Steaua vs UNIVERSITATEA Craiova

Recap

22 iulie 1970…Stadionul Trivale, Piteşti
Ultima etapă a sezonului 69/70…
Echipa Craiovei, numită “Universitatea” din 1966, dar alintată cu numele vechi, Ştiinţa, se deplasa la Piteşti. Acest meci decidea un titlu, acela de golgheter. Se luptau Nicolae Dobrin, prinţul din Trivale şi Ion Oblemenco, tunarul Băniei, un duel trist între doi fotbalişti uriaşi nedreptăţiţi de Angelo Niculescu, primul abia sosit din Mexic, fără a juca vreun minut, al doilea cu durere în suflet că nici măcar nu fusese convocat.

Declaraţii înainte de meci .

Oblemenco:Eu am un gol avans. Pentru a mă depăşi, Dobrin trebuie să înscrie azi două.Nu-i uşor, că avem o apărare în formă.
Dobrin:Oblemenco a mai fost golgheter, are simţul golului. După necazul de la Guadalahara, doresc mult să câştig titlul de golgheter, să-i fac fericiţi pe cei care mă iubesc.”

În minutul 37, argeşenii desenează frumos, defensiva olteană parcă visează, mingea dansează ca la biliard între Radu, Dobrin şi Jercan, se întoarce apoi în zbor către Gâscan, acesta o loveşte din vole, marcând cel mai frumos gol al campionatului ce se încheia în acea zi toridă de iulie. Tribunele exultă, piteştenii sunt înnebuniţi, idolul lor l-a egalat pe Oblemenco…şi mai este timp să marcheze şi golul care l-ar face golgheter, golul care i-ar mai alina rănile de la Guadalahara.

Dar…

Se reia jocul, tribunele nu pot fi liniştite, argeşenii îşi cântă dragostea pentru Dobrin, fotbaliştii alb-violeţi zâmbesc mulţumiţi, Oblemenco însă nu mai zâmbeşte, în cutele de pe fruntea lui se vede ambiţia unei Oltenii.Tunarul primeşte mingea de la Neagu, priveşte înspre poarta lui Vintilă, e atât de departe, nu există altă soluţie.Mingea pleacă din stângul lui fantastic şi se opreşte în poarta piteştenilor….

Era minutul 38.

Nu trecuse nici un minut de când stadionul din Trivale începuse să ardă precum o torţă. Şutul lui Oblemeco a stins focul, de parcă Jiul se revărsase pe micuţa arenă. Cei doi eroi au părăsit Stadionul din Trivale în uralele publicului piteştean, ţinându-se de după umeri.

Declaraţii după meci .
Dobrin:Îl felicit pe Oblemenco! A fost aşa cum am spus, e un adevărat marcator! Asta ştie, asta face, o face foarte bine şi este un lucru imens.”
Oblemenco: “Golul lui Dobrin a fost senzaţional şi numai un mare jucător reuşeşte să înscrie aşa. Azi cred că am avut o şansă deosebită, aceea de a reuşi unul dintre şuturile mele violente chiar în clipele cînd piteştenii se bucurau pentru reuşita lui Dobrin şi nu mai erau atenţi.

Tunarul nostru câştiga al doilea titlu de golgheter, după cel din sezonul 66/67. Va mai câştiga în sezoanele următoare încă două titluri, dar nici acestea, nici campionatul câştigat în 74 nu vor fi suficiente pentru a-şi vedea visul cu ochii: un meci la naţionala ţării sale.

28 mai 1972, Stadionul Trivale, Piteşti
Etapa 25 a sezonului 71/72.
Universitatea Craiova mergea iarăşi în Trivale. Şi era învinsă cu 4-2 de către echipa ce peste 5 etape, la finalul campionatului, va fi declarată campioana României şi va intra în legenda oraşului. Nicolae Dobrin era la momentul respectiv idol, mândria Piteştiului şi a ţării întregi. Un meci frumos, tribune arhipline, colorate în alb-violet, culori ce vor deveni simboluri ale fanteziei lui Nicoale Dobrin.
25 noiembrie 1973,Stadionul Trivale, Piteşti
Etapa 15 a sezonului 73/74.
FC Argeş- Universitatea Craiova : 2-1
Meci din sezonul de poveste la finalul căruia am câştigat primul titlu. Atmosferă infernală, creată de un public ce avea deja o identitate, cu un orgoliu putenic, izvorât din cîştigarea titlului în 72 şi din concurenţa frumoasă dintre Oblemenco al nostru şi Dobrin al lor. Puştiul Balaci înscrie în minutul 1 un gol fantastic, arbitrul ne toacă apoi, după acest meci va fi suspendat tot sezonul.

Cristi Minculescu are povestea sa despre acest meci : „În momentul în care Balaci a marcat, mă aflam pe gard, tocmai pătrunsesem pe stadion în Trivale. De bucurie am prins plasa gardului şi strigam, dar un om de ordine m-a lovit cu piciorul peste gură, smulgându-mi buza superioară. Acest incident mi-a schimbat vocea şi am ajuns astfel celebru.

La finalul acestui sezon, FC Argeş a participat la ruşinea de meci împotriva lui Dinamo Bucureşti. Echipa marelui Dobrin a pierdut în Groapă cu 7-0, adică exact scorul de care avea nevoie Dinamo pentru a deveni campioană, în cazul unui eşec al Ştiinţei la Ploieşti.

(Întrebaţi-vă bunicii, îşi vor aminti de povestea camionului care a circulat prin Bucureşti având scris pe prelată: ”U Craiova campioană/ Fără milă şi pomană/Şapte goluri de pomană/ Tot Craiova campioană!”)

În urma acestui meci, Dobrin pleacă de la FC Argeş fără dezlegare la Universitatea Craiova, unde se antrenează timp de 8 luni cu echipa Olteniei. Se va întoarce acolo unde îşi lăsase inima, în Trivalea lui dragă şi se va răzbuna personal pe Dinamo în 79, marcând cu un exterior magnific golul prin care aducea Argeşului său al doilea titlu de campioană.

6 decembrie 2015, Stadionul „Nicolae Dobrin”, Piteşti
Universitatea Craiova întâlneşte în deplasare, pe fostul stadion Trivale, ce între timp a primit numele legendei piteştene, pe … Steaua Bucureşti, spune media … pe FCSB, spune emblema de pe tricoul jucătorilor, pe … FC Steaua, spun alţii.

Atmosfera în care FCSB jocă meciurile la Piteşti mă înfioară.Pe stadionul unde Nicolae Dobrin a fost iubit atât pentru magia driblingului său cât mai ales pentru fidelitatea sa pentru culorile alb-violet, el refuzând să părăsească Argeşul copilăriei sale cu încăpăţânare, copiii şi mai ales nepoţii celor care l-au iubit, l-au idolatrizat, vor umple probabil micuţa arenă pentru a încuraja o fantomă a uneia dintre echipele pe care Gâscanul a refuzat-o, a învins-o, pentru a bucura argeşenii, pentru a le hrăni orgoliul de provinciali.

În vremuri în care Tudor Gheorghe sau Grigore Leşe sunt mai puţin difuzaţi, televizaţi, cunoscuţi decât exponenţi măslinii ai genurilor muzicale importate din Turcia sau Grecia, în vremuri în care adolescenţii descarcă de pe internet pe telefon şi citesc cu aviditate “Suge-o, Ramona!”, habar n-având în acelaşi timp cine a fost Marin Sorescu, mass media cu ajutorul unui personaj odios al Piteştiului, a reuşit! Reduta lui Nicolae Dobrin a căzut!
Am constatat cu durere asta săptămâna trecută, privind la TV cum urmaşi ai piteştenilor care au urmărit din tribunele stadionului Trivale duelul acela din 70 dintre Gâscan şi Tunar se îmbrânceau la porţile stadionului cu nume de idol să nu cumva să piardă un minut din epopeea lui Adi Popa cel vestit.

Din păcate, Nicolae Dobrin riscă să rămână un nume de stadion şi o reclamă populară la ţuica de Argeş.
Craiova a mers mereu la Piteşti cu mîndrie în suflet, cu încredere maximă, orgolioasă, avidă să demonstreze că e cea mai bună şi cea mai iubită din provincie. Mergem acum la Piteşti cu milă, mergem cu dispreţ. Nu ne duelăm cu piteştenii, nu e o ciocnire de orgolii între zaibărul nostru şi “ochii lui Dobrin”.

Tribunele care îl aclamau pe Dobrin îi poartă doar numele, docile, dar vibrează odată cu sprinturile lui Adi Popa, hohotesc macabre precum George Becali, suferă odată cu oftatul de mironosiţă al lui Mirel Rădoi.

La Piteşti, parfumul de glorie al Gâscanului a dispărut, iar Trivalea atât de dragă lui Dobrin este doar un punct de coordonare pe traseul transhumanţei echipei cu nume ascuns.
Ne vedem duminică seara, pe stadionul unde Nicolae Dobrin a făcut istorie, în peluza unde noi am făcut istorie (vă mai amintiţi “Deschideţi porţile! Iubirea noastră nu încape în peluza voastră!”?), în oraşul care l-a uitat atât de uşor pe Nicolae Dobrin!


P.S. : Majoritatea dintre noi nu am prins pe viu nici un meci din cele evocate, mai mult chiar ne-am născut după ce Dobrin şi Oblemenco au pus ghetele în cui, dar o copilărie fermecată de poveşti în care feţii frumoşi purtau crampoane si jambiere adunate jos, la glezne, poveşti în care “binele” era frumos îmbrăcat în alb-albastru şi câştiga aproape întotdeauna, lectura cărţilor vechi sau mai noi despre Universitatea Craiova ne-au făcut imuni la ideea de fotbal prezentată de “marii” jurnalişti ai zilelor noastre.

Stadion

Steaua
Bulevardul Ghencea 134, București, Romania

Detalii

Data Ora League Sezon
06/12/2015 8:30 pm Liga 1 2015-2016

Rezultate

ClubGoals
FCSB2
Universitatea0

FCSB

Aşezare Goals Assists Yellow Cards Red Cards
 2020

Universitatea

# Jucător Aşezare Goals Assists Yellow Cards Red Cards
34Cristian Bălgrădean 12Portar0000
2Sebastian AchimApărător0000
18Andrei Dumitraș 18Apărător0010
5Bogdan VătăjeluApărător0000
33Valentin IlievApărător0000
18Apostol Popov 18Apărător0000
8Alexandru MateiuMijlocaş0000
6Carlos Silveira KayMijlocaş0000
23Hristo ZlatinskiMijlocaş0000
27Nicușor BancuMijlocaş0010
16Andrei IvanAtacant0000
15Nuno Rocha 13Atacant0000
12Cătălin Straton 34Portar0000
13Alexandru Băluță 15Mijlocaş0001
 Total 0021
Goals
2
0
Assists
0
0
Yellow Cards
2
2
Red Cards
0
1

Related posts