O gaură neagră

Calci pe minge, prostănacule! Foloseşte dreptul, animalule! Te bagă omul să joci şi tu eşti un prostanac de doi lei.

Nu ştiu cât de mult vorbesc aceste cuvinte despre cel căruia i-au fost adresate, dar ele spun o mulţime de lucruri despre cel care le-a rostit. Cuvintele mi-au apărut unul după altul pe ecranul telefonului şi timp de o secundă până când ochii mi-au ajuns la subsolul lor am simţit teama de a nu aparţine cuiva pe care îl ştiam capabil a le rosti. In general am nevoie de puţin oţet să pot înghiţi ce scrie gsp despre Craiova, dar de aceasta dată n-am avut nici un dubiu că Sorin Cârţu e autorul lor.

L-am auzit odată, la un meci pe Ghencea vorbindu-i în acest fel lui Ionuţ Luţu şi a fost momentul în care uriaşa mea consideraţie pentru antrenorul Sorin Cârţu s-a topit instantaneu, locul ei fiind luat de o imensa dezamăgire. Era acelaşi om pe care l-am urmărit cu mare speranţă încă de la începutului lui fulminant în antrenorat, pe care l-am considerat un geniu atunci când, de pe bancă şi din teren, aducea ultimul trofeu Universităţii Craiova. De la momentul Luţu şi după el am avut iîntotdeauna un răspuns la îndemană la întrebarea de ce Sorin Cârţu, după eventul Craiovei, nu a mai realizat nici un succes notabil pe la nici o echipa la care s-a perindat în lunga sa carieră. Şi niciodată de atunci nu mi-am mai pus speranţa în el.

Când a fost numit sa conducă o Universitatea renăscută, aflată în vrie după experimentul Gane, nu mi-am făcut mari iluzii, dar am sperat ca timpul să-l fi făcut mai înţelept pe Sorin Cârţu. Personal l-am cunoscut pe Săndoi, un om căruia singurul lucru pe care i l-am putut reproşa vreodată a fost faptul că o prea multă diplomaţie şi o prea mare atenţie de a nu leza prin cuvinte îl determină adesea să nu ia o poziţie chiar şi atunci când o poziţie trebuie luată.

Faptul ca l-a aşezat pe Săndoi lângă el arată că Sorin Cârţu îşi cunoaşte defectele (ceea ce este deja o calitate) şi, ştiind că a pierdut lupta cu el însuşi, a ales să lucreze în parteneriat cu un om care le poate estompa. Deşi a anunţat de la început ca el va avea ultimul cuvânt în alcătuirea echipei ce va intra pe teren, Sorin Cârţu s-a ţinut în general de promisiunea de a avea în Săndoi un partener.

Nu ştiu care a fost rolul fiecăruia dintre cei doi în fantasticul şir de 19 meciuri fără înfrângere şi în obţinerea clasării pe locul 5, dar ştiu că Sorin Cârţu în apariţiile sale publice a confirmat mereu zicala, poate prea explicită, ca „gura bate curu”. O serie de derapaje şi contre cu Adrian Mititelu au subminat încercările clubului de a purta o comunicare decentă şi de a transmite o imagine pozitivă. Iar aranjamentul ca Sorin Cârţu să vorbească la finalul meciurilor şi Săndoi înaintea lor a fost o greşeală de comunicare enormă. In general, să-l laşi pe Cârţu să vorbească în numele clubului este suficient de riscant, să-l laşi să vorbească imediat ce pierde un meci pe teren propriu în superioritate numerică e, din punct de vedere al imaginii, un fel de „harakiri în direct” şi asta atunci când îl ai pe Săndoi, al cărui echilibru, util desigur şi în avanpremiera meciurilor, ar fi fost crucial la finalul lor. Până la urmă, semn că s-a realizat greşeala, ei au schimbat locurile şi Cârţu vorbeşte în preziua jocurilor, când e vesel şi liniştit, iar Săndoi gestionează cu mult tact momentele pline de tensiune de la final.

Nu-i exclus ca Sorin Cârţu să fi rămas un geniu al tacticii la fel cum Steve Jobes, care obişnuia să-şi facă praf angajaţii, cateodată pe nedrept şi în faţa tuturor, a fost un geniu în crearea de produse fantastice pentru consumatori. Pasiunea pentru produs, obsesia de a crea un obiect desăvârşit, l-a făcut adesea să fie nedrept cu cei din jur, dar produsele finale imaginate de  Jobs erau într-un final computere, nu caractere, nu fotbalişti, nu oameni.

Poţi să-i vorbesti în acest fel lui Luţu fără să-l distrugi şi poţi să faci caterincă cu Bawab, care probabil oricum nu înţelege subtilităţile limbii romane, dar Ivan, Cârstea şi ceilalţi puşti de la echipa a doua  au nevoie de cu totul alte cuvinte pentru a-şi creste încrederea în forţele lor. Nici măcar un veteran precum Frăsinescu nu poate rămâne  imun atunci cănd îl faci în toate felurile la televizor şi în general în discuţiile cu ziariştii.

cartu_sandoi

Cu cât trece timpul, cu atât prejudiciile pe care Carţu le pricinuieşte clubului şi într-un final lui însuşi, sunt mai evidente, ceea ce va crea o presiune suplimentară asupra lui de a furniza beneficiile prezenţei sale în fruntea echipei. Problema e că întodeauna  ceva se sparge atunci când Carţu e sub presiune.

Cum un club de fotbal este la urma urmei o societate comercială, cei care-l  conduc vor realiza într-un final, dacă nu au făcut-o deja, că Sorin Cârţu contribuie din ce în ce mai mult la rubrica de pasive, şi din ce în ce mai puţin la cea de active şi că din ce în ce mai mult Săndoi este chemat să îndrepte balanţa. Să sperăm că Săndoi va reuşi să o facă în timp util ca geniul lui Carţu, dacă există, să sclipească din nou. Dacă nu, e o chestiune de timp până când  găunoşenia ce iese din gura directorului tehnic îi va înghiţi, ca o gaură neagră, pe amândoi.

Related posts

One Thought to “O gaură neagră”

  1. Maximus

    Site-ul maximasport, sub redactia unui anume Mantog sau Martzog, cum e alintat la grajduri, a devenit un fief tip Booveni, la nivelul editie.ro! Orice cuvant sau opinie care nu ridica in slavi mediocritatea instalata la club, este pedepsita de Martzogul cu pricina prin ip ban si stergerea postarilor! Limbricul grobiano neandertalian crede ca inchide gura suporteri lor, precum credea si interlopul din Booveni! Nu va reusi! Stiinta este vesnica, boovenii, agronomii si martzogii sunt trecatori! Hai Stiinta! Campioni in 2016!

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.