
De fapt la noi golgheterul unui campionat e pus mai în faţă decât cel mai bun fotbalist al anului, se bucură de o manifestare specială. După câte ştiu eu, în Europa e exact invers, “Balonul de aur" are o importanţă mai mare decât “Gheata de aur', cel mai bun fotbalist e totuşi cel mai bun fotbalist, chiar dacă şi golgeterului i se cuvin onorurile respective...

-Sînt prea indiscret dacă te rog să-mi vorbeşti despre familie?

-Tata, de bine de rău, mi-a deschis ochii spre fotbal.
Actualul preşedinte al C.J.E.F.S Dolj, care era directorul secţiei sportive a Liceului "Bălcescu" pe vremea când eu eram elev aici, m-a exmatriculat pentru că nu vroiam să mă fac atlet. Până la urmă, am ţinut-o tot pe-a lui tata şi-am rămas la fotbal.
Mama nu m-a văzut niciodata jucând fotbal, nici măcar la televizor, până la meciul cu Shamrock, când, la o fază în care am fost lovit (dădeam cu pumnii în iarbă de durere) s-a uitat câteva secunde zicând ..îl omorâră, maică!".
Cu soţia mea, Daniela, am fost coleg de clasă la şcoala sportivă. Ne cunoaştem de vreo 11 ani şi sântem căsătoriţi de 7 ani jumate. Avem o fetiţă - Lorena Elena - care va face 5 ani pe 1 aprilie; e frumoasă şi "nebună" foc. Ea este pentru mine tot ce am cel mai de preţ, chiar înaintea fotbalului. Si e singura fată în neamul dinspre partea mea, aşa că va închipuiţi…

-Tatăl tău a jucal fotbal?

-A jucat în "a doua echipa" a C.C.A., cum i se spune, cu fraţii Munteanu şi Constantin. Odată, cum e limba mea mai ascuţită, i-am contrazis, luându-i cam ironic, chiar. Numai că peste vreo patru zile vine la Craiova S.C. Bacău unde era antrenor Constantin.
Când acesta îl vede pe tata, se apropie, se îmbrăţişează, mă rog, ca atuci când se reîntâlnesc doi prieteni vechi. Văzând "faza", mi-am luat coada între picioare şi-am plecat!
Oricum, reţineţi că la noi în familie, în casă , nu se vorbeşte despre fotbal, iar tata preferă pescuitul în loc de fotbal.

-Ce va fi mai departe în Cupa UEFA?

-Meci foarte greu cu Kaiserslautern. Stiţi ce indisponibilităţi sânt, plus aşteptăm confruntările interne, arbitrii din campionat şi surprizele lor.
In legătură cu suspendarea mea aş avea o întrebare: dacă nu cumva se putea şti la federaţie mai din vreme despre clauza respectivă? Astfel aş fi fost şi eu mai precaut. Noi, de tapt, sântem un fel de Stan Paţitu; înaintea meciului cu Advidaberg primim o telegramă în care se spunea ceva despre un avertisment al lui Berneanu. Fiind club universitar, n-am tradus telegrama şi nu l-am bagat pe Berneanu în echipă crezând ca e suspendat; de fapt eram ale atenţionaţi că, fiind avertizat, Berneanu va fi suspendat dacă va recidiva în meciul respectiv. În sfârşit...

-Dar meciul cu ltalia?

