Pledoarie pentru Balaci 2 (Restul e tăcere)

Trebuia sa fie un moment de bucurie. Adunati in jurul unei mese lungi, cu muzicanti la capatul ei, o buna parte dintre cei care au mai ramas in viata dintre componentii Craiovei Maxima, s-au adunat pentru a-i sarbatori pe aceia dintre ei care poarta numele de Nicolae. Ce placut, ce reconfortant sa-i vezi pe acesti jucatori de legenda, mai intai de toate, in viata. Sa-i vezi sanatosi si veseli. Sa-i vezi pe acesti mari jucatori care au facut tribunele sa cante, cantand ei insusi. Sa-i vezi pe acesti magicieni care faceau suporterii sa freamate, transformati ei insisi in suporteri si fluturand fulare alb albastre. Sa-l vezi pe Cartu dand tonul Cantecului pentru Oltenia, un cantec pe care el si ai lui, l-au inspirat poetului. Sa-l vezi pe Balaci…Dar stai o clipa! Ce face Balaci, acolo? Ce mama dracului face Balaci acolo? Imbracat intr-un pulover rosu, Balaci pare iesit din peisaj. Putin stanjenit parca, Balaci nu canta. Balaci nici macar nu-si misca buzele pentru a mima ca ar canta. Tacerea lui contrasteaza flagrant cu exuberanta din incapere. N-am nici o indoiala: Balaci tace.

O tacere asurzitoare: imi sparge timpanele, imi zdruncina creierii, imi sfasie inima, imi ravaseste sufletul.

De ce tace Balaci? Nu e hotarat inca daca imnul e facut pentru el sau el pentru imn? De ce tace? Pe masura ce incep sa constientizez tacerea lui, instinctiv, incep sa rationez, s-o analizez, sa rememorez.

Si-mi amintesc foarte bine acea zi, desi sunt, cred, mai bine de 15 ani de atunci. Locul era destul de neobisnuit pentru o intalnire cu presa, iar ora era ciudata, seara tarziu. In fapt, totul era ciudat la acea  neobisnuita conferinta de presa. Clubul Space, asezat intr-un subsol de bloc din Piata Revolutiei, peste drum de Palatul Senatului, parea mai degraba ocupat de consumatori veseli, decat de niste oameni veniti acolo cu o treaba anume. O tanara inalta, surprinzator de sumar imbracata, dintre cele care asteptau oaspetii m-a condus in sala si m-a sfatuit sa iau loc pe undeva. Mesele pline erau ocupate de oameni care pareau ca se cunosc de o viata.

Omul serii parea a fi Gigi Netoiu, inconjurat de mai multa lume, unii dintre ei jurnalisti de sport am presupus, desi eu nu cunosteam pe nici unul. Eram insa, cu siguranta, singurul care reprezenta o publicatie financiara, desi prezenta mea acolo se datora mai putin unui interes pur profesional, ci folosisem acest prilej pentru a ma documenta la prima mana de soarta Universitatatea Craiova, clubul meu. Nu existau intrebari, nu existau raspunsuri, doar discutii in cercuri restranse. Destul de confuz, m-am indreptat spre locul la care am descoperit singura figura care-mi era familiara. Ilie Balaci statea retras la o masa si m-am prezentat politicos. Mi-a raspuns, amabil, oferindu-mi un loc.

Abia schimbasem doua vorbe spunandu-i motivul prezentei mele acolo, cand un personaj interesant a coborat scarile, insotit de aceleasi fete frumoase. Aparitia lui mi-a fost semnalizata de o brusca cadere de ton in incinta clubului, insotita de priviri curioase si saluturi respectuase. Omul, mic de statura, cu trasaturi ferme si ochi sireti a cuprins sala cu privirea si, fara a ezita, s-a indreptat direct spre masa noastra. Balaci a ridicat privirea si mi-a spus zambind: Nicu Gheara, prietenul meu. L-am recunoscut atunci pe unul dintre cei doi noi actionari ai Universitatii Craiova si, cu gandul de a profita de aceasta ocazie neasteptata, m-am ridicat, m-am prezentat, i-am spus de la ce publicatie sunt si ca as vrea sa schimbam cateva cuvinte. M-a masurat curios din privire si, ocrotitor, si-a asezat mana pe crestetul meu si a uitat-o acolo pentru cateva secunde: “Copile”, mi-a zis, privindu-ma in ochi.”Eu nu cred in cuvinte”. M-am asezat cuminte, la loc, blocat pentru o clipa.

In cariera mea am cunoscut suficienti oameni care sa refuze, din varii motive, a iesi in presa si rareori am tinut cont de ele. Nu raspunsul m-a surprins, ci felul in care a spus-o. Mai intai ca nu mi se mai adresase de mult cineva cu copile.  Crestetul pe care s-a odihnit pentru cateva clipe mana lui Gheara, arata un inceput proeminent de calvitie pentru a nu induce in eroare pe cineva in privinta varstei posesorului sau. Dar cumva  in acel moment am inteles ca noi ne aflam in doua lumi diferite si nici una nu are vreun interes pentru cealalta.

Fara a-mi mai acorda nici o atentie, Gheara s-a intretinut apoi cateva minute prieteneste cu Balaci dupa care, la plecare, vazandu-ma probabil in continuare tacut, mi-a spus razand: Daca ai vreo problema, cauta-ma, Ilie stie unde ma gasesti.

