Maxima, zi de zi

[AdrianR]

Editie Speciala de Oltenia (editie.ro)

FANATIC
Maxima, zi de zi
de M. M. OLTEANU
Craiova respiră prin fiecare fir de iarbă de pe fostul “Central” o istorie inegalabilă, dar din fericire infinit repetabilă, pentru că Maxima nu e numai ceea ce Lung, Negrilă, Donose, Crişan şi toţi ceilalţi au clădit, Maxima e vie prin fiecare puşti care a început fotbalul la Universitatea Craiova şi apoi a tremurat de emoţie la prima apariţie în ovalul magic al Băniei. Maxima s-a transformat într-o stare de spirit care circulă azi prin viscerele celor care au promovat în Divizia A, la fel de tumultuos precum a pornit din izvoarele clădite de Oblemenco şi toţi de după el.
Maxima e Universitatea anilor ’80, dar e şi cea pe care Adrian Mititelu a dus-o unde era dintotdeauna, e Velcovici, Ciucă, Baird, Stângă. E Silviu Lung, cel de atunci, dar şi cel de astăzi, asemeni lui Beldeanu, stâlpi înţelepţi care leagă istoria şi capitolele acesteia, fiind azi acolo unde erau şi acum 30 de ani. Dar fiind aici, în acest prezent arzător care nu mai are răbdare şi care se trăieşte intens şi, cum altfel, la maxim. Craiova nu poate fi altfel şi vreodată decât Maxima, şi asta ar trebui să priceapă toţi aceia care o iubesc sau măcar susţin declarativ acest sentiment. Trecutul e tradiţia şi respectul pe care prezentul se ridică şi-şi cere dreptul de la fiecare dintre aceia care au lăcrimat la bara lui Crişan. El, Zoli, i-ar fi iubit cu siguranţă şi necondiţionat pe Andrei Ionescu şi Dina. E timpul să învăţăm să ne creştem dragostea pe amintirile de neuitat şi pe viitorul sperat, rămânând lângă prezentul acesta, al unei echipe care e dintotdeauna o Maxima, imposibil de copiat sau de suspendat într-o perioadă finită a istoriei fotbalistice. E cinstit astfel să nu mai comparăm generaţiile şi să nu mai ierarhizăm, pentru că de fapt, indiferent de an şi de numărul de pe tricou, e vorba de aceeaşi echipă, Universitatea noastră, a tuturor. Şi ea n-ar fi fost niciodată Maxima fără oamenii din tribune, fără cei de lângă jucători. Zi de zi, spiritul Maximei a ajuns până la noi. Motivul? Nişte oameni l-au purtat şi s-au luptat în numele lui. O eternă Craiova Maxima vă aşteaptă, aşadar, să o iubiţi.

PÂRVU, PRIMUL VENIT
• ...aici sunt acasă şi nimic nu se compară cu asta

Lucian Pârvu: Nu fac promisiuni legate de goluri, dar sper să ajut echipa cât pot. În plus, aici sunt acasă şi nimic nu se compară cu asta. Cel mai important lucru este că suntem o echipă, că ne cunoaştem unii pe alţii, atât ca persoane, cât şi în teren, şi din această omogenitate pot ieşi lucruri frumoase.

Primul transfer din această vară al Universităţii Craiova este atacantul Lucian Pârvu, de 24 de ani, care a evoluat ultima dată la formaţia Ergotelis, din Grecia. Pârvu a fost declarat jucător liber de contract de către FIFA şi a semnat o înţelegere pe doi ani cu gruparea din Bănie. El a mai fost în pregătiri cu Universitatea acum un an, marcând şi singurul gol al amicalului cu Sportul, dar deoarece nu i-a fost eliberată cartea verde de către gruparea elenă nu a mai putut evolua pentru “Ştiinţa”.

“Cel mai frumos cadou pentru nuntă şi aniversare”
de Cosmin STAICU
• Aşa a caracterizat Lucian Pârvu transferul la Universitatea Craiova, unde va juca în următorii doi ani
Debutul lui Lucian Pârvu la Universitatea s-a produs în amicalul cu Sportul, de acum un an.
Lucian Pârvu va împlini 24 de ani pe 14 iunie. A fost junior la CSS Universitatea Craiova, la grupa pregătită de Gheorghe Vlad, de unde a fost transferat la Extensiv. A jucat până în 2002 la gruparea din Parcul Romanescu, unde i-a avut antrenori pe Sorin Cârţu, Gheorghe Mărginean şi Eugen Neagoe. Apoi a fost ofertat de Iraklis Salonic, însă în ultima clipă tranzacţia a căzut şi «Căţelu’» a ajuns în cele din urmă tot la o formaţie elenă, Ergotelis. Aici a evoluat în ultimele trei sezoane, unul în prima ligă şi două în divizia secundă, anul acesta echipa grecească promovând din nou în eşalonul întâi. Din cauza unor probleme legate de contract, Pârvu a jucat doar în tur la Ergotelis, pentru care a marcat trei goluri, anul acesta fiind nevoit să se pregătească în Cipru, la Olympiakos Nicosia. Din această vară este jucătorul “Ştiinţei”, după ce şi în vara trecută s-a pregătit sub comanda lui Stângă.

Lucian, în sfârşit ai ajuns la Universitatea...
Într-adevăr, după ce în vara trecută semnasem un contract, nu am putut să joc la Ştiinţa, unde îmi doream să ajung de mic. Unii au spus atunci că am fugit, dar a fost de fapt o problemă legată de contractul meu cu echipa Ergotelis, club care nu a vrut să-mi elibereze “cartea verde”. De altfel, din această cauză am şi pierdut returul sezonului. Transferul la Universitatea a venit ca o recompensă, este de fapt cel mai frumos cadou pentru aniversarea mea, care va avea loc peste o săptămână, şi pentru nunta pe care am stabilit-o în vara aceasta, pe 2 iulie.
Ai avut şi alte oferte?
Nu credeam că ajung la Craiova, eu deja fiind în discuţii cu echipe din Grecia, Cipru şi Ucraina, dar nu puteam să le pun în balanţă cu propunerea de la Universitatea. În plus, aici sunt acasă şi nimic nu se compară cu asta.
Ai un obiectiv personal sau unul cu privire la locul pe care ai vrea să termine Universitatea?
Nu fac promisiuni legate de goluri, pentru că am mai făcut şi nu mi le-am ţinut. Sper să ajut echipa cât pot. Nici despre parcursul în prima ligă nu fac predicţii, pentru că nu vreau să dezamăgim apoi. Cel mai important lucru este că suntem o echipă, că ne cunoaştem unii pe alţii, atât ca persoane, cât şi în teren, şi din această omogenitate pot ieşi lucruri frumoase. La formaţiile unde am mai jucat erau bisericuţe şi de aici se strica totul.
Nu ai jucat într-un meci oficial la Craiova, dar ai marcat un gol, chiar unul superb, cu Sportul...
A fost bulan să zicem, nu am vrut să dau chiar la vinclu. Aştept să vedem ce pot face în partidele oficiale. Nu ştiu dacă voi mai da astfel de goluri. La greci am jucat extremă dreapta şi stânga, pentru că la ei se foloseşte un singur vârf, şi am avut o medie de cam şapte goluri pe an.
Ţi se spune Căţelu’, nu este un apelativ prea îndrăgit în Bănie...
Ştiu, dar această poreclă vine de la dragostea mea pentru animale. Erau nişte căţeluşi la stadionul Extensiv şi unii se găsiseră să-i alunge cu pietre, iar eu i-am ocrotit. De atunci colegii mi-au spus şi mie Căţelu’. Nu am nicio legătură cu Dinamo şi nici nu vreau să am.

“Vreau să joace la Ştiinţa!”
• Lidia Niculescu a sărit la un moment dat în ajutorul fiului său. “Nu trebuie tratat urât din cauza tatălui său, aşa cum s-a întâmplat acum ceva timp, când mergeam pe strada Unirii, iar nişte suporteri au început să-l înjure! Cu ce este el vinovat pentru că tatăl său a plecat la Dinamo? Este doar un copil nevinovat! Aşa că şi acum doresc să fac apel la suporterii Universităţii să nu se răzbune pe el, mai ales că a spus că ţine cu Dinamo. O face doar pentru că îşi iubeşte tatăl, iar el evoluează acolo. Oricum, este doar un copil care nu are nici opt ani împliniţi. Abia la toamnă se va duce la şcoală, aşa că nu poate gândi ca un om matur”. Lidia a mai vrut să spună ceva, dar s-a abţinut. Probabil ceva legat de Claudiu. Nu ştim exact. Dar a dorit probabil să afirme că fostul golgheter al “Ştiinţei”, care a trădat Universitatea în urmă cu cinci ani, nu l-a mai căutat pe fiul său de trei luni! Asta nu o ştim de la Lidia, ci din sursele noastre. Şi mai ştim că Niculescu - “câinele” - a promis că va sosi în Bănie cel târziu în noaptea de miercuri spre joi, dar... La final, Lidia Mihaela a mai dorit să ne spună ceva: “Vă mulţumesc din suflet pentru gestul făcut. Am rămas mută de uimire încă de când m-aţi sunat. Chiar nu-mi venea să cred când am auzit! Sunt şi eu foarte fericită, pentru că sunt craioveancă şi am ţinut mereu cu Universitatea. În plus, mă simt fericită pentru bucuria pe care i-aţi provocat-o. Să ştiţi că eu doresc ca Alexandru să evolueze în cel mai scurt timp la Universitatea”.
(M. M.)

Echipamentul Universităţii, visul lui Alexandru Niculescu
• Dorinţa puştiului a fost îndeplinită de “Ediţie Specială”, sponsorul principal al alb-albaştrilor

Alexandru Niculescu: Sunt foarte încântat de acest echipament. Este cel mai frumos cadou. Voiam de mult timp unul.

“Ţin cu Universitatea şi...”
“Sunt foarte încântat de acest echipament. Este cel mai frumos cadou. Voiam de mult timp unul”, au fost primele declaraţii ale puştiului. Apoi a continuat: “Vreau să ajung fotbalist. Atacant, ca tata, de fapt mă asemăn cu el, că stau la pomană. Sunt dreptaci şi vreau să joc la Universitatea. Este, de fapt, echipa mea de suflet”. La întrebarea “Ţii numai cu «Ştiinţa»?”, după câteva secunde de gândire, Alexandru a răspuns: “Şi cu Dinamo, dar numai pentru că joacă tata acolo”.

Nu de mult timp, cam acum o lună de zile, în “Libertatea de duminică” apărea o declaraţie a fiului lui Claudiu Niculescu, Denis Alexandru, conform căreia puştiul ar aştepta de trei ani un echipament al echipei de suflet a oltenilor, inclusiv a lui Niculescu-jr. În acel moment, “Ediţie Specială”, sponsorul principal al Universităţii, a decis să-i ofere echipamentul mult dorit copilului de numai opt ani. Imediat am luat legătura cu Lidia Niculescu, fosta soţie a actualului dinamovist. Iniţial telefonic, pentru a-i cere doamnei Lidia să ne spună mărimea purtată de copil, iar mai apoi pentru a stabili întâlnirea ce avea să-i aducă micuţului surpriza. De atunci a mai trecut ceva vreme, deoarece Lidia Niculescu a avut unele probleme, dar miercuri după-amiază echipamentul de joc original al Universităţii a ajuns la destinatar.

“Scrie numele meu pe tricou!”
Puştiul lui Claudiu Niculescu se afla la antrenament, pe terenul sintetic de la Şcoala de Fotbal “Gică Popescu”, unde este junior la grupa profesorului Alin Dobrotescu. Alexandru se zbenguia printre ceilalţi puşti înainte de începerea şedinţei de pregătire. Doamna Lidia se afla pe margine, în tribuna alăturată terenului, iar în momentul în care ne-a văzut a afirmat surprinsă: “Aţi venit! Să vedeţi ce fericit va fi!” Parcă ştiind despre ce este vorba, micul Alexandru s-a îndreptat şi el spre tribună, întrebând-o pe mama sa: “Mami, e pentru mine?” După ce am avut permisiunea profesorului Alin Dobrotescu, am mers într-un colţ al terenului pentru a-i oferi lui Alexandru echipamentul în culorile şi cu însemnele Universităţii. “Scrie numele meu pe el? Mamăăă!”, au spus lui Alexandru. Apoi a îmbrăcat tricoul şi iar a exclamat: “Ce mare e!” “Vinovată” pentru acest lucru este însă Lidia Niculescu, care ne-a spus înainte: “Nu trebuie să fie mărimea lui de acum, pentru că va creşte şi apoi va vrea altul”. Îmbrăcat doar în tricou (şortul l-a păstrat intact pentru a-l proba acasă), Denis Alexandru Niculescu nu s-a abţinut să nu dea o tură de teren, apoi câteva şuturi la poartă. A pozat şi a dat un scurt interviu, primul din multele pe care le va da în carieră, pentru că moşteneşte talentul tatălui său de atacant veritabil. “Stau la pomană”, “sunt pomanagiu, ca tata”, aşa se caracterizează Alex.
Mario MARILIO

ŞTIRI UNIVERSITATEA

Stângă a primit două etape
Managerul Universităţii, Ovidiu Stângă, a primit o suspendare de două etape din partea Comisiei de Disciplină a FRF şi o amendă de 7.500.000 de lei după ce a fost eliminat de arbitrul partidei Dinamo II - Universitatea, Ludovic Uihely, pentru injurii aduse observatorului Gheorghe Farcaş. Stângă va fi suspendat şi din calitatea de fotbalist al Universităţii Craiova, neavând drept de joc în primele două runde. (C. S.)

Bătaia oltenilor a costat 60 de milioane
Deşi Universitatea solicitase suspendarea primei echipe a clubului Dinamo, Comisia de Disciplină a FRF a penalizat ieri doar pe Dinamo II, cu două etape (organizarea meciurilor cu porţile închise) şi plata unei amenzi de 60 de milioane de lei vechi. Astfel, după ce fanii olteni au fost bătuţi de galeria din Peluza “Cătălin Hâldan”, de suferit a avut doar echipa a doua a clubului din “Ştefan cel Mare”, care va evolua din sezonul următor în Divizia C. (C. S.)

VOCEA CITITORULUI

Radu Ady: “Steaua campioană? Becali preşedinte? Arbitri corecţi? Fără blaturi? Nu! Acest campionat al Diviziei A la fotbal a fost frumos, dar ruşinos pentru unii, deoarece au fost făcute multe jocuri murdare, nu numai ale Stelei, Rapidului sau ale lui Dinamo, ci ale mai multor echipe din prima divizie a fotbalului românesc. Am văzut meciul steliştilor cu FC Vaslui şi cred că se poate vedea foarte clar că la acel penalti jucătorul moldovean a vrut intenţionat să-l faulteze pe Iacob. Acest final de campionat nu a fost altceva decât o ruşine a fotbalului românesc. Ruşine, ruşine, ruşine!”

Suporter:
“În ’47-’48 Stalin le-a inventat,
În România au intrat şi nu au mai plecat.
Armata comunistă şi miliţia bolşevică,
În fotbal au pătruns, formându-şi a lor clică.
Au desfiinţat echipe mari şi profesioniste,
În locul lor ei au clonat jigodii securiste.

Mai bine drojdier, decât o potaie,
Mai bine huligan, decât o biată oaie.
Mai bine golan, decât stelist,
Mai bine mort, decât dinamovist.”

ACAB: “De aproximativ un an, la toate ştirile din sport, subiectele principale sunt cele legate de incidentele suporterilor de pe stadioane şi din afara lor. «Cu jandarmii, cu suporterii adverşi, ei se bat mereu», se tot enunţă la televizor. Întâi de toate, mi-aş dori ca toţi cei care doresc să comenteze comportamentul suporterilor vizavi de jandarmi să meargă întâi într-o deplasare de «risc maxim». Să vadă atunci ce înseamnă să nu poţi să îţi cumperi nici măcar apă sau ţigări. Să vadă cum te simţi umilit la fiecare meci când te jignesc jandarmii non-stop pentru că li se pare lor foarte ciudat că unii oameni pot să facă un lucru şi din pasiune, nu pentru bani. Peste tot văd «barbarii stadioanelor», dar adevăraţii barbari sunt ei, «forţele de ordine». Am văzut zilele trecute la meciul Dunărea Giurgiu - Petrolul Ploieşti cum un jandarm a [*****] lacrimogene spre un suporter ploieştean, cu toate că acesta mergea, cu spatele, liniştit, şi nu participase în niciun fel la incidente. Suporterul, bineînţeles, a căzut şi, în acel moment, trei jandarmi s-au năpustit pe el cu bastoanele de cauciuc. Ce rost mai avea să îl baţi? Era imobilizat, cu toată că nu făcuse nimic, şi, oricum, din acea postură nu mai putea reacţiona în niciun fel. Acum câteva zile am citit într-un articol că un patron de magazin, fiindcă vindea mărfuri expirate, a primit amendă 20 de milioane de lei. Un suporter, dacă aprinde o torţă, primeşte aceeaşi amendă, plus bătaia de rigoare din dubă. De ce nu apar mai des la televizor ştiri despre blaturile la fel de prezente ca întotdeauna? Bâlciul de miercuri de la Vaslui a fost incredibil. Cum vorbeau ei, Becali şi Porumboiu! Ce glumiţe făceau! «Sper să nu îţi rămână în minte imnul Vasluiului!», spunea Porumboiu către Becali. Referire clară la meciul ce avea să urmeze. Această discuţie trebuia mediatizată mult mai mult. Mizeria din fotbalul nostru este infinit mai mare decât cea din peluze. Dacă justiţia şi-ar face datoria, probabil nu ar mai exista fotbal în România.”
Cotidianul Ediţie Specială nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul mesajelor.

Gazeta de Sud (gds.ro)

Bilant satisfacator pentru Universitatea
Alb-albastrii, cu bune si rele
Alexandru VIRTOSU
Mircea Bornescu, linistea din spatele apararii
Cu sau fara oscilatii, juvetii, pentru ca au reusit sa-si duca misiunea la bun sfârsit, au obtinut increderea suporterilor.
Desi toata suflarea alb-albastra era sceptica la inceputul sezonului tocmai incheiat cu privire la revenirea in prim-planul fotbalului românesc, Universitatea a reusit sa contrazica. A obtinut podiumul la capatul unei dominari categorice in B2, desi a pornit la drum cu o penalizare de doua puncte. Ciuca si compania si-au adjudecat prima pozitie obtinând, in cele 30 de meciuri jucate, 20 de victorii, patru egaluri si sase infrângeri, având un golaveraj pozitiv (43-16). Gruparea din Banie a reusit sa atraga atentia si in Cupa României, unde a bifat patru intâlniri, reusind o victorie importanta in fata finalistei Intertoto, CFR Cluj, si un meci bun cu FC National, eliminarea survenind in urma loviturilor de departajare.

Bornescu, cel mai bun jucator
Evoluând in 33 de meciuri in tricoul alb-albastru, Mircea Bornescu a fost unul dintre artizanii acestei promovari si, in opinia majoritatii suporterilor, a fost cel mai bun jucator al Stiintei. „Jose“ nu numai ca si-a salvat echipa de nenumarate ori, dar a fost si cel mai bun executant al penaltiurilor, marcând de patru ori si intrând in topul golgheterilor echipei. In clasamentul celor mai buni jucatori din acest sezon urmeaza capitanul Madalin Ciuca, aflat la egalitate cu Dorel Stoica, si, nu in ultimul rând, Ovidiu Stinga, seful „laboratorului“ de la mijlocul terenului.
Din pacate, Universitatea nu s-a putut prevala de serviciile mai multor jucatori de valoare. Din pricina accidentarilor suferite, Andrei Ionescu si Razvan Fritea nu au putut ocupa in teren decât pozitii nerelevante cu valentele tehnice posedate. Acelasi lucru se poate spune si despre Florin Costea, care nu a putut evolua nici macar un minut in acest retur.

Nu avem golgheteri, avem marcatori
Ţinând cont atât de meciurile din Cupa României, cât si de cele din campionat, Universitatea nu si-a putut desemna golgheterul, pe primul loc fiind pozitionati patru jucatori: Robert Saceanu, Ovidiu Stinga, „Jerry“ Gane si Salih Jaber, fiecare având câte cinci reusite. Nici situatia locului doi nu este diferita, cu patru goluri fiind Bornescu, Ciuca, A. Ionescu si Dina. Nu acelasi lucru se poate spune si despre pozitia a treia, Michael Baird reusind in acest retur trei goluri foarte importante, in timp ce Orac, L. Preda si Alex Piturca se pot mândri doar cu „mentiune“, fiind semnatarii unei singure reusite.

Au fost multi care au dezamagit
Daca restul titularilor pot fi notati cu plus, la capitolul dezamagiri si-au trecut numele majoritatea rezervelor, care, desi au primit foarte multa atentie din partea staff-ului alb-albastru, nu au reusit mai nimic. Aici intra in discutii si cei care au parasit pe parcurs Universitatea, cum este cazul lui Daniel Orac, Laurentiu Preda, George Ciobanu si Daniel Mihai. De altfel, nici rezervele care au beneficiat de increderea „Olandezului“ nu au rupt gura târgului, in calcul intrând Firtulescu, Barboianu, A. Tudor, Gaman, Curteanu, Argintaru, Neagoe, Lung jr., Al. Costea, Gângioveanu si Traistaru.

„Catelul“ va face front comun cu Baird
Pârvu a semnat cu Universitatea
Alexandru VIRTOSU
Pregatindu-se toata vara trecuta sub comanda lui Ovidiu Stinga, Lucian Pârvu a ratat transferul la Universitatea din pricina faptului ca nu a obtinut dezlegarea gruparii Ergotelis Iraklion. La finele sezonului 2005/2006, atacantul craiovean a devenit liber de contract si, in ciuda ofertelor avute de la Apollon Limassol si PAOK Salonic, a revenit in Banie, alegând sa fie alaturi de fostii sai colegi de la Extensiv. Spre deosebire de restul elevilor lui Ovidiu Stinga, care au contracte valabile intre trei si cinci ani, „Catelul“ a semnat ieri-dimineata doar pentru un singur sezon, cu optiune de prelungire, urmând sa primeasca de la Universitatea aproximativ 35.000 de dolari.

comentarii:
de Adrian: e o suma cam mare pentru cat fotbal stie el...nu poti ataca divizia a cu parvu...e doar o opinie,desi cred ca nu ma insel.

de Florin G.: Si mie mi se pare cam mult mai ales ca nu a rupt gura targului sezonul trecut in pregatiri...insa sper mai bine sa ma insel si sa ma contrazica...

de Marian V.: Domnilor a jucat acest Parvu si a jucat prost? lasati omul in pace sa joace si dupa sa il criticati si asa era nevoie de atacanti la U poate el este solutia cine stie oricum e tanar si e din grupul celor de la Extensiv deci s-ar putea sa mearga (Sportul joaca impreuna de ani buni). Lasati pe cei de acolo sa decida cine joaca si cine nu, nu degeaba au urcat in A, RESPECT PT VOI!!!!!!!!!!!!!! Hai Craiova!!!!!!!!!!