a zis Narcis la gsp?alextudi scrie:cica sunt zvonuri ca piti nu se intelege prea bine cu conducerea stiinta (mititelu) zise acum la GSP ...
D'ale lui Drejan
Moderator: grup_moderatori
Re: D'ale lui Drejan
When injustice becomes law, resistance becomes duty.
-
JustME
Re: D'ale lui Drejan
eh uite vezi aici, din punctul meu de vedere, nu ai absolut deloc dreptate Manex. nu frate adevarul trebuie spus mereu. adevarul, oricare ar fi el, trebuie spus tare si raspicat. nu faci bine bagand mizeria sub pres. ai doar falsa impresie ca faci binemanex scrie: eu nu as spune asta in public nici daca ar fi adevarat. astea nu fac decit rau.
Re: D'ale lui Drejan
pai adevarul e, cum zicea Iuli, ca peste tot lucrurile reprezinta o negociere. acum negocierea este o stare de tensiune. starea de tensiune nu reprezinta o ruptura. sa scoti zvonuri de ruptura din cauza unei stari de tensiune nu e corect.
acum orice organizatie poate sa se rupa in orice moment, nu?
sa speram ca vor avea destula minte sa se inteleaga.
acum orice organizatie poate sa se rupa in orice moment, nu?
sa speram ca vor avea destula minte sa se inteleaga.
S-a rupt Brazda.
Re: D'ale lui Drejan
Revin cu intrebarea...a zis Narcis ceva de divergente intre Miti si Piti (ce prescurtari cocalaresti 
)? sau e vreo fumigena marca gsp in care nu se stie autorul zvonului?
)? sau e vreo fumigena marca gsp in care nu se stie autorul zvonului?When injustice becomes law, resistance becomes duty.
-
JustME
Re: D'ale lui Drejan
Blixa eu nu discutam care este adevarul eu doar il contraziceam pe Manex care spunea ca el nu ar spune adevarul nici daca l-ar cunoaste. ceea ce mie nu mi se pare normal. nu stiu care e adevarul in situatia de fata, pot cel mult sa il intuiesc, asa ca nu cred ca are rost sa imi exprim o parere in sensul asta
Re: D'ale lui Drejan
MM Stoica, versiunea 2.0, free
de Narcis Drejan
Mihai Stoica are cont pe facebook, deţine un blog, a scris editoriale în „Gazeta Sporturilor”, a fost analist la „Digi Sport”, iar ultimele titluri din Ghencea, calificarea cu Steaua în semifinala Cupei UEFA, şi cea mai mare performanţă a unei echipe româneşti în grupele Ligii Campionilor, Unirea Urziceni, se leagă de numele lui.
În două cuvinte poate fi caracterizat managerul multimedia. Chiar dacă este un produs incomod pentru fotbalul românesc, înjurat non-stop şi călcat în picioare de Gigi Becali, Victor Piţurcă, Marius Stan şi sute de mii de iubitori ai sportului rege, Meme iese în evidenţă şi atrage mii de like-uri pe facebook, iar la comentarii sunt puţini cei care îl înjură. Varianta online a noului manager al Stelei pare imaculată la prima vedere.
Dacă ar interacţiona cu Gigi Becali pe facebook la relaţie cu siguranţă am avea „It’s complicated”, iar o aplicaţie pentru Iphone „Meme vs Gigi” ar conţine foarte des cuvintele oier, homosexual, Mimi, zdreanţă, Miţa Biciclista, iar după mai multe update-uri, la versiunea 5.1, Gigi devine împăciuitor.
În 18 ani cu versiuni folosite de mulţi useri, de la Galaţi, Bucureşti, Urziceni a existat şi demo-ul de patru zile de la Vaslui, care a dat eroare. Poate că Porumboiu preferă varianta Linux, cu mai puţin viruşi, spre deosebire de Windows 7, mai stabil pentru Meme. La ultima discuţie cu Becali, Meme anunţa în direct, fără follow pe twitter sau like pe vreo reţea de socializare că „Mai bine aş locui într-o cutie de carton, decât să mă întorc la Steaua”. Şi s-a întors! Şi atunci de ce deviza lui Meme, pe care o găsiţi pe contul de facebook, preluată de la Benito Mussolini, este „Meglio morire in piedi che vivere una vita in ginocchio” (n.r. – mai bine mori în picioare, decât să trăieşti o viaţă în genunchi)? O fi pe genunchii lui Gigi?
aparut in ADS
atasat aveti si un tipat, la golul egalizator din groapa, de la Radio Sport Total FM
de Narcis Drejan
Mihai Stoica are cont pe facebook, deţine un blog, a scris editoriale în „Gazeta Sporturilor”, a fost analist la „Digi Sport”, iar ultimele titluri din Ghencea, calificarea cu Steaua în semifinala Cupei UEFA, şi cea mai mare performanţă a unei echipe româneşti în grupele Ligii Campionilor, Unirea Urziceni, se leagă de numele lui.
În două cuvinte poate fi caracterizat managerul multimedia. Chiar dacă este un produs incomod pentru fotbalul românesc, înjurat non-stop şi călcat în picioare de Gigi Becali, Victor Piţurcă, Marius Stan şi sute de mii de iubitori ai sportului rege, Meme iese în evidenţă şi atrage mii de like-uri pe facebook, iar la comentarii sunt puţini cei care îl înjură. Varianta online a noului manager al Stelei pare imaculată la prima vedere.
Dacă ar interacţiona cu Gigi Becali pe facebook la relaţie cu siguranţă am avea „It’s complicated”, iar o aplicaţie pentru Iphone „Meme vs Gigi” ar conţine foarte des cuvintele oier, homosexual, Mimi, zdreanţă, Miţa Biciclista, iar după mai multe update-uri, la versiunea 5.1, Gigi devine împăciuitor.
În 18 ani cu versiuni folosite de mulţi useri, de la Galaţi, Bucureşti, Urziceni a existat şi demo-ul de patru zile de la Vaslui, care a dat eroare. Poate că Porumboiu preferă varianta Linux, cu mai puţin viruşi, spre deosebire de Windows 7, mai stabil pentru Meme. La ultima discuţie cu Becali, Meme anunţa în direct, fără follow pe twitter sau like pe vreo reţea de socializare că „Mai bine aş locui într-o cutie de carton, decât să mă întorc la Steaua”. Şi s-a întors! Şi atunci de ce deviza lui Meme, pe care o găsiţi pe contul de facebook, preluată de la Benito Mussolini, este „Meglio morire in piedi che vivere una vita in ginocchio” (n.r. – mai bine mori în picioare, decât să trăieşti o viaţă în genunchi)? O fi pe genunchii lui Gigi?
aparut in ADS
atasat aveti si un tipat, la golul egalizator din groapa, de la Radio Sport Total FM
- Fişiere ataşate
-
Urla Drejan.mp3- (1.37 MiB) Descărcat de 526 ori
Re: D'ale lui Drejan
Vai ce tare urla...zici ca e tenor
When injustice becomes law, resistance becomes duty.
Re: D'ale lui Drejan
Despre George Best şi Nicolae Dobrin
de Narcis Drejan
România nu ştie să-şi păstreze simbolurile vii. Suntem doar obişnuiţi ca atunci când mai trece câte un an de la moartea unui fost mare sportiv, poet sau om de cultură să vedem televiziunile în cimitir, câte o coroană apăsătoare într-o atmosferă sumbră sau vreun nostalgic care să se prefacă mai bine decât Florin Piersic.
Tot ieri, undeva în Manchester, pe strada Sir Matt Busby Way, lângă stadionul „Old Trafford”, sute de fani depănau amintiri vesele lângă statuile celor trei legende, Sir Bobby Charlton, Denis Law şi George Best. Îl comemorau pe George Best, care în urmă cu cinci ani s-a stins. În fotbalul britanic admiraţia pentru Best este demonstrată printr-un joc de cuvinte „Maradona good, Pele better, George Best” (n.r. – Maradona e bun, Pele e mai bun, George e cel mai bun). Fanii „diavolilor roşii” i-au cântat imnul „We all live in a Georgie Best world” şi au vorbit deschis şi viu despre primul fotbalist din lume ridicat la rang de vedetă.
Gica Dobrin, soţia „Gâscanului” a fost numită aseară preşedinte de onoare al clubului FC Argeş în semn de respect pentru cel care a uimit suflarea fotbalistică în anii ‘70 cu driblingurile sale.
Dobrin şi Best au trăit din plin viaţa, au jucat în aceeaşi perioadă, au vrăjit cu driblingurile, fentele şi execuţiile lor, au fost modele pentru fotbalul românesc, respectiv britanic, s-au stins aproape de 60 de ani, la o diferenţă de doi ani, pe o vreme ploioasă, şi au rămas în istorie. Numai că la despărţirea de Dobrin am văzut maximum 5.000 de oameni, pe când „Belfast Boy” a fost condus pe ultimul drum de 100.000 de nord-irlandezi, iar ieri la comemorarea lui Best, în Manchester s-au strâns mii de fani, pe când la Dobrin, abia dacă se strâng 30 de fani.
Dispariţii ca ale lui Dobrin sau Best ruinează fotbalul. În urma lor rămân doar poveştile. Mai trist este că „The Sun” îi găseşte lui Best spaţiu în ziar şi la cinci ani de la moarte, iar la noi pseudo-vedetele dezbrăcate îl aruncă pe Dobrin cu cea mai mare lipsă de respect.
aparut in ADS
de Narcis Drejan
România nu ştie să-şi păstreze simbolurile vii. Suntem doar obişnuiţi ca atunci când mai trece câte un an de la moartea unui fost mare sportiv, poet sau om de cultură să vedem televiziunile în cimitir, câte o coroană apăsătoare într-o atmosferă sumbră sau vreun nostalgic care să se prefacă mai bine decât Florin Piersic.
Tot ieri, undeva în Manchester, pe strada Sir Matt Busby Way, lângă stadionul „Old Trafford”, sute de fani depănau amintiri vesele lângă statuile celor trei legende, Sir Bobby Charlton, Denis Law şi George Best. Îl comemorau pe George Best, care în urmă cu cinci ani s-a stins. În fotbalul britanic admiraţia pentru Best este demonstrată printr-un joc de cuvinte „Maradona good, Pele better, George Best” (n.r. – Maradona e bun, Pele e mai bun, George e cel mai bun). Fanii „diavolilor roşii” i-au cântat imnul „We all live in a Georgie Best world” şi au vorbit deschis şi viu despre primul fotbalist din lume ridicat la rang de vedetă.
Gica Dobrin, soţia „Gâscanului” a fost numită aseară preşedinte de onoare al clubului FC Argeş în semn de respect pentru cel care a uimit suflarea fotbalistică în anii ‘70 cu driblingurile sale.
Dobrin şi Best au trăit din plin viaţa, au jucat în aceeaşi perioadă, au vrăjit cu driblingurile, fentele şi execuţiile lor, au fost modele pentru fotbalul românesc, respectiv britanic, s-au stins aproape de 60 de ani, la o diferenţă de doi ani, pe o vreme ploioasă, şi au rămas în istorie. Numai că la despărţirea de Dobrin am văzut maximum 5.000 de oameni, pe când „Belfast Boy” a fost condus pe ultimul drum de 100.000 de nord-irlandezi, iar ieri la comemorarea lui Best, în Manchester s-au strâns mii de fani, pe când la Dobrin, abia dacă se strâng 30 de fani.
Dispariţii ca ale lui Dobrin sau Best ruinează fotbalul. În urma lor rămân doar poveştile. Mai trist este că „The Sun” îi găseşte lui Best spaţiu în ziar şi la cinci ani de la moarte, iar la noi pseudo-vedetele dezbrăcate îl aruncă pe Dobrin cu cea mai mare lipsă de respect.
aparut in ADS
Re: D'ale lui Drejan
S-a trezit Iliescu să vorbească despre fotbal
de Narcis Drejan
Cei care îl cunosc pe Sorin Cîrţu nu au reacţionat în vreun fel în momentul în care fostul antrenor al CFR-ului a spart plexiglasul băncii de rezervă de pe arena St. Jakob Park din Basel.
În cariera de 22 de ani de antrenorat, Cîrţu ne-a obişnuit cu crizele de pe margine, cu loviturile de cap şi picioare date în bănci, cu pumni aruncaţi în aer şi cuvinte adresate fotbaliştilor, pe care nu le găseşti în DEX. Sorinaccio respiră prin fotbal, iar fanii Craiovei Maxima şi-l amintesc pe Cîrţu ca un artist al balonului, ca pe un jucător de geniu care înscria din poziţii imposibile şi se distra cu fundaşii adverşi, iar ca antrenor toţi îl ştiu plin de carismă, foarte violent şi acid.
Gestul antrenorului Cîrţu este de condamnat, mai ales că nu antrena de pe marginea Orodelului, la Cupa Satelor, ci în Liga Campionilor. Sorin şi-a cerut scuze, a fost amendat, va plăti...dar enervantă este reacţia lui Ion Iliescu.