Cum n-am avut niciodata nici o problema, iar in cea cu lipsa unui subiect credibil pe care sa-l propun redactiei omul nu s-a aratat prea binevoitor, am ramas cu acest generos cec neincasat pana in ziua de azi. Cum, daca bine am inteles, afacerile lui Gheara n-aveau nevoie de nici un fel de atentie din partea presei, n-am putut decat sa constat in timp, dupa ce a disparut in acelasi noapte din care a iesit  pentru o clipa, ca a ramas destul de consecvent principiilor lui de a nu-si complica viata amestecand lucruri greu de conciliat.  Nu stiu care sunt legaturile in viata lor si cat de puternica e prietenia care-i leaga dar mi s-a parut ca, in ciuda lumilor care-i despart – una in plina lumina, alta in adancuri obscure – si a diferentei uriase de magnitudine pe care au lasat-o in fotbal, pe cei doi ii leaga acesta atitudine de viata pe care Shakespeare o considera deasupra tuturor: be true to thine own self.

 Memorabila, intalnirea cu Gheara n-a fost totusi cea mai impresionanta experienta din acea seara. In minutele care au urmat, am avut cea mai profunda discutie despre business-ul in fotbal. Spre surprinderea mea, Balaci calca ferm pe acest teren pe care nu l-am crezut in ariile lui de competenta si interes. Cu voce calma, linistita, mi-a prezentat o viziune extrem de clara, si un concept bine definit, a ceea ce urma sa se intample la Universitatea Craiova. Mi-a vorbit de modelul fotbalului spaniol si portughez, dandu-mi exemplu specific Benfica Lisabona, ca model de organizare pe care si-o dorea, in care suporterii sa detina intr-un final controlul clubului. Aceasta ar fi, spunea el, asezarea corecta a lucrurilor. Era desigur constient de dificultatile de adaptare la o forma de organizare a cluburilor sub forma de societati pe actiuni, dar nu le considera insurmontabile. Desigur, mi-a vorbit de subiectul sau preferat, importanta cresterii de jucatori din propria pepiniera si de multe alte lucruri concrete pe care nu mi le mai amintesc. Dar ce m-a surprins cel mai mult, a fost disponibilitatea sa de a intra in zone noi cu o usurinta si detasare incredibile.

Balaci mi-a descris cu amanunte cum ar vedea el organizata structura companiei care sa gestioneze clubul, cu un consiliu de administratie foarte larg, in care sa faca parte glorii ale Stiintei, si ceva asemanator cu un consiliu director care sa gestioneze activitatea curenta a clubului. Mi-a ramas asta in minte pentru ca am facut legatura intre ce mi-a spus Balaci si disputele intelectuale privind cele doua modele de guvernanta corporatista (de care sunt convins ca Balaci n-avea cunostinta)  cel german si cel britanic (cu una sau doua niveluri de conducere). Nici pana atunci si nici de atunci n-am mai auzit la oameni din fotbal, cel putin in media, idei atat de curajoase, de moderne, si exprimate cu atata modestie. Era o diferenta atat de mare intre lumea pe care mi-o descria Balaci si ceea ce vedeam in Space incat  de multe ori pe parcursul discutiei m-am intrebat ce cauta el acolo.

Singura explicatie pe care mi-am oferit-o a fost ca, asemenea multor artisti uriasi (Sinatra, de exemplu), a caror valoare umana este dublata de un orgoliu pe masura, ii vor accepta in compania lor cu destula usurinta pe cei  ce se arata sincer sau mai putin sincer dispusi sa-i arate pretuire. Un caracter profund onest, asa cum e Balaci, e incapabil  a judeca pe altcineva cu o alta masura decat cea pe care si-o aplica siesi. Numai asa imi pot explica cum Ilie Balaci a putut fi utilizat de oameni care, sub acoperirea unei false admiratii, au nutrit intentii ascunse si de un egoism feroce.

Am apreciat extrem de mult convorbirea cu Ilie Balaci, dar am simtit ca ceva nu se lega pentru a avea un subiect. Probabil pentru a nu-mi strica starea de spirit, n-am mai fost interesat sa-l abordez si pe omul in negru care s-a dovedit a fi in final beneficarul intregii afaceri, si, ca urmare, am abandonat subiectul. Cum s-a sfarsit acest capitol pentru Universitatea Craiova o stie toata lumea si nu are rost sa rememoram o trauma in mintea si inima fiecarui suporter de o anvergura depasita doar de cea in care clubul pur si simplu si-a incetat existenta.

 

Desi a inceput de mic, relatia mea afectiva cu Universitatea Craiova a fost un proces in continua crestere. Si pentru ca l-am prins pe destul de putin ca jucator al Stiintei, Balaci, personal, n-a jucat un rol deosebit in acest proces. El a inceput sa creasca in constiinta mea si sa capete dimensiuni din ce in ce mai mari abia dupa acea seara de acum mai bine de 15 ani. I-am urmarit fiecare interviu, fiecare interventie televizata si nu-mi amintesc vreo luare de pozitie pe care sa nu o gasesc plina de bun simt, onesta, desi uneori, probabil de la inaltimea legendei lui, destul de severa. Au fost luari de pozitie uneori extrem de transante pentru care un om cu o minima diplomatie ar fi evitat cu orice chip sa le pronunte, de teama ca propriile-i cuvinte sa nu se intoarce impotriva lui. Cu ingrijorare am vazut prognozele care le dadea in privinta celui care, in superficialitatea presei, era numit cu nonsalanta “Micul Balaci”. Eu insumi si cred ca multi suporteri ai Stiintei erau dispusi sa creada in aceasta tanara speranta. Probabil si ranit in orgoliul sau imens, Balaci nu s-a sfiit sa prezica un destin mai mult decat modest fotbalistului Andrei Ionescu, la varsta la care acesta nu stiu daca implinise 20 de ani. Sunt insa ferm convins ca nu rautatea si  vreo urma de invidie ( este o contradictie in termeni ca un om cu atata apreciere pentru propria-i persoana sa invidieze pe cineva) l-au impins la asemenea declaratii. Mai mult, daca Andrei Ionescu s-ar fi dovedit a fi intr-adevar Micul Balaci pana la sfarsit, Marele Balaci se supunea riscului de a trebui sa-si inghita cuvintele, un risc pe care sunt sigur ca nu si l-ar fi asumat fara a fi foarte constient de ce spune. Nici nu cred ca a fost o actiune deliberata de a-i taia aripile tanarului fotbalist, pentru ca daca acesta ar fi avut ceva din Balaci, o asemenea declaratie publica i-ar fi zgandarit orgoliul de asa natura incat eforturile lui s-ar fi inzecit doar pentru a proba contrariul. Pentru ca adevaratul Balaci, asa cum l-am descoperit eu tarziu si cum l-au stiut altii cu mult inaintea mea, n-a lasat niciodata nici pe teren si nici in mintea lui pe cineva sa-i ia fata.

