Cronica răului
Cine iubeşte şi lasă!
Cornel Nistorescu, 25 octombrie 2009, 22:54
Versurile celebrului cântec al Mariei Tănase îmi revin în minte de câte ori sunt în situaţia de a mă despărţi de cineva. De o iubită sau de un prieten! Înainte de a zice gata, mai repet în minte acest distih al literaturii române: “Cine iubeşte şi lasă / Dumnezeu să-i dea pedeapsă.” Este unul dintre cele mai frumoase versuri ale folclorului românesc. Şi stă la loc de cinste într-o antologie de exprimări frumoase ale literaturii universale. Dacă iubirea este una dintre marile bucurii ale vieţii, lăsarea ei la voia întâmplării, părăsirea cer o pedeapsă asupritoare. Ai avut ce-a visat omul de la apariţia sa pe pământ şi ai dat cu piciorul dintr-un capriciu, meriţi pedeapsa cu vârf şi îndesat. Iar semnificaţia din dragoste este valabilă şi în admiraţia pentru un club sau pentru un sportiv. E tot dragoste, e tot admiraţie amestecată cu mister şi bucurie, încât despărţirea fără rost chiar cere o durere greu de suportat. În sport, ca şi în dragostea - dragoste iubeşti cu adevărat în măsura în care poţi trece şi printr-o suferinţă!
Meciul pierdut cu FC Vaslui este dureros de două ori. Universitatea a pierdut într-un moment în care avea nevoie disperată de cele trei puncte. Şi apoi că le-a pierdut în faţa echipei care a blocat-o în relansarea europeană. Ştiu că înfrângerea a întunecat feţele tuturor. Şi ale jucătorilor, şi ale echipei manageriale, inclusiv ale familiei Mititelu. Ştiu că în Craiova au fost oameni care au îndurat cu greu repetarea eşecului din vară. Şi mai ştiu că există destui olteni care se şi bucură. Succesele Craiovei din ediţia precedentă a campionatului i-au înfruntat pe mulţi. Le-au răscolit vanităţile, orgoliile mici şi ambiţiile ieftine.
Ei sunt singurii care văd în situaţia de acum a Universităţii o portiţă pentru ambiţiile lor deşarte.
Sunt oameni care se bucură de jocurile proaste ale Ştiinţei pentru că văd în asta o cale de a pune mâna pe club sau de a se lăuda că profeţiile lor negre s-au adeverit. Unii îşi imaginează că Universitatea i-ar putea scoate în lume, i-ar face celebri şi chiar i-ar ajuta în succesele politice! Chilipirgii, nu susţinători, ciubucari, nu iubitori! Asta sunt şi micimea este chiar blestemul pe care îl poartă fără să-şi dea seama!
La Universitatea Craiova e o stare proastă. Sunt aceiaşi jucători care în primăvară erau revelaţia campionatului. Singurul care poate avea o scuză este Dănănae. Traversează o refacere după un accident nefericit. În rest, aceleaşi feţe, acelaşi potenţial fizic. Poate chiar mai bun. Echipa n-are moral. Şocul pierderii trenului european n-a trecut nici astăzi.
Craiova este într-o dificultate de stare. Are lot, are public, are individualităţi. Problema stă doar în felul în care echipa recâştigă o stare de încredere! Pentru asta e nevoie de cei care iubesc echipa cu adevărat!
Şi nu care cumva să-l muşte şarpele pe patron să încerce acelaşi lucru făcut de Becali. Ar repeta o greşeală cât un tren de marfă şi l-ar paşte aceeaşi soartă!