Andrei Ivan sau despre negoțul cu copii

Foto: gsp.ro

Cateva cuvinte despre un fotbalist care pare sa stie mai multe lucruri despre viata (si chiar despre PR) decat ii indica varsta.

Daca ar fi sa nominalizez un singur ziarist din presa de sport romaneasca pe care il admir si il apreciez, l-as alege fara ezitare pe Andrei Vochin. Desi nu-i sunt un cititor regulat, de cate ori imi sare in ochi un editorial care-i poarta semnatura, il accesez imediat si nu tin minte sa fi fost dezamagit vreodata de ce am citit.

Nu cu mult timp in urma Andrei Vochin a cautat sa exprime pe blogul sau un punct de vedere extrem de pertinent privind o situatie generala bine identificata, pornind, jurnalistic, de la un caz  extrem de concret.

N-am putut gasi nici o lacuna in observatiile si rationamentele lui Vochin din editorialul intitulat Negotul cu copii. Autoritatea cu care el isi permite sa judece oameni si fapte isi extrage forta nu de la platforma media care-i gazduieste postarile, ci, cred eu, din propriu-i caracter. Dar ultimele evenimente m-au facut sa-mi pun intrebarea daca nu cumva, in ciuda tuturor adevarurilor din acel articol, Andrei Vochin s-a inselat asupra personajului principal: Andrei Ivan.

Vochin l-a descris pe inocentul Ivan ca o victima fragila in fata ferocitatii mass media, o prada usoara asezata de clubul lui in fata vulturilor  disperati dupa rating si trafic. Situatia in care a fost pus Ivan – copilul fiind nevoit sa gestioneze de unul singur o problema de comunicare complexa – i-a trezit, spune Vochin, iar eu n-am nici un motiv sa nu-l cred – compasiunea.

Probabil pe buna dreptate, jurnalistul a atras atentia asupra unui sistem educational care nu-i ajuta pe tineri deloc pentru a face fata lumii de afara, gasind in asta o explicatie pentru sfarsitul atator talente care se irosesc indata ce au parasit Romania. Vochin are dreptate sa se revolte. Cine sa te ajute pe tine, tanar jucator de fotbal roman, sa-ti creezi un sistem de valori pe care sa te poti baza in viata cand valorile celor care au menirea de a te educa sunt atat de jalnice?

Ce repere in comunicare poti avea tu Andrei Ivan cand singura publicatie locala care numeste clubul la care activezi Universitatea Craiova, alege sa ilustreze  o stire despre un presupus interes al Barcelonei 2 pentru tine, imbracandu-te in photoshop, in cel mai penibil diletantism jurnalistic, in tricoul ros-albastru al lui Messi. Sigur, e ceva ca la Craiova, altfel decat in restul Romaniei, presa locala nu jubileaza cand un jucator urmeaza sa imbrace tricoul Stelei, dar mandria oltenilor n-ar trebui sa sfarseasca odata cu granitele Romaniei.

Daca (prin absurd?), Craiova va ajunge din nou campioana a Romaniei si va juca un meci cu Barcelona sau Madrid, jucatorii trebuie sa faca in pantaloni ca il vor intalni pe teren pe Messi sau Ronaldo?

La dracu, Balaci n-a avut niciodata vreun complex de inferioritate in fata nimanui si asta l-a facut mare. Tot asta il va face mare pe urmatorul mare jucator pe care-l va da vreodata Oltenia, daca-l va mai da.

Si, de la Gica Popescu incoace, nu-mi mai amintesc de nici un singur jucator care sa o fi refuzat pe Steaua (sa nu uitam totusi ca Sava a refuzat Dinamo, si, desi unii pun declinul carierei lui pe aceasta alegere, eu imi permit sa nu fiu de acord).

Curajul lui Ivan s-ar putea sa se topeasca intr-un final ( de aceea am tot amanat sa finalizez acest editorial) , dar gestul sau de a refuza Steaua merita totusi privit cu atentie. Daca este veritabil, cinstit, izvorat din propria-i personalitate si nu doar o incercare a celor care-l inconjoara de a smulge un deal mai bun pentru el de la Gigi Becali (desi nici intr-un asemenea caz n-as avea mare lucru de obiectat) atunci am putea fi martorii unui eveniment aparte in istoria Universitatii Craiova si a fotbalului romanesc.

andrei_ivan_noi

FOTO: Andrei IVAN așteptat de suporterii Universității Craiova la întoarcerea de la Națională, cu tricoul #craiovamaximaro primit cadou, simbolic, pentru refuzurile constante și ferme de a semna cu fcsb 💙🏻

Taria de a spune nu in viata, atunci cand toata lumea te indeamna sa spui da e atat de rara. (Un cunoscator avea o vorba: Ce e rar este si bun si ce e bun este si rar, ca si vinul de Cotnar). Sa spui nu Stelei, in ciuda faptului ca proprietarii cluburilor in cauza s-au inteles, dar mai ales in ciuda unui asemenea tavalug mediatic – presa romaneasca de sport pur si simplu te impinge de la spate sa iei decizia “corecta” – este fara precedent nu doar in istoria fotbalului post-decembrist, dar si in istoria presei sportive post-decembriste. Pentru ca s-a institutionalizat obiceiul ca cineva ar trebui sa faca in viata asa cum ar vrea ziaristii de la gsp, prosport, digi etc etc, sau daca nu cum vreau ei, atunci, asa cum ii obliga audienta si ratingurile sa vrea.

Pentru jucatorul roman de fotbal obisnuit, trecerea la Steaua este visul sau din urma, cum zice poetul. Odata ajuns la Steaua o lume intreaga se schimba. Joci, nu joci, toate ziarele si televiziunile sunt cu ochii pe tine, toate femeile sunt cu ochii pe tine si, daca ajungi sa joci in Europa, toti impresarii sunt cu ochii pe tine. Cine ar putea rezista in fata unei asemenea promisiuni?

Ei bine, unul care nu  asteapta de la Craiova, Steaua sau Barcelona sa il faca un mare jucator (si cu atat mai putin de la ziaristii care graviteaza in jurul acestor echipe), nici sa-i faciliteze accesul la femei, ci de la el insusi. Unul care este consitient ca in primul rand de munca si talentul sau depinde cariera lui si, desigur, de un cadru in care acestea sa-i fie puse in valoare. Cand cele doua conditii sunt indeplinite, conteaza mai putin numele formatiei la care joci, desi e intotdeauna un bonus daca ai o afinitate emotionala pentru clubul ale carei culori le reprezinti. Locul unui mare fotbalist va fi mereu la o mare echipa, dar nu intotdeauna o mare echipa este locul perfect pentru un mare fotbalist, cu atat mai putin pentru unul in formare.

Daca te simti apreciat, daca te simti pus in valoare, daca ti se ofera ocazia sa cresti, daca castigi mai mult decat suficient pentru nevoile tale si pentru anii tai, atunci nu trebuie sa-ti spuna nici presa, nici impresarii si nici macar parintii care este echipa potrivita pentru tine si daca tu te afli la locul potrivit.

Nici macar nu e nevoie sa ajungi la o mare maturitate in gandire pentru ca o voce, in interiorul tau, iti va spune chiar si la 19 ani ce e bine pentru tine in viata. Ca cei mai multi n-o asculta, adesea pentru ca sunt distrasi de zgomotul din jurul lor, este altceva. Iar faptul ca cei mai multi ajung la intelepciune la sfarsitul carierei sau vietii nu inseamna ca e absolut necesar ca la inceputul lor trebuie sa fii un idiot. (Cand, in plina dictatura comunista si la o varsta nu cu mult peste cea a lui Ivan, Gica Popescu a fugit de la Steaua inapoi la Craiova el a luat o decizie inteleapta – CV-ul lui fotbalistic este mai galonat decat al oricarui jucator roman – desi toata lumea la acea vreme a considerat-o nebunie, si cand, la sfarsit de cariera, a semnat cu Dinamo, trebuia sa fie un jucator suficient de matur pentru a realiza ca face o greseala imensa, desi probabil toata lumea din jurul sau ii spunea contrariul).

Oricat de mult mi-as dori ca Ivan sa ramana la Craiova, nu scriu aceste randuri pentru a-l convinge sa nu se duca la Steaua. Le scriu pur si simplu pentru ca am apreciat curajul lui de a gandi in ceea ce priveste viata lui cu propria-i minte.

Nu stiu ce poate sta in spatele gestului remarcabil al lui Ivan. Poate fi, cum unii speculeaza, doar strategia unora din jurul sau de a-l usura si mai mult pe Becali, recunoscut pentru impulsivitatea sa, de povara milioanelor lui, poate fi o incapatanare juvenila, reminiscente psihologice ale unui baiat ce abia a depasit varsta pubertatii, sau poate fi, ceea ce eu sper, indicatia unui caracter puternic, al unui tanar care se cunoaste pe el insusi si care stie ce vrea de la viata, un om care, ca sa-l parafrazaz pe Cartu, nu pune botu’ nici la bani nici la femei si, mai important, nici la numele Stelei si nici la vrajeala presei. Aproape prea mult ca sa fie adevarat.

Sunt sigur ca Ilie Balaci ar stii sa aprecieze asemenea calitati. El spunea inaintea acestor evenimente: ”Ivan are ceva calități, dar nu pot să vorbesc despre el pentru că am discutat, cred, de două ori cu acest copil. Nu m-a dat așa pe spate. Mi-aduc aminte că, la vârsta lui, Mihai Costea era mult mai competitiv, mult mai bun. Mai știți ceva de Mihai Costea?”

Acum cuvintele lui Balaci capata o mai mare insemnatate. Sigur ca si Ivan ar putea sa-l mai perpeleasca putin pe Becali sa obtina un salariu mai mare si, desigur, o mult mai valoarasa – pentru ca e imediata – prima de instalare. Cu banii obtinuti sa-si traga cel mai tare Mercedes de pe piata si sa si-o puna cu cea mai tare prezentatoare de la emisiunile de divertisment.

Eu, mai putin aplecat spre fotbal decat Balaci, ma intreb unde este acum Mercedesul si pe unde o fi prezentatoarea? Nu m-as mira daca ambele s-ar afla acum in compania unor oameni trecuti de 40 de ani si cu ceva bani in cont pentru a le putea intretine, in ori ce caz acolo unde asemenea piese au cu adevarat o utilitate practica.

La 19 ani, desi toti care au aceasta varsta cred contrariul, nu este atat de important nici cu ce masina mergi la munca, nici cine te ajuta sa te relaxezi dupa (oare?). La 40 de ani insa cu siguranta va fi.  Cum ar putea stii Ivan asta, cand n-a trecut prin viata? Dar pare ca stie, in ciuda varstei lui, in ciuda mediului in care se invarte si in ciuda valorilor pe care presa si societatea le promoveza?

La fel ca si Vochin, poate ca Balaci a observat stangacia lui Ivan in a jongla cu cuvinte, dar sunt sigur ca ambii sunt capabili sa inteleaga mai mult din fapte. Vochin si-ar fi dorit ca Ivan sa fi fost mai bine pregatit in Public Relations inainte de a fi aruncat in fata ziaristilor. Cand PR-ul clubului Universitatea Craiova (si folosesc acest nume nu din cauza aceluiasi PR) este in general in mare suferinta, cine ar trebui sa-l invete pe Ivan cum sa vorbeasca in fata camerelor?

Cateodata viata insasi e cel mai bun instructor si orice s-ar spune acest Ivan a fost mereu un copil precoce. Jucand in atac, in prima divizie, de la 17 ani, luptand cu aparatori mult mai in varsta decat el, Ivan s-a maturizat mult. El a trebuit sa-si convinga nu doar antrenorii, ci mai ales fundasii adversi, (sunt sigur ca unii i-au si aplicat clasicul  “ba, daca-mi iesea din prima iti puteam fi tata”) , ca nu mai e un copil care se lasa intimidat, ca e un barbat. Comportandu-te ca un barbat, devii pana la urma barbat.

Pastrandu-si capul pe umeri cand toti din jurul sau si le-au pierdut pe ale lor, Ivan pare a intruni si prima conditie pe care Kipling o aseaza in fata unui copil in ceea ce ar trebui sa fie dezideratul sau suprem, acela de a se implini ca om/barbat. (Un drum lung si greu asupra caruia ”If…” ofera nu doar unui teenager o perspectiva excelenta).

Sigur ca e nevoie sa se gaseasca oameni care sa incurajeze asemenea trasaturi de caracter. Nicolae Negrila a fost primul care a facut-o, spunand ca, daca ramane la echipa, Ivan trebuie felicitat si pus capitan. Ar fi decizia inteleapta a oricarui antrenor. Jucatori talentati care sa fie dublati de un caracter puternic se gasesc foarte rar. Sunt sigur ca, mai mult decat talentul, caracterul tanarului Chivu a fost ceea ce l-a indemnat pe Balaci sa meaga la Resita dupa el, in cel mai reusit transfer pe care l-a reusit Craiova dupa Revolutie.