Am urmarit asadar cu atentie personajul public Ilie Balaci, avand la indemana aceleasi informatii pe care le-au avut cu totii, beneficiind de interesul pe care i l-a acordat ocazional presa de sport. Invitat adesea la emisiuni de radio si televiziune, interlocutor in diferite interviuri, el nu a determinat niciodata subiectul ziaristilor. Daca acestia au continuat sa repete la nesfarsit aceleasi intrebari legate de episoadele arhicunoscute din viata lui de fotbalist (neconvocarea lui Lucescu, caderea contractului in strainatate) Balaci le-a repetat cu multa rabdare. A raspuns in general despre ce a fost intrebat si nu l-am vazut niciodata sa decline un subiect de discutie. Desi abordat ca autoritate in materie de fotbal, nici un jurnalist nu a aprofundat problema lipsei totale de interes a cluburilor de a-i folosi uriasa cultura fotbalistica. Cand, in treacat, timid (probabil pentru ca ziaristul considera ca cunoaste deja raspunsul adevarat, altul decat cel  pe care urma sa-l primeasca) Balaci raspundea simplu: Nu pot sa ma propun singur.

Adevarul e ca pur si simplu nimeni nu considera in mod serios ca Balaci poate juca un rol ca antrenor. Pentru ca Balaci, asa cum e el, nu se potriveste nici unui calapod.

Nu stiu daca Balaci insusi s-a vazut vreodata strict ca antrenor. El a facut aceasta meserie cu usurinta si cu performante notabile, dar intr-un fotbal putin sofisticat, cum este cel din lumea araba. Acolo, si in acea perioada,  el avea atributii mult mai vaste decat cele ale unui antrenor din fotbalul european, extrem de specializat. El avea o libertate totala de a-si face selectia, de a face scouting, de a promova pe cine credea de cuviinta de la juniori.

Chiar si in putinul timp pe care l-a petrecut la Craiova el a aratat acelasi apetit pentru gandirea strategica, pe termen lung, si de el se leaga aducerea ultimului mare jucator care a imbracat tricoul Stiintei: Chivu.

Nimeni nu a putut sa-i gaseasca un rol lui Balaci fiindca el nu fusese inca inventat, iar el nu s-a gandit niciodata ca si l-ar putea inventa singur. Pentru el cluburile erau cluburi, patronii patroni, antrenorii antrenori, chiar daca el, in esenta putea sa se identifice cu oricare dintre aceste roluri.

Dar acum a aparut un om care a inventat singur rolul pe care l-ar fi putut avea Balaci, iar acesta este urmasul lui ca star al Nationalei, Gheorghe Hagi.

Asezat in fata unei situatii asemanatoare cu cea in care se afla Balaci, Hagi a avut capacitatea de a privi pur si simplu prin sistemul care-i era pus in fata (in acelasi mod in care Keanu Reeves – Neo- in Matrix, privind prin programul care, luat prea in serios, ii facea pe altii sa cada victime unei lumi artificiale, reusea sa-l modifice cu puterea mintii). Pentru ca avea nevoie de un club in care sa lucreze si niciunul nu se mai arata dispus sa-i acorde increderea, Hagi a inventat unul, pentru ca avea nevoie de un conducator, Hagi a inventat unul si pentru ca avea nevoie de un antrenor, Hagi a inventat unul, unindu-le pe toate intr-o singura persoana, el insusi. Singurul lucru pe care nu-l mai putea face era acela de a-si asuma si rolul de jucator, dar intr-un fel, a facut acest lucru inventand pur si simplu jucatori, copii obisnuiti, carora le-a picurat putin ideea ca pot avea ceva din aura sa, de jucator de geniu. A asezat langa ei, asa cum a invatat de la Lucescu, cativa fotbalisti adevarati carora toata lumea credea ca le-a expirat timpul si iata-l din nou trezind murmure de admiratie. Initiativa temerara a lui Hagi se arata a fi  imboldul pentru o revolutie care ar putea zdruncina fundamentul gresit pe care este asezat fotbalul romanesc.

Daca ar fi ales si el aceeasi cale, n-am nici o indoiala ca Balaci ar fi putut sa joace cu usurinta aceste roluri. Insa, spre deosebire de Hagi, Balaci n-a simtit niciodata nevoia sa dovedeasca nimanui nimic. El insusi constient de cine este, Balaci a lasat in seama celorlalti vina de a nu recunoaste valoarea lui, ducandu-si crucea cu demnitate.

In afara de asta, Hagi a avut avantajul de a nu se fi identificat cu nici un club romanesc, ci eventual cu nationala Romaniei. Singurul club care si-l aroga, intr-o masura apropiata cu cea cu care si-l aroga Universitatea Craiova pe Balaci, este Galatasaray Istanbul. Aici, insa, avand de infruntat aceleasi constrangeri, desi intr-un mediu mult mai stabil, Hagi a suferit aceeasi incompatibilitate cu un sistem care nu era croit pe masura lui, precum Balaci la Craiova.

Apoi mai este o mare diferenta intre Hagi si Balaci. Primul a avut nevoie de liniste si timp pentru a se perfectiona mereu si mereu, atingand apogeul la sfarsitul carierei. Cine stie cum ar fi evoluat cariera lui Hagi daca, in loc de Sportul Studentesc, ar fi fost nevoit sa intre direct intr-o echipa uriasa precum cea a Craiovei din acea vreme (nu-i exclus sa fi suferit un esec care sa-l fi dus multi ani inapoi, asa  cum i s-a intamplat cu Real Madrid si Barcelona).

Timpul n-a fost niciodata prietenul lui Ilie Balaci. El s-a impus de tanar intr-o echipa mare si s-a accidentat grav si relativ tanar ca fotbalist, si nimeni nu stie unde ar fi ajuns daca ar fi reusit sa atinga maturitatea, precum Hagi sau Lacatus. Cand ti se frang aripile in plin zbor, e probabil sa-ti afecteze filosofia de viata. Cumva Balaci a devint un fatalist: daca e sa fie o sa fie, daca nu, nu. El a luat lumea asa cum e si n-a incercat nici macar un pic sa o indrepte.

Dar chiar daca ar fi avut dorinta de a schimba lumea, sa o apuce pe un drum asemenea lui Hagi, o mare piedeca statea in calea lui. El a fost nu doar produsul propriului talent, nu doar varful de gama al unei generatii de exceptie, ci si exponentul unei stari de spirit fara echivalent in fotbalul romanesc. Aceasta era o simbioza perfecta intre jucatori si public, unii ridicandu-i pe ceilalti atat de sus incat si unii si ceilalti au ajuns sa creada ca-l pot atinge cu mana. Acest lucru a fost unic in fotbalul romanesc: Fenomenul Universitatea Craiova.

Parte a unei asemenea echipe, a unui asemenea public, el nu si-ar fi putut imagina nicodata o constructie care sa le separe. El n-ar fi putut inventa o echipa de fotbal pe care sa o mute pe la Voluntari, Chiajna sau Ovidiu in functie de oportunitati. De aceea viziunea lui nu a fost pentru o echipa a lui, ci una care sa apartina, asa cum a fost intotdeauna, suporterilor. Si si-a dorit sa faca acest lucru la Craiova, cu acei suporteri capabili sa faca minuni, la fel cum jucatorii erau capabili sa faca minuni in teren. Cand Balaci spune ca Craiova Maxima s-a nascut si a murit odata cu el, nu e vorba de infatuare fara margini. Adevarul e ca Balaci este singurul dintre toti componentii acelei mari echipe care are in el ADN-ul acelei stari de spirit.

Oricine ar fi dorit sincer sa reconstruiasca acel club ca o forta pe termen lung, n-ar fi avut decat sa-l creeze in jurul lui. Cel mai aproape de acest lucru a fost Adrian Mititelu care a simtit uriasul potential al lui Balaci si la un moment dat chiar promisese sa-l lase sa gestioneze constructia clubului. Faptul ca n-a facut-o a fost prima mare greseala, dintr-un sir lung de greseli care a caracterizat acea perioada. Balaci insa a apreciat chiar si aceasta intentie si nu l-a atacat niciodata cand Mititelu a pierdut in final totul.

Constructia noii Universitatea Craiova – in ciuda tuturor  lucrurilor bune care au insotit acest proiect – fara Ilie Balaci, a fost o greseala imensa. Lipsa unui om de anvergura lui Balaci la carma clubului a facut posibil cel mai mare dezastru, de departe, care a insotit acest proiect: branduirea clubului de catre media cu un nume nou, un nume strain si rece, un nume menit sa stearga orice legatura cu Universitatea: CSU.

Nu stiu daca Balaci ar fi reusit sa stavileasca avalansa de venin si ignoranta venita dinspre intreaga presa (incluzand aici chiar si, ciudat, presa locala). Am lucrat o multime de ani in presa si-i cunosc puterea de a crea branduri, fie ele si negative, pentru a nu-mi face iluzii. Dar sunt convins ca daca pe lumea asta exista un om care ar fi putut sa o faca acela era Balaci. Nu doar pentru ascendentul moral pe care-l avea asupra lui Adrian Mititelu (care cu un singur SMS in valoare de 5 euro centi a pornit un tavalug mediac  care nu stiu daca va putea fi oprit vreodata cu  5 milioane euro) dar si pentru prestanta si credibilitatea pe care o are in fata presei.

Un om cu aceeasi fina intelegere a fenomenului fotbalistic, Sorin Cartu a sesizat pericolul si a atacat problema din start, la prima lui conferinta de prezentare, cu vestita: “de-acum sa nu va mai aud cu CSU, eu am venit sa antrenez Universitatea”.

Dar asta-i Cartu: intra tare in tine, la intimidare, uneori cu rezultate spectaculoase, dupa care o da in caterinca si apoi se mira ca nici unul in vestiar sau in afara lui nu-l mai ia in serios.

Si-atunci, cine ar fi putut sa faca fata acestui linsaj mediatic menit sa stearga din mintea suporterilor numele de Universitatea?

Sandoi? Prin seriozitatea sa el era menit sa compenseze deficientele de comportament ale lui Cartu si a facut-o. Problema este ca Sandoi duce pana la extrem una dintre rarele calitati umane, extrem de utile, in general: diplomatia. Insa lipsa oricarei reactii chiar si atunci cand datoria ti-o cere, este luata, si nu-i exclus sa fie, slabiciune.

Felix Grigore?  Acest baiat este unul dintre acei manageri de calitate pe care-i poti gasi la un pret bun pretutindeni in lume. Este un tip decent, cum se gasesc destul de putini in fotbalul romanesc. Dar el isi permite sa aiba propriu-i cap pana la actionari. Chiar daca face eforturi sa inteleaga Craiova, ii lipseste si anvergura si implicarea.

Sa crezi ca Balaci poate fi suplinit de Felix Grigore ar putea fi luat drept naivitate. Dar l-as suspecta de orice altceva pe Mihai Rotaru, cel la care am inteles ca s-a oprit aducerea lui Balaci in club pe postul de presedinte, mai putin de naivitate.

Totul a parut a fi o chestiune de 5000 de euro. Daca relatarile din presa (probabil venite dinspre Balaci) sunt adevarate, atunci cauzele blocajului se datoreaza faptului ca Rotaru ar fi vrut sa-i plateasca aceasta suma lui Balaci, dar Balaci ar fi cerut dublu.

Straduinta clubului de a tine costurile sub control am considerat-o si o consider inteleapta si, ca in multe alte dati, n-am inteles de la inceput pozitia lui Balaci. Stiam ca iubeste Craiova, stiam cu cata ardoare isi doreste sa lucreze in fotbal si la Craiova (sunt sigur ca ar fi facut-o si pe gratis, daca situatia ar fi cerut-o) si-atunci de ce s-a cramponat in 5000 de euro? Dar lui Balaci poti sa-i faci multe, mai putin sa-i zgandaresti orgoliul lui imens (o caracteristica destul de intalnita la olteni, dar exacerbata in Minunea Blonda). Sigur, nu multi te jigneasc aruncandu-ti 5000 de euro in fata. Dar Balaci l-a vazut ca un afront, si abia acum l-am inteles pe deplin.

In ciuda retoricilor care trambiteaza independenta clubului de actionarii sai, sunt convins ca Rotaru nu l-a adus pe Balaci in club nu pentru ca ar fi cerut 5000 de euro in plus, nici pentru faptul ca a crezut ca poate face Felix Grigore ceea ce ar putea face Balaci ci fiindca, la fel ca alti proprietari de cluburi in cazuri asemanatoare, a vazut autoritatea morala a lui Ilie Balaci si s-a temut pentru a lui.

Universitatea Craiova plateste acum aceasta greseala, nu doar ca imagine. Arestarea lui Rotaru a aratat ce inseamna sa nu ai in fruntea clubului un om puternic, independent, cu autoritatea care i-o da istoria, publicul si  propria-i personalitate. Intregul proiect a inceput sa se clatine din temelii, frica a intrat in conducatori si antrenori si o tara intreaga a vazut cum jucatorii Craiovei se duc in fata lui Becali ca mieii la taiere. Asta nu poate fi Craiova pe care sa o imbratiseze publicul oltean, cu jucatori cuminti care au chiloteii umpluti cand intra in teren si conducatori cuminti pe margine luati in bascalie de presa. Plina de atatia oameni cuminiti nimeni nu crede ca Universitatea mai reprezinta tara in care inebunesc pana si salcamii. Incercarea lui Grigore de a juca un rol de dur, care nu i se potriveste, aruncand degringolada din mintea sa si din clubul pe care-l conduce pe arbitraj a spoit si acea imagine de baiat de bun simt pe care s-a straduit sa si-o creeze.

 

N-am nici o placere in a lovi un om cazut si o mare parte din acest text l-am scris inainte de arestarea si eliberarea lui Rotaru. Incercam sa argumentez in favoarea lui Balaci intr-o abordare destul de filosofica despre valoare in fotbal. Am fost eu cel naiv.

Dar ideea ramane:  cum se face ca toti proprietarii de cluburi fac aceeasi greseala uriasa de a nu-si delega autoritatea catre oameni de mare valoare? Cum se face ca Hagi n-a fost bun pentru nici un club pana si-a facut el unul si cum se face ca acum toata lumea e la picioarele lui?

Cum se face ca toti au facut mari averi observand diferentele dintre valoare si pret ale unor active, dar sunt incapabili in a aprecia valoarea umana nici cand aceasta e validata de timp.

Desigur, a evalua active este mult mai usor, desi nu la indemana celor mai multi. Ca sa luam cea mai mare afacere a ultimului deceniu in Romania. Nu a fost greu de indentificat discrepanta dintre valoare si pret in cazul Fondului Proprietatea. Cand activul net era situat la o valoare de peste 1 leu pe actiune, iar posesorii actiunilor le vindeau cu 0.2 lei bucata, nu era nevoie sa fii un mare geniu ca sa-ti dai seama ca poti cumpara un leu cu 20 de bani (mai ales cand cei 20 de bani se regaseau aproape in intregime cash in conturile Fondului Proprietatea si toate celelalte active – in majoritate si ele usor de cuantificat intrucat reprezentau actiuni detinute de Fond la companii listate la bursa – le primeai practic gratis). Vorbesc aici de o oportunitate clara, evidenta si perfect legala, la indemana oricui. Desigur au existat persoane care au pescuit in ape tulburi, cumparand drepturi succesorale si transformandu-le ei insisi in actiuni (printre acestia numarandu-se si actualii actionari ai Universitatii Craiova) care au platit pentru un leu mult mai putin de 20 de bani.

Mihai Rotaru ar fi platit, conform ultimelor informatii, doar 3 bani pentru un leu, ceea ce, cu alte cuvinte inseamna ca investitia sa, in valoare de 750 000 de Euro i-a adus un randament de peste 3000% intr-un an, adica 25 000 000 Euro. Warren Buffett s-ar putea simti rusinat.

Nu doar Rotaru s-a imbogatit speculand diferentele dintre valoare si pret. Cam la fel s-au imbogatit cei mai multi investitori din aceasta lume si la fel si investitorii din fotbalul romanesc: George Copos a cumparat hoteluri ieftin, in locatii exclusiviste din Bucuresti, Poiana Brasov si Eforie, primind, printr-o lege favorabila, 60% din banii platiti pe ele inapoi, pentru investitii. Ioan Niculae a cumparat Asirom participand cu cateva milioane la o majorare de capital la care statul roman s-a abtinut sa participe (practic mutandu-si banii dintr-un buzunar intr-altul), si l-a vandut apoi pe multe zeci de milioane de euro catre cea mai mare companie de asigurari din Austria. Gigi Becali a cumparat terenuri in Pipera cand oamenii stateau la coada la usa lui sa-i vanda la orice pret. Adrian Mititelu a cumparat pe nimica toata drepturi succesorale care l-au adus in posesia unor proprietati uluitoare.

Dar fara nici o exceptie niciunul dintre ei n-a reusit sa construiasca cluburi puternice (si in general organizatii sustenabile) din simplul motiv ca n-au stiut niciodata sa aprecieze cel mai important activ din ograda lor: omul.

Si asta pentru ca valorile lor morale (valorile prin care ei ii pot judeca pe altii) sunt complet distorsionate. Ei par sa judece un om in general in functie de pretul cu care acesta se vinde, la fel ca pe o hala de fabrica.

Daca un parlamentar cu vechi state l-a costat 600 000 euro (desigur acuzatiile care i se aduc trebuie probate de procurori in instanta) – proces in urma caruia a realizat un profit atat de frumos – cum ar putea Mihai Rotaru sa-l pretuiasca la valoarea corecta pe Ilie Balaci? Si cum ar putea cuantifica Rotaru profitul pe care i-l poate aduce Balaci, daca singura lui unitate de masura sunt banii. Cat de mult l-au interesat pe Rotaru suporterii Universitatii – pentru care Balaci nu are pret – atunci cand s-a tiganit cu el pentru 5000 de euro?

Un cinic, spunea Oscar Wilde, cunoaste pretul a orice si valoarea a nimic si acest Mihai Rotaru pare ca se potriveste perfect in aceasta categorie.

 

In ceea ce-l priveste pe Ilie Balaci, refuzul sau de a intra intr-un asemenea gen de comert, arata doar discrepanta dintre valorile umane care-i desparte pe cei doi. Asemenea unei nave cu ancore adanci, a unui copac cu radacini puternice, el a ramas de-a lungul timpului fidel ideilor si principiilor lui si lui insusi in general. Asta l-a costat cu siguranta o multime de bani pierduti, in schimb a ramas cu coloana vertebrala intacta.   Ironia sortii este ca desi nu a fost nevoit sa-si construiasca propria-i piramida in vaful careia sa se aseze, Balaci nu si-a alterat propriile-i caracteristici nici un pic. Astfel de oameni sunt rari si ca orice raritati, mai devreme sau mai tarziu, vor fi pretuiti la adevarata lor valoare. Pot doar sa sper ca pretuirea pentru Balaci nu o vom arata cand va fi prea tarziu.

N-am nici o problema sa-l asez pe Balaci alaturi de mari strategi din fotbalul romanesc, precum Mircea Lucescu sau Hagi, Piturca, poate. La fel ca si acestia, Balaci are o abordare holistica a fenomenului. Faptul ca n-a stiut sa se vanda atat de bine nu-nseamna ca e mai putin valoros.

Ca jurnalist am schimbat cateva vorbe cu Mircea Lucescu, pe care l-am vizitat la Istanbul si Donetk si, desi bine protejat de siretenia sa nativa, marele antrenor mi-a lasat totusi cateva mici portite de acces spre gandirea lui. Am vazut aceeasi preocupare pentru toate aspectele care tin de un club de fotbal, nu doar activitatea de antrenorat.

Cu Piturca am avut cateva conversatii telefonice si am gasit de asemenea o intelegere profunda a lucrurilor, dar gandirea lui nu m-a impresionat pe cat a facut-o Ilie Balaci. Cu toate acestea, aruncand enigmatic in jurul lor o umbra de mister, Piturca si-a pretuit ideile la valori exorbitante, atat de exorbitante incat l-a speriat pe Becali, l-a obligat pe Mititelu sa falimenteze clubul, si a pus  Federatia Romana de Fotbal la un stres financiar enorm.

Hagi a crezut in ideile lui atat de mult incat si-a riscat banii, castigati in cea mai mare parte prin multa sudoare pe terenurile de fotbal si nu prin inginerii financiare, doar pentru a si le putea pune in aplicare.

Balaci n-a stiut sau n-a vrut vreodata sa-si vanda pretioasele sale ganduri. El nici macar nu a vrut sa puna un pret pe ele. Cu multa generozitate el ofera, in fata unui pahar de whisky sau direct la televiziune, idei pretioase izvorate din mintea, sensibilitatea si geniul sau de mare fotbalist oricarui individ care doreste sa-l intrebe, de la un simplu jurnalist la un patron de cluburi. Si pentru ca Balaci o face atat de simplu si pe intelesul oricui, interlocutorul, va face invariabil aceeasi concluzie gresita: ce dracu si eu sunt cel putin la fel de destept.

In ceea ce ma priveste, ideea clubului detinut de suporteri a incoltit din acea seara in mintea mea. Sunt mai sigur ca oricand ca aceasta este singura solutie viabila, oricat de nerealista ar parea in acest moment. Dupa fiecare runda de noi “patroni” care-si asuma proprietatea asupra ceea ce nu poate fi proprietatea nimanui, urmarind interese meschine, suporterii sunt cei care traiesc deziluziile. Oricate merite ar avea pentru faptul ca au pus banii necesari pentru renasterea clubului de fotbal, interesele actualilor actionari a societatii care patroneaza Universitatate Craiova nu se aliniaza inca cu cele ale suporterilor. A spera ca alti “patroni” vor face in esenta altceva decat cei de dinainte nu inseamna decat a confirma definitia data de Einstein nebuniei.

Asa cum Ilie Balaci, desi n-a avut-o, ar fi vrut sa ofere Universitatea Craiova suporterilor ei, tot asa cred ca, desi n-o au, suporterii ar fi gata sa i-o ofere lui Ilie Balaci. De foarte mult timp m-am gandit la ideea unei fundatii al carei obiectiv sa fie acesta.  Este timpul ca ea sa prinda viata. Intrucat este doar o idee, fundatia nu va avea alt nume decat nickname-ul cu care autorul acestor randuri se identifica ca suporter. Daca se va dovedi de oarecare folos sunt sigur ca Ilie Balaci ii va gasi unul. Asta doar in cazul in care acest demers, inainte de a-i oferi un club, il va ajuta sa-si recapete o voce.

