You are here

Oltenia, pământ de oameni buni

Oltenia, pământ de oameni buni. Si competenti, adesea.

Burlacu nu este doar o incununare a muncii lui Mangia, ci si o promisiune indeplinita a lui Gheorghita Geolgau (si Nae Ungureanu, desigur). Un alt cadou, dintre nenumaratele, pe care trecutul fotbalistic al Craiovei le face prezentului.

Intr-un interviu pe care-l acorda in urma cu trei ani saitului clubului, Gheorghita Geolgau a povestit despre venirea lui Burlacu la Craiova: 

L-a văzut prima oară Nae Ungureanu, la un turneu la Constanţa, și i-a făcut un raport extrem de favorabil. Silviu Bogdan mi-a spus că l-am pierdut şi l-a luat Hagi, însă am insistat să meargă direct la Botoşani să vorbească cu oamenii şi am reuşit să-l deturnăm. Mie nici acum nu-mi vine să cred că ni l-au dat, e un puşti senzaţional.

In acelasi interviu, din 2014, Geolgau se arata convins că

…intr-un an şi jumătate am putea avea nu doar cel mai tânăr şi mai promiţător atac din România, ci unul care să conteze în istoria fotbalului, Ivan-Burlacu. 

Era insa evident ca Geolgau, cel care l-a urmarit si pe Ivan si l-a adus la Craiova, era dezamagit de modul in care cei doi erau tratati de catre antrenorii primei echipe si cerea sa se lucreze mai mult individual cu ei.

Momentan sunt nişte diamante neşlefuite. Spre dezamăgirea mea, cu Ivan s-a lucrat până acum foarte puţin la capitolul individualizare, tot ce face acum pe teren face exclusiv din talent, antrenorii se ocupă prea puţin de el în mod special.

Doar timpul este cel care certifica valoarea si tot timpul ne arata acum cat adevar, cata viziune si cata intelegere a fotbalului se ascundea in cuvintele simple ale lui Geolgau. Si cat de multe se puteau face daca acestor cuvinte li s-ar fi acordat atentia cuvenita.

 Cu mai multa atentie, explozia lor s-ar fi putut produce chiar mai repede. Caci, asa cum declara dupa meciul cu Dinamo eroul partidei, Andrei Burlacu, abia Mangia a inceput sa faca ceea ce Gheorghita Geolgau le ceruse antrenorilor inca de acum mai bine de trei ani de zile: sa lucreze individual cu el si cu alti jucatori de mare talent.

Ivan si Bulacu au reusit sa iasa la suprafata mai degraba in ciuda antrenorilor pe care i-au avut si nu datorita lor. 

Nu e vorba ca cuplul Cartu si Sandoi – care cu multa, multa reticenta l-au introdus pe Ivan si n-a avut ochi deloc penru Burlacu – nu au realizat ca cei doi sunt niste talente extraordinare, atat doar ca nici ei nici cei care au urmat n-au considerat ca vor avea timp suficent la dispozitie pentru a se dedica acestora. Cand timpul mediu al unui antrenor pe banca este in Europa de circa un an si jumatate – in Romania poate chiar mai putin – este evident ca nu antrenorul poate sa realizeze o strategie pe termen lung a unui club de fotbal. 

Este vital insa sa existe maxime competente la nivelul celor care, prin natura pozitiei lor, au un statut stabil si un interes pe termen lung, vorbesc aici de actionari si presedinti. Si este la fel de vital ca actionarii si presedintii, daca din intamplare nu poarta numele Hagi si  n-au o cariera fotbalistica uriasa in spate, sa se inconjoare de oameni cu competente profunde la acest nivel.

Cu toate vicisitutdinile si in ciuda deceniilor de mismanagement si diletantinsm care au marcat viata clubului Universitatea de dupa Revolutie, Craiova inca are ceea ce nici un alt oras din Romania nu a reusit sa acumuleze, o cantitate uriasa, neegalata, de competenta si cultura fotbalistica pe metru patrat.