Nu vad cum Balaci ar putea sa nu aprecieze la adevarata valoare gestul lui Ivan. Balaci insusi a spus-o, la Steaua, in acest moment Ivan, ar avea sanse minime sa joace titular (si Becali a intarit-o). La Craiova este deja titular incontestabil si, prin atitudinea lui din teren si din afara lui, se poate impune ca lider (tineretea n-ar trebui sa fie un impediment asa cum n-a fost pentru Gica Popescu la varsta lui). Aceasta postura il va aduce mai degraba in echipa nationala si la Euro, decat cea de rezerva la Steaua. Oricat tam tam s-ar face in jurul ei, trecerea la Steaua n-ar fi un castig financiar sau de alta natura atat de urias incat sa merite riscul. Ivan a procedat nu doar curajos, dar si responsabil, prudent si intelept. Daca Rotaru a vazut in oferta lui Becali doar o oportunitate de a marca profitul asa cum ar face-o cu orice activ pe care-l detine in proprietate si pentru care piata ofera un pret super-atractiv, Andrei Ivan i-a aratat ca nu se priveste pe sine in acelasi fel si ca are propria lui agenda. (Trebuie insa remarcat si faptul ca Rotaru n-a facut  presiune asupra lui Ivan sa accepte oferta Stelei, riscand sa piarda bani, in cazul in care Ivan s-ar stinge ca jucator – dar si castigand in cazul in care traiectoria lui va fi in continuare ascendenta).

In ceea ce-l priveste pe Vochin, ei bine, Andrei Ivan i-a raspuns prin, cred eu, cea mai buna strategie de imagine – intr-adevar una care ar putea fi predata in facultatile de profil – pe care o putea aplica un jucator in situatia lui. Luand decizia strategica de a ramane la Craiova, Ivan a comunicat acest lucru clar si precis, magulind orgoliul oltenilor cum nici un alt jucator de la Gica Popescu incoace n-a facut-o. El a facut un serviciu de imagine de nepretuit clubului Universitatea Craiova. Acest lucru va fi evident in meciurile Craiovei de acasa, cand un public extrem de greu de satisfacut ii va rasplati cu siguranta gestul si-i va arata – cel putin pe termen scurt- multa simpatie si o ingaduinta de care nu se va mai bucura nici un alt coechipier. Asta ii  va conferi o libertate mai mare in a se exprima in teren ceea ce in mod normal ar trebui sa-i aduca mai multe reusite.

Desi, este singurul jurnalist de sport proeminent pe care-l cunosc care nu si-a ascuns niciodata dragostea pentru Steaua ( a si scris o carte excelenta despre parcursul glorios al Stelei spre Sevilla) n-am nici o indoiala ca Vochin va privi gestul jucatorului Craiovei cu toata obiectivitatea.

Ducand mingea in zona PR-ului si a comunicarii, in care el insusi are o experienta de o viata dar in care  Ivan n-are nici pregatire si nici expreienta, Vochin a primit o riposta fantastica, una la care, profesional vorbind, n-are cum sa ramana indiferent. Andrei Ivan a facut in asa fel incat editorialul lui Vochin sa ramana pur si simplu neterminat.

Related posts

One Thought to “Andrei Ivan sau despre negoțul cu copii”

  1. max

    Alo?Dai in paranoia domnu ziarist finciarist!!!!!!!Nu il poti murdari pe Lie acum te dai la copilul asta Ivan..Da ,ai multe de invatat de la Vochin,multi ani de acum …In sondajul tau idiot-se vede ca nu esti oltean-ai omis unica intrebare adevarata?Ramane la Stiinta pt ca iubeste echipa,suporterii,orasul..Aici se vede ca nu simti si traiesti olteneste…te-am mirosit de mult timp domnule financiarist…Jos labele de pe Stiinta,ramai sluga brutarului analfabet,va potriviti…sper sa nu te mai vad aici,ca prea murdaresti iubirea noastra alb -albastra..!Drum bun,cale batuta…ps sper ca nu primesti bani pt ce apare aici,te vede Dumnezeu…!

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.