-De acest meci depinde în mare măsură împlinirea dorinţelor acestor "copii", formarea deplină a acestei echipe, afirmarea ei în lumea mare a fotbalului. În urma unei victorii asupra Italiei, toţi jucătorii, indiferent de nume, vor fi foarte cunoscuţi...Apropo, am citit de două ori cartea lui Chirilă despre EI Mundial-ul din Spania. In paranteză fie spus, i-am "prins" doua greşeli: una ca nu Rummenigge ci Brigel a jucat mereu cu jampierii cazuţi, şi a doua, că nu se poate ca Trevor Francis să centreze, portarul să respingă şi tot Francis să reia din apropiere în gol!). In carte se vorbeşte foarte, foarte frumos despre marii jucători ai lumii. Jos pălăria faţă de cum scrie Chirilă, dar...Dar cu noi de ce nu se procedează aşa? De ce presa noastră şi scriitorii noştri nu fac şi din noi ce fac din alţii peste hotare?
'Pentru că am dovedit, cred eu destul de convingător, că nu sântem cu nimic mai prejos, cel puţin în confruntările directe din anul trecut. Mardona, Kempes, Pasarella, Antognoni, Rossi, Bertoni, Lacombe, Tigana şi alţii au fost "sub noi" -ăsta e adevarul! - dar n-am auzit să se fi scris şi la noi pe măsura acestui fapt. În opinia publică, tot aia sânt mai mari! Gazetarii noştri nu pot fi mai darnici când e vorba de-ai noştri?

Despărţire cu promisiuni

.
Din acest moment, întrucât se apropia ora începerii antrenamentulul de după-amiază, am încetat să mai notez, conversaţia alunecând spre teme neesenţiale pentru cadrul de faţă. l-am promis solemn lui Ilie Balacă că nu-i vom uita de ziua sa de naştere ca-i vom publica integral opiniile; ca-i vom trimite acasă câteva exemplare din această revistă; că va avea în studenţi un constant, fidel şi înflăcărat public susţinător.
Nefiind deloc de complezenţă, aceste promisiuni sânt totuşi modeste faţă de marea promisiune pe care jocul lui llie Balaci îl reprezintă pentru performanţele de care are atâta nevoie fotbalul nostru.
Ne-am despărţit ca două vechi cunoştinţe, dacă - totuşi - ca doi vechi prietenl ar însemna prea mult - deşi pînă în acea zi de ianuarie '83, doar unul îl vazuse (de multe ori) pe celalat şi niciodată acesta pe primul. llie Balaci - cel mai bun produs al fotbalulul românesc, exponentul de necontestal al unai generaţii ce are misiunea să spargă plafonul mediocrităţii în fotbalulul nostru şi să-l ridice pe culmile atât de mult dorite ale marii performanţe intemaţionale - este în primul rând un tânăr ale carui modestie, franvheţe, umor, inteligenţă, sfidează prejudecăţile pe care le mai avem încă despre cel pe care îl numim simplu şi chiar simpificator "fotbalişti". Asa cum în teren, în faţa mingii şi a adversarilor, Ilie Balaci este un altfel de fotbalist, decât mulţi alţii, tot aşa, în viaţa de toate zilele şi în felul lui de a fi, blondul din Bănie, este un altfel de fotbalit decât cred cei mai mulţi.

DoRyN

Re: Meci integral : Universitatea Craiova – Kaiserslautern 1

Mesaj de DoRyN » 16 Mar 2013, 22:03

Pentru colectionari, interviul poate fi descarcat de aici: http://www.dorin.craiova-maxima.ro/download/?did=27

miekal33
nou pe forum
nou pe forum
Mesaje: 1
Membru din: 06 Mar 2015, 13:12

Re: Meci integral : Universitatea Craiova – Kaiserslautern 1-0

Mesaj de miekal33 » 06 Mar 2015, 13:22

da. Universitatea Craiova – Kaiserslautern. Nemtii, desi ii aveau in teren pe temutii Brehme si Allofs, componenti ai echipei Germaniei, care a iesit vicecampioana mondiala in ’82 si ’86, “dracii” (cum erau porecliti cei de la Kaiserslautern, a caror mascota era un diavol rosu) n-au reusit sa marcheze la Craiova, unde a lipsit, de asemenea, playmakerul Briegel. Punctul lui Negrila, realizat in finalul unei partide de infarct, le-a taiat aripile adversarilor, ca
sdsdd

Scrie răspuns