Search

Greșeli neforțate

Înfrângere prețioasă

Înfrângerea cu 1-4 cu CFR Cluj ar putea fi cea mai prețioasă înfrângere suferită de Universitatea Craiova de la renașterea sa. Mai întâi că ea vine după cea mai prețioasă victorie. Când cazi de pe cele mai înalte culmi, în cele mai adânci abisuri, probabil că înveți puțin să prețuiești valoarea echilibrului. Cu un pic mai mult echilibru antrenorul Mulțescu n-ar fi ajuns într-o stare conflictuală cu aproape tot lotul. Cu un pic mai mult echilibru conducerea clubului n-ar fi renunțat la patru jucatori de bază pe ultima sută de metri în două competiții în care, pentru prima dată, ar fi avut o șansă serioasă să realizeze o performanță notabilă dupa mult, mult timp. Cu puțin mai mult echilibru, Ivan n-ar fi lăsat descoperită echipa într-un moment în care lotul este mai subțire ca oricând, decimat chiar de către Mulțescu, Popescu și, probabil, invizibilul dar atotprezentul Rotaru.

Această înfrangere poate fi, astfel, mai profitabilă decât victoria cu Dinamo, și de aceea mă opresc asupra ei, căci acea reușită din sferturile cupei, asemenea unei opere de artă, nu are nevoie de cuvinte, vorbind prin ea însăși.

Și ce ne spune aceasta înfrângere?

In primul rând ne vorbește despre adversar. Un adversar matur, echilibrat, atât în teren cât și în birouri. CFR (un nume groaznic, pe care doar un proprietar ungur nu putea să-i înțeleagă conținutul fad) este, până la un punct, asemenea Craiovei din anii ’90, care multa vreme a trăit din inerția imprimată de generațiile precedente.

Spre deosebire de Craiova din acei ani, CFR a reușit să-și păstreze o structură de conducere stabilă și astfel întreagă experiența câștigată în ani lungi de lupte pentru campionat. Dacă CFR va câștiga campionatul sau dacă nu, parcursul echipei în acest an se datorează în totalitate experienței și profesionalismului clubului la nivel tehnic, domenii în care Clujul se poziționează, alături de Viitorul lui Hagi, drept lider detașat. În ciuda degringoladei financiare, clubul a reușit o stabilitate remarcabilă la nivelul lotului.

Mai mult,  a reușit să vândă fotbaliști și în același timp să-i resusciteze pe alții precum Bud sau Deac. Să readuci la viață fotbaliști considerați terminați este ceea ce marile cluburi și marii antrenori fac. Deși fără resurse financiare și în insolvență, CFR a reușit să-l convingă pe Deac să semneze, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp. Deac s-ar putea dovedi acum providențial, cu doar două luni de contract rămase, să ajute CFR  să câștige cel mai spectaculos campionat din istoria sa.

Deac este exemplul care pune cel mai bine Craiova în contrapondere. Deși a avut patru jucatori în curtea sa pentru ultimele 6 luni de contract, Craiova i-a pierdut fără nici un fel de beneficiu. Acka, Madson, Kay și Rocha au fost multă vreme coloana vertebrală a echipei. Acka a fost, în ultimii trei ani cel mai constant fundaș central al echipei, Madson a fost cel mai puternic jucator al nostru de la mijloc, Kay a suplinit de cateva ori cu brio poziția de fundaș central, iar Rocha a fost în ultimele două campionate golgeterul echipei.

Craiova s-a despărțit de ei în cel mai inamiabil și urât mod posibil, la fel cum s-a despărțit de-a lungul timpului de alți jucători care au apărat culorile noastre. Asta arată o problemă structurală, fundamentală în filosofia conducerii care nu poate anunța performanță. Orice comportament discreționar, superior la adresa jucătorilor, sunt reminiscențe ale unei culturi arhaice, în care exponenții marcanți au fost Adrian Mititelu și Gigi Becali. Fă ca ei și vei obține, fără îndoială, rezultatele lor.

The moving target

Clubul face apoi o greșeala pe care o tratează orice carte introductorie în managemnt: the moving target. Teoria spune că o țintă este greu sau imposibil de atins dacă o modifici mereu din mers. Cu alte cuvinte, când nu știi cu adevarat ce vrei.

Așadar, ce dorește Craiova? Să câștige campionate și cupe? Să crească tineri jucători pe care să-i vândă altora care să caștige campionate și cupe? Amândouă? Niciuna?

Așa se face că, după ce Marcel Popescu ne-a anunțat că echipa se va lupta pentru campionat, iar clubul a lansat ca laitmotiv de comunicare batalia pentru podium, după hopul dramatic al accederii în play-off, acesta s-a schimbat pe furiș. Acum, aflăm de la președinte că nu dorim decât să călim câțiva jucători precum Screciu sau Markovici pentru campionatele viitoare. In realitate este doar un mod al clubului de a ascunde sub preș propriile-i greșeli.

Căci e greu de înțeles de ce Screciu sau Markovici nu s-ar putea căli dacă U. Craiova ar lupta pentru titlu. In contextul în care clubul luptă pe două fronturi, campionat și cupă și ca urmare pierderile de lot sunt inevitabile, Screciu și Markovici ar fi avut suficente șanse să joace chiar dacă Madson, Aka sau Rocha ar fi fost păstrați în lot până la finalul sezonului.

La meciul cu CFR, de exemplu, Craiova ar fi putut începe cu patru jucatori proaspeți și de forță, la care li s-ar fi putut adăuga tânărul Markovici. Când ceri acelorași 3 jucatori Bancu-Ivan- Zlatinski  să joace un meci crucial cu CFR la doar o zi de odihnă, după alte 120 de minute și o victorie care i-a secătuit fizic și psihic, îi expui și pe aceștia greșelilor și accidentărilor. Nu responsabilii cu recuperarea fizică sunt în acest caz vinovați, căci ei nu pot face nimic împotriva biologiei și psihicului, ci responsabilii clubului care au creat aceasta situație. Echipa și publicul, ultimul adevarata constantă din toata istoria Craiovei, nu pot compensa la nesfârșit greșelile strategice și tactice pe care clubul și conducătorii lui le fac în mod cu totul neforțat.

PS: Rețin după acest 1-4 cu CFR și această declarație a lui Miriuță, învingătorul lui Mulțescu și fost elev al acestuia la Dinamo:

Deac e un jucător minunat. îl iubesc pe Cipri. Îi iubesc pe toți băieții. Ei mă fac mare, pentru că un antrenor ajunge mare datorită jucătorilor!



Related posts

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !