Papura – dusmanul poporului?

Cinstit vorbind, Corneliu Papura are tot dreptul la un loc de munca, are tot dreptul de a aspira la o cariera stralucitoare in meseria sa, are tot dreptul de a-si dori sa fie apreciat si iubit de semenii sai, caci aceste drepturi si aspiratii ni le arogam fiecare dintre noi.

Cati dintre noi, pusi in fata unui contract la care am visat o viata, care sa ne umple conturile si sa ne scoata din anonimitate, am avea puterea de a refuza?

A arde etapele in atingerea unui obiectiv este o strategie riscanta, dar uneori, vezi Trump, castigatoare. In unele meserii, printre care se numara probabil si cea de antrenor, nu pare cea mai recomandata, desi unii, precum Zidane, n-a fost nevoit sa o ia prea de jos. Hagi insusi s-a ars cand, cu ghetele abia puse in cui, a preluat Nationala, dupa care, pentru a redeveni rege, a trebuit sa o ia din nou de la munca cea mai de jos. Razvan Lucescu n-a putut refuza Nationala, desi nu era pregatit pentru ea, iar Radoi n-a putut refuza FCSB, desi trebuia sa stie ca meritocratia si cumetria nu sunt sinonime. Acum atat cariera lui Razvan Lucescu cat si a lui Radoi sunt pe o traiectorie ascendenta. Papura are si el dreptul sa aspire si sa-si joace sansa.

Nu pentru ca ar fi un cap electronic. Caci daca ai fi, de ce ti-ai alege o meserie in care depinzi ba de capriciile patronilor, ba ale publicului si in care media de supravietuire a unui contract este de doi ani? Daca te cheama Papura te poti astepta ca oamenii sa aiba un element in plus de care sa se agate, atunci cand vor sa fie rautaciosi. Nu ajuta nici faptul ca locul de munca este in Oltenia, unde oamenii locului au reputatia celor mai instabile temperamente de pe pamant.

Argumentele lui Rotaru in privinta numirii lui Corneliu Papura pe banca Universitatii imi par pe deplin pertinente. Un fost jucator cu o lunga si suficient de remarcanta cariera la Universitatea, oltean de-al locului si cu o vechime buna in nou renascutul club. Sunt convins ca clubul trebuie sa-si foloseasca cat mai eficient resursele umane de care dispune, iar Papura este unul dintre acestea.

Nu ma privesc calitatile tehnce ale lui Papura, caci nu am nici o idee daca ele exista si in ce masura. Voi nota insa faptul ca, din punct de vedere fotbalistic, cariera lui Papura s-a derulat la un nivel mult superior celui a antrenorului italian pe care il inlocuieste si, ca urmare, ar trebui sa simta jocul, fotbalul si fotbalistii mult mai bine decat ar putea-o face cineva care a devenit antrenor direct din fotbalul amator.

Insa modul si momentul in care Rotaru a ales sa-l instaleze intr-o pozitie atat de importanta au aratat o lipsa completa de tact si consideratie pentru public. Mai mult decat orice, publicului i-au fost deschise rani adanci, dureroase, caci abordarea lui Rotaru seamana izbitor de mult cu delirul schimbarilor de antrenori ale lui Mititelu. Atitudinea sfidatoare, de „eu dau cu banul, eu hotarasc, eu stiu mai bine”, are aceleasi origini arhaice si par construite pe acelasi calapod mental pe care-si construieste deciziile Becali si pe care si le construia Mititelu.

Publicul incepuse sa viseze la ceva mai mult si Rotaru, prin discretia sa, a intretinut multa vreme iluzia ca aspiratiile ii sunt indreptatite. Apoi a dat cu muci-n fasole, sau, ca sa caut o expresie mai actuala, „s-a cacat pe tort”.

Daca Rotaru vrea sa faca din Craiova altceva decat predecesorii sai, trebuie sa inceapa prin a intari si responsabiliza structuri corporatiste si organisme decizionale moderne si functionale. Consilii de administratie, consilii directoare si tehnice trebuie sa aiba reale atributii si responsabilitati, nu doar acelea de a pune stampila pe orice decizie discretionara a „patronului”.

Papura a parut impus, bagat pe gat tuturor, inclusiv lui Cartu, care a lasat impresia ca, desi apara aceasta decizie total arbitrara a „patronului”, nu si-o asuma catusi de putin.

Asta l-a lasat pe Papura complet descoperit furiei multimii. Ce mai spera sa realizeze Rotaru, cu Papura? Sa convinga tribuna ca el e destept, Papura bun, si publicul prost? Chiar daca ar reusi sa faca asta, publicul nu i-o va ierta niciodata. Autoritatea sa nu va creste, dimpotriva.

Rotaru este tentat sa-si masoare fortele cu publicul craiovean, o tentatie careia nu i-a rezistat nici unul dintre predecesorii sai cu instincte dictatoriale si in general o tentatie careia nu-i rezita nici alte personalitati ce se vad mici monarhi absoluti pe la alte echipe de club. O asemenea abordare nu poate avea decat aceleasi rezultate pe care le-au obtinut Netoiu si Mititelu la Craiova sau Becali la Steaua.

Este pacat ca Papura a cazut la mijloc, dar faptul ca se complace aici nu-l scuza nici pe el.

Conjunctura in care a preluat echipa a fost cum nu se poate mai defavorizanta. Publicul a perceput-o ca pe o usurpare miseleasca si nedreapta a pozitiei lui Mangia, un tip care si-a castigat respectul tuturor prin personalitatea sa puternica, printr-o atitudine demna si principiala, aspecte la care Papura se prezinta intr-o antiteza totala.

Fostul international emana o deplorabila lipsa de sarm, iar personalitatea sa evaziva este complet inatractiva. Ar avea nevoie de un antrenor personal cu care sa lucreze intens doar la limbajul sau corporal, caci tot ceea ce transmite in fiecare aparitie publica este nesiguranta, inclestare, teama, depresie. Chipul sau are mereu o expresie dezolanta ce poate inspira creatorii de emoticoane triste si ar fi deja un mare progres daca-ar reusi sa-l animeze din cand in cand cu cate un zambet. Cel putin in zona de comunicare, prapastia uriasa ce-l separa de predecesorul sau n-ar putea fi acoperita cu toata munca si efortul celor mai buni consultanti de imagine.

Inteligenta pe care i-a laudat-o Rotara se lasa si ea asteptata, caci ea nu transpare in nici un fel in aparitiile sale publice. Nu-ti trebuie multa minte pentru a intelege ca, dintre toate obiectivele pe care Craiova le-a avut in ultimii ani, identitatea sa a fost mereu in varful preocuparilor suporterilor, da, chiar inaintea performantelor fotbalistice. Caci, pentru suporterul Stiintei, daca nu Universitatea Craiova este cea care castiga un trofeu, nici nu conteaza cine castiga.

Trebuie sa fii complet deconectat de publicul pe care-l deservesti, sau un egoist incurabil, sau imbecil daca dupa atatia ani in club si oras inca n-ai inteles care este cea mai sensibila coarda din sufletul suporterilor si sa raspunzi cum a raspuns Papura cand presa i-a oferit ocazia de a vorbi despre recunoasterea dreptului clubului de a activa in competitii drept Universitatea Craiova, iar el s-a debarasat de subiect spunand ca se concentreaza pe munca sa.

Cum s-ar putea astepta ca cineva sa-i respectate munca, cand el arata cu nu apreciaza munca generatiilor de fotbalisti care au ridicat Universitatea Craiova, din care el insusi face parte, munca oficialilor clubului, munca miilor de suporteri care, din Peluza Nord, de pe forumuri, social media sau platformele ostile ale gsp au muncit cu disperare pentru a obtine dreptul de a-si striga iubirea pe aceleasi nume pe care si-au strigat-o mereu: Universitatea Craiova – Stiinta

Toate aceste sincope de PR fac ca, in ciuda unor achizitii bune in acest sezon, lumea sa fie atat de pregatita de esecul lui Papura incat orice altceva decat esecul rapid si grandios, ar fi cea mai mare surpriza. Faptul ca oamenii n-au nici cele mai mici asteptari de la el este singurul avantaj pe care-l are de partea sa in aceasta incredibil de dificila misiune de a antrena Universitatea Craiova. Mai mult, succesele de inceput ale lui Papura au darul de a-i irita pe suporterii care sperau ca insuccesele il vor catapulta de pe banca Stiintei. In fapt, publicul pare sa-si doreasca victoriile in exact aceeasi masura ca si indepartarea lui Papura, o contradictie in termeni.

Suporterii nu-i vor arata mila, iar Rotaru este un fir prea subtire si nu de acesta ar trebui antrenorul sa se agate cu disparearea celui pe cale sa se innece. Cand media te ia in raspar la fiecare vorba pe care o scoti, cand publicul exacerbeaza asta, cand cel care ti-a acordat incerederea si-a consumat intregul sau capital pentru a te sustine, cand iti lipseste atat instinctul, cat si know how-ul in a gestiona astfel de lucruri , singurul lucru care te mai poate salva sunt jucatorii. Din fericire ii are pe Bancu, pe Mateiu, pe Vatajelu, cu totii nu doar fotbalisti buni, dar si mai buni vorbitori decat Papura, asa ca ar face bine sa-i lase pe acestea sa se exprime, in teren si in afara lui. Discretia de la inceput i-a servit bine lui Rotaru, ii va prinde bine si lui.

Ca urmare, l-as sfatui sa nu iasa in public decat atunci cand are ceva bun de spus despre jucatorii sai si sa fie cat de generos poate cu laudele, alocandu-le lor orice merit pe care ar putea fi tentat sa si-l asume siesi, caci doar asa publicul ar putea fi tentat sa-i gaseasca eventuale merite si lui.

Ancelotti spunea ca i-a luat ceva timp sa inteleaga vechiul truism si anume ca jucatorilor nu le pasa ce stii, pana cand stiu ca iti pasa. Si publicului, la fel, draga Cornelus.

Related posts

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.