Gloriile Universitatii Craiova nu ne-au hranit doar cu amintiri si ne-au tinut zeci de ani speranta si increderea vie, ca va mai fi posibil, ceea ce s-a dovedit ca a fost posibil in trecut. Dar, dupa cum se vede, ele sunt resurse fantastice, enciclopedii fotbalistice, care au o contributie extraordinara la noul drum spre performanta. Ele inmagazineaza cunostinte uriase si ofera clubului o cultura fotbalistica din care s-au hranit si se mai pot hrani generatii de jucatori.

Craiova n-are multe de facut

Craiova n-are multe de facut decat sa exploateze pe cat posibil aceasta resursa si sa continue cu aceeasi veche si dovedita strategie a cunducatorilor de club din Banie din vremea comunista de a atrage pe pamantul fertil al Olteniei oameni care pot aduce valoare si competenta, asa cum au facut-o conducatorii clubului actual cu Mangia (dar si cu Cartu & Sandoi, Multescu).

Altfel decat era cazul intr-un sistem comunist, inchis, astazi oricine are bani si o minima inteligenta, poate atrage competenta, desi marile cluburi din perioada comunista, cu precadere Steaua si  Craiova, s-au evidentiat dupa 1990 mai degraba prin risipa de competenta decat prin prezervarea si acumularea ei. 

Tot ce s-a intamplat in ultimii zeci de ani in fotbalul romanesc dovedeste, daca mai era nevoie, un lucru simplu: competenta creaza valoare (sau, in fotbal, aduce trofee)

Paskany si Muresan, doi oameni fara nici un background in fotbal, au cumparat competente, incepand cu Andone si Trica si continuind pana la Dan Petrescu. Au primit in schimb trei titluri in cinci ani, cu unul mai putin decat Craiova in trei decenii.

Dumitru Bucsaru a cumparat competenta odata cu Dan Petrescu la Urziceni, Adamescu a cumparat competente cu Dorinel Munteanu, care a adus un titlu Galatiului.

Faptul ca U Cluj renaste si o face pe o fundatie stabila i se datoreaza competentelor lui Ioan Ovidiu Sabau , iar Hagi a investit putin bani si o enorma competenta intr-un proiect al carui succes i-a atras admiratia intregii Europe fotbalistice intr-o masura chiar mai mare decat pe vremea cand era doar un fotbalist roman de geniu.

Iata asadar o intreaga generatie de aur la lucru, sub ochii nostri, imprastiata prin toata Romania. Dar cat de binecuvant este pamantul Olteniei sa dispuna de competente nelimitate pe acel loc stramt care este Craiova, competente aduse nu doar de o generatie de fotbalisti de exceptie, ci de doua, sau chiar trei: a lui Balaci, Cartu, Ungureanu si Geolgau, a lui Sandoi, Badea, Craioveanu si Gica Popescu, si a lui Stanga, Papura, Cristescu si Mogosanu. Este ceea ce nu poti cumpara cu toti banii din lume, dar nu inseamna ca aceasta vasta cultura nu se poate pierde in timp daca nu este prezervata.

Intr-un fel sau altul, direct sau indirect, mai mult sau mai putin, fiecare dintre fotbalistii generatiilor trecute ale Craiovei, au pus umarul la revitalizarea fotbalului, aducand cu ei o uriasa cultura fotbalistica care poate fi adancita si dusa mai departe de o noua generatie de exceptie. Bancu, Baluta,  Mitrita, Burlacu sau Screciu ar putea fi noile nume care sa prezerve in timp rolul Baniei, aproape uitat in ultimele decenii, de capitala a fotbalului romanesc. Dar pentru asta trebuie sa-i tinem alaturi, sa-i cinstim, sa-i pretuim pe fotbalistii trecutului si mai ales sa-ascultam atunci cand, asa cum a facut-o Geolgau cu trei ani in urma, ei ne vorbesc. Pentru ca va veni o vreme in care orice glorie trecuta mai poate vorbi prezentului doar de pe un soclu, asa cum o face liderul unei alte generatii, acum aproape stinsa: Ion Oblemenco.

Related posts

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

eleven − three =