Pentru asta le voi cere public actionarilor sa-l aduca pe Balaci in fruntea clubului. Tot ceea ce au de facut este sa-i ofere lui Balaci suma pe care i-au propus-o initial. Diferenta o putem acoperi noi suporterii si acei angajati din club care vor intelege ca Balaci nu este un pericol pentru ei, ci un ajutor. Daca cei care sunt in club sau pe langa club vor intelege ca prezenta in mijlocul lor a unui om valoros, in ciuda temerilor lor, nu le va scadea valoarea, ci, dimpotriva, le-o va ridica, sunt sigur ca vor accepta sa contribuie cu o mica parte din salariul lor pentru aducerea lui Balaci.

Daca Felix Grigore este atat de manager pe cat ii spune titulatura, atunci va intelege ceea ce managerii  marcilor de lux, a producatorilor de ceasuri sau producatorilor de masini stiu de mult: cu cat brandul lor vor avea expus un varf de gama mai performant, mai exclusivist si mai valoros, cu atat pretul pentru restul produselor, de masa, cele care aduc majoritatea veniturilor si pe care se bazeaza in esenta businessul, va putea fi tinut mai sus. 10% din salariul lui pentru Ilie Balaci inseamna bani buni investiti in propria-i cariera.

Emil Sandoi, n-am nici o indoiala, va contribui si el la aceasta schema. El va intelege ca Ilie Balaci poate ajuta echipa sa aiba succes si valoarea lui de antrenor sa creasca. Intr-un fel, Sandoi a cerut-o deja, declarand spasit dupa fiecare meci in care a fost invins de Hagi ca admira ce a facut Hagi acolo. In esenta, acesta a fost un strigat disperat dupa un fel de Hagi, intrucat singurul lucru care-i lipseste Universitatii Craiova pentru a se bate de la egal la egal cu Hagi, este Hagi insusi. Si in toata Romania, exista unul singur care nu va accepta vreodata ca Hagi a fost mai mare decat el.

Balaci nu va face decat sa-l ajute pe Grigore sa-si faca treaba in liniste si umbra, acolo unde ii e locul –  unde i-a fost si atunci cand a lucrat cu Petrescu – eliberandu-l de responsabilitati prea mari si prea daunatoare pentru el.

In Sandoi si echipa Balaci va picura putin din curajul (si nebunia?) lui in fata vietii. Nu va fi nevoie de mult pentru a si-l regasi si Sandoi pe al sau, intrucat un om care a tras cel mai curajos sut care a fost vazut vreodata pe un teren de fotbal nu merita sa fie facut fricos de un jurnalist care a lovit toata viata lui doar tastatura.

I-am vazut pe Grigore si Sandoi la ultima conferinta de presa: crispati nevoie mare, frica si nesiguranta razbatea dinspre ei. Teama si nesiguranta lor se rasfrange asupra jucatorilor. Asta ii face sa ia goluri cu nemiluita si pretul lor sa scada si in final sa fie aruncati ca niste masele stricate. Asta va face ca Grigore si Sandoi sa-si  piarda locurile de munca de care depind famiile lor si sa fie adusi altii in locul lor.

Le spun doar atat: fiti ca Balaci, sinceri cu voi insiva, si cereti-i lui Rotaru sa va aduca in ajutor pe unul mai mare, mai puternic si mai curajos decat voi.  Renuntati la 10% din salariul vostru pentru asta. Daca o veti face, voi contribui si eu cu un procent important din salariul meu, si voi pune la dispozitia clubului, lunar, 10% din cei 5000 de euro care au facut obiectul disputei cu Balaci (ca modalitate de plata as prefera achizitia de bilete pe care le voi pune la dispozitia administratorilor acestui site spre a le distribui). Sunt sigur ca ni se vor alatura si alti suporteri pentru a aduna cei 5000 de euro care-i lipsesc lui Rotaru sa-l aduca pe Balaci in fruntea clubului. Riscul nu e atat de mare pentru noi si banii nostri (iar Rotaru poate sa-si pastreze castigul, oricare ar fi). Exista, e-adevarat riscul ca ceva ghete sa cada in capul unui arbitru si Balaci sa plece cum a venit: demn, curajos si cu fruntea sus. Dar atunci macar vom stii si noi si el: nu poate.

Daca ratiunea mea e gresita, si noi toti nu putem aduna acesti bani, inseamna ca mi-am pierdut judecata si atunci chiar ca am o problema. Ca urmare o sa-l rog pe Balaci sa-mi dea adresa la care il pot gasi pe omul care mi-a semnat in alb cecul pentru orice problema.

Unii, mult mai inteligenti decat mine, vor spune ca si acest text ca si cec-ul lui Gheara nu valoreaza nimic. La urma urmei ambele sunt doar cuvinte si cuvintele sunt ieftine. Dar eu, desi batran acum, am ramas copilul naiv pe care Gheara l-a cunoscut: cel ce crede in cuvinte. Daca il voi intalni, nu-i voi spune nimic, decat acel cuvant pe care Balaci l-a folosit la adresa lui. Daca si el a ramas acelasi om pe care l-am cunoscut, acest cuvant va fi suficient. Tacerea lui Balaci va vorbi apoi pentru mine.

Related posts

14 Thoughts to “Pledoarie pentru Balaci 2 (Restul e tăcere)”

  1. klauss

    ..au ajuns toti sa-si deie cu parerea de PRINTUL BALACI PT CA VA SPUNE ADEVARUL….

    Mesaj editat, au fost eliminate trivialitatile

  2. Gabriel Nicola

    Impresionant si adevarat in acelasi timp . Pentru mine 10 la suta e mult , dar as putea suporta o rata lunara de 1 la suta pentru aducerea lui Balaci .