Bătrânelul, care a distrus România, care nu răspunde nici astăzi pentru crimele revoluţiei sau mineriadele oribile din 1990 şi afişează zâmbetul pervers al Jokerului, s-a trezit să îl condamne pe Sorinaccio că a spart un geam din plastic, uitând cum graţia personaje gen Iosif Veverca şi Miron Cosma sau îl decora pe Vadim Tudor cu ordinul „Steaua României”. Cel mai grotesc personaj al României post-revoluţionare îi dă lecţii de moralitate unui antrenor de fotbal, care apropo, nu este plătit de Academia Română să predea literatura jucătorilor sau să îi înveţe cum să dribleze corect cu acorduri gramaticale. Aşa că Ionel, Ionelule, dacă Sorinaccio şi-a făcut mea culpa, tu când o să-ţi ceri scuze în genunchi unei ţări pe care ai călcat-o în picioare mai rău decât gazoanele călcate de ghetele lui Cîrţu. Măcar Cîrţu a făcut-o cu respect!
aparut in ADS
de Narcis Drejan
Cei care îl cunosc pe Sorin Cîrţu nu au reacţionat în vreun fel în momentul în care fostul antrenor al CFR-ului a spart plexiglasul băncii de rezervă de pe arena St. Jakob Park din Basel.
În cariera de 22 de ani de antrenorat, Cîrţu ne-a obişnuit cu crizele de pe margine, cu loviturile de cap şi picioare date în bănci, cu pumni aruncaţi în aer şi cuvinte adresate fotbaliştilor, pe care nu le găseşti în DEX. Sorinaccio respiră prin fotbal, iar fanii Craiovei Maxima şi-l amintesc pe Cîrţu ca un artist al balonului, ca pe un jucător de geniu care înscria din poziţii imposibile şi se distra cu fundaşii adverşi, iar ca antrenor toţi îl ştiu plin de carismă, foarte violent şi acid.
Gestul antrenorului Cîrţu este de condamnat, mai ales că nu antrena de pe marginea Orodelului, la Cupa Satelor, ci în Liga Campionilor. Sorin şi-a cerut scuze, a fost amendat, va plăti...dar enervantă este reacţia lui Ion Iliescu.
Bătrânelul, care a distrus România, care nu răspunde nici astăzi pentru crimele revoluţiei sau mineriadele oribile din 1990 şi afişează zâmbetul pervers al Jokerului, s-a trezit să îl condamne pe Sorinaccio că a spart un geam din plastic, uitând cum graţia personaje gen Iosif Veverca şi Miron Cosma sau îl decora pe Vadim Tudor cu ordinul „Steaua României”. Cel mai grotesc personaj al României post-revoluţionare îi dă lecţii de moralitate unui antrenor de fotbal, care apropo, nu este plătit de Academia Română să predea literatura jucătorilor sau să îi înveţe cum să dribleze corect cu acorduri gramaticale. Aşa că Ionel, Ionelule, dacă Sorinaccio şi-a făcut mea culpa, tu când o să-ţi ceri scuze în genunchi unei ţări pe care ai călcat-o în picioare mai rău decât gazoanele călcate de ghetele lui Cîrţu. Măcar Cîrţu a făcut-o cu respect!
aparut in ADS
-
blue_lions
- fanatic
- Mesaje: 2964
- Membru din: 26 Oct 2007, 05:25
Re: D'ale lui Drejan
Genial 
Narcise te mai asteptam si pe forum!
Narcise te mai asteptam si pe forum!
Noi 40.000 la un meci, voi intr-un campionat.
Re: D'ale lui Drejan
Nebunii lui Guardiola şi căile ferate române
de Narcis Drejan
Peripeţiile Barcelonei de sâmbătă ar trebui incluse într-un manual despre profesionalism în Liga I
Povestea incredibilă a echipei FC Barcelona de sâmbătă a făcut înconjurul lumii, după ce Messi şi compania au refuzat să meargă la Osasuna, în primă fază, din cauza grevei controlorilor de trafic aerian din Spania. Partida de la Pamplona era programată la ora 20.00, iar la ora 15.00, elevii lui Guardiola primesc vestea că trebuie să se prezinte urgent la meci, dar mai ales la ora 16.00 să fie în gara din Barcelona.
taguri
Cei 437 de kilometri sunt parcurşi cu trenul, între Barcelona şi Zaragoza, iar apoi cu autocarul până la Pamplona. Aici, şoferul se rătăceşte de emoţie, iar răbdarea spectatorilor de pe Reyno de Navarra depăşeşte orice limită, pentru că meciul se amână cu 45 de minute. La 20.45, jucătorii blau-grana par epuizaţi când ies de la cabine, spre mulţumirea fanilor Osasunei, care de 12 etape nu mai cunoscuse eşecul acasă.
Messi începe ezitant, pare un pic obosit, dar fiţi siguri că pe drum nu s-a gândit la vreo Biancă a lui Cristea şi nici nu a înjurat sistemul din Spania, aşa cum mai fac nişte fotbalişti de mâna a opta din Liga I, care vin din Africa. Se termină 3-0 pentru Barca, dublă Messi, iar spaniolii titrează: „Şi treziţi din somn, elevii lui Pep ar fi câştigat azi”. Între Barcelona şi Zaragoza cei 257 de kilometri pe calea ferată sunt parcurşi într-o oră jumătate, în condiţiile în care în România orice distanţă de 250 de kilometri se parcurge în minimum 3 ore, asta cu indulgenţă, din cauza căilor ferate făcute ferfeniţă.
Un eveniment asemănător în fotbalul românesc ar fi dus la apocalipsă în emisiunile TV sportive, dar şi la ştirile generale. Meme Stoica i-ar fi zis ministrului transporturilor că decât să trăiască o viaţă în genunchi, mai bine să moară pe calea ferată, Marian Iancu ar fi cerut demisia guvernului, anunţa la TV demisia antrenorului advers, plus că mergea la TAS să ceară daune morale statului român, Gigi Becali îl trimitea pe Băsescu la oi şi solicita să fie preşedinte, iar Sorin Cîrţu spărgea geamurile la tren.
Politicienii nu ar fi rămas datori şi le-ar fi răspuns oamenilor din fotbal la televiziuni care îşi împart audienţa de 0,3. Noi când o să învăţăm să fim profesionişti?
aparut in ADS
de Narcis Drejan
Peripeţiile Barcelonei de sâmbătă ar trebui incluse într-un manual despre profesionalism în Liga I
Povestea incredibilă a echipei FC Barcelona de sâmbătă a făcut înconjurul lumii, după ce Messi şi compania au refuzat să meargă la Osasuna, în primă fază, din cauza grevei controlorilor de trafic aerian din Spania. Partida de la Pamplona era programată la ora 20.00, iar la ora 15.00, elevii lui Guardiola primesc vestea că trebuie să se prezinte urgent la meci, dar mai ales la ora 16.00 să fie în gara din Barcelona.
taguri
Cei 437 de kilometri sunt parcurşi cu trenul, între Barcelona şi Zaragoza, iar apoi cu autocarul până la Pamplona. Aici, şoferul se rătăceşte de emoţie, iar răbdarea spectatorilor de pe Reyno de Navarra depăşeşte orice limită, pentru că meciul se amână cu 45 de minute. La 20.45, jucătorii blau-grana par epuizaţi când ies de la cabine, spre mulţumirea fanilor Osasunei, care de 12 etape nu mai cunoscuse eşecul acasă.
Messi începe ezitant, pare un pic obosit, dar fiţi siguri că pe drum nu s-a gândit la vreo Biancă a lui Cristea şi nici nu a înjurat sistemul din Spania, aşa cum mai fac nişte fotbalişti de mâna a opta din Liga I, care vin din Africa. Se termină 3-0 pentru Barca, dublă Messi, iar spaniolii titrează: „Şi treziţi din somn, elevii lui Pep ar fi câştigat azi”. Între Barcelona şi Zaragoza cei 257 de kilometri pe calea ferată sunt parcurşi într-o oră jumătate, în condiţiile în care în România orice distanţă de 250 de kilometri se parcurge în minimum 3 ore, asta cu indulgenţă, din cauza căilor ferate făcute ferfeniţă.
Un eveniment asemănător în fotbalul românesc ar fi dus la apocalipsă în emisiunile TV sportive, dar şi la ştirile generale. Meme Stoica i-ar fi zis ministrului transporturilor că decât să trăiască o viaţă în genunchi, mai bine să moară pe calea ferată, Marian Iancu ar fi cerut demisia guvernului, anunţa la TV demisia antrenorului advers, plus că mergea la TAS să ceară daune morale statului român, Gigi Becali îl trimitea pe Băsescu la oi şi solicita să fie preşedinte, iar Sorin Cîrţu spărgea geamurile la tren.
Politicienii nu ar fi rămas datori şi le-ar fi răspuns oamenilor din fotbal la televiziuni care îşi împart audienţa de 0,3. Noi când o să învăţăm să fim profesionişti?
aparut in ADS