    1. Dan Tornea

      Ma bucur, Gabriel. Inseamna ca nu sunt singurul nebun de pe aici.

      1. Gabriel Nicola

        Sincer , nu sunt vreun bogatas . Am o viata cat de cat decenta . Dar am patima asta in suflet , care ma chinuie in fiecare week-end . Pentru mine Balaci e cel mai mare fotbalist roman care a existat vreodata , si merita o sansa sa arate…ce poate face in fruntea Universitatii . Bine-nteles , sa si fie lasat . Dar daca banii sunt un impediment sunt hotarat sa ajut si eu cu o mica parte . Stiu ca este foarte putin , dar atat imi pot permite si daca ar fi acceptat micul meu ajutor , as face-o cu draga inima .

        1. Dan Tornea

          Asa gandesc si eu: Balaci a fost si e inca urias. Istoria nu ne va ierta daca nu stim sa apreciem ce avem. Sa mergi doar cu coroane de flori cand legendele nu mai sunt, e prea putin. Si-apoi cum vom trai cu gandul ca nu vom stii niciodata ce-ar fi fost daca…?

  3. Bobby

    Text interesant – dar nu stiu daca solutia Balaci e realista. In ultimii ani l-am vazut pe Ilie drept un tip ranchiunos, temperamental, copilaros, mofturos. Dupa ce a fost marioneta lui Mititelu citiva ani, acum Ilie da cit poate in Craiova. Nu uit cind acum mai bine de un an ridea de transferul lui Brandan la TV; si realitatea avea sa dovedeasca faptul ca Brandan a devenit liderul echipei, in teren si in afara terenului. Cind echipa juca cu stema in dungi, Ilie ne tinea predici despre stema cu leul. Cind stema cu leul a fost cistigata in instanta recent de clubul sportiv, Ilie ne spunea ca de fapt stemele cu conteaza. Ilie ne tine teorii despre absenta jucatorilor olteni, uitind sa spuna ca una dintre catastrofele echipei e craioveanul Baluta; asta ca sa nu amintim de celalalt mercenar cu buletin de Craiova, Dananae. Locul lui Ilie e linga fanii booveanului – si spun asta cu mare tristete. Capacitatile lui intelectuale si morale cadreaza cel mai bine cu analfabetii vinduti din Peluza Sud.

  4. Alb-Albastru

    Ideea ca Minunea Blonda are un pret, iar acest pret este de 5.000 de euro, depaseste in trivialitate noianul de injuraturi proferate la adresa lui Ilie Balaci de catre suporterii, din fericire putini la numar si la glagorie, ai clubului impostor creat la Mogosoaia. Autorul – dupa propria-i marturisire, un vechi ziarist pe taram financiar – se prea poate sa fi capatat o jenanta deformatie profesionala, aceea de a pretalui si oamenii, chiar si legendele, precum septelul sau actiunile la bursa. Aceasta ar putea fi singura sa scuza. Era mai util sa cantaresca daunele pe care Rotaru le-a facut bugetului tarii, ori rusinea pe care aparitia clubului-clona cu nume „strain si rece”, favorizat de mafie si de frf, stipendiat din bani furati, a cauzat-o numelui de Oltean. In afara de a fi sinonim cu „geniu in fotbal” si „daruire”, Balaci mai e sinonim si cu „Onoare”. Autorul ar fi trebuit sa stie asta, daca a stat fie si un pic in preajma lui. Cum ar fi trebuit sa stie si ca Ilie Balaci nu poate fi cumparat la talcioc pentru a fi pus in vitrina patata de mizerie a unui srl mafiot.

  5. max

    Textul tau e prea mare.prea lung,obositor……Am citit ceva…asa printre rinduri…Ce nu pricepi tu ca si Tornea -ziarist financiarist…e ca Ilie nu poate fi decit nr 1..Sa vii sa spui ca putea fi in locul lui Felix …e aiurea domnule..De fapt incercit sa-l preamaresti pe Lie-asa ii spunem noi prieteni,dar el n-are nevoie de asa ceva ,e nr 1 mereu-tu il ataci si pe Rotaru..ca asa ,ca pe dincolo…Probabil te bucuri cind Stiinta pierde..Cu Netoiu si Gheara mai piano domnule..piano…au fost prieteni doar de distractie…!.Iar Lie cu Piti nu se inteleg din 1973 cind au inceput sa umble la fete…normal nu??Respectam pe Balaci,dar nu-l baga in elucubratiile tale…ps eu il cunosc din 1965…tu?Si nu uita il iubim pe Ilie…oricum nu va uita cum in 1983 a fost evacuata Zizi cu fetitele din ap de pe Calea Bucuresti,atunci Dinu si Dinamo i-au dat casa pe care o are si astazi!In rest ..sanatate maxima si iubeste valorile Stiintei…!

  6. GARDA VECHE STIINTAe

    Dane!

    Reporter…
    Daca ai vreo problema, cauta-ma, Ilie stie unde ma gasesti.(Nu stiu care sunt legaturile in viata lor si cat de puternica e prietenia care-i leaga dar mi s-a parut ca, in ciuda lumilor care-i despart – una in plina lumina, alta in adancuri obscure – si a diferentei uriase de magnitudine pe care au lasat-o in fotbal)…AU LASATO IN FOTBAL? SE INCLUDE SI Gheara!?.____________Gheara face parte din organizatia Anzio, Cos’a Nostra.Pot da detalii despre anii 1980, Anzio, pt ca am lucrat acolo,la sere de flori…Patron pe nume Geancarlo!?….Gheara citesti?

  7. max

    Incerc sa te fac dle ziarist de finante sa pricepi!Jos labele de pe Lie!Jos!Ajunge!Stop calculelor idioate cu 1cent,sms,nu stiu cit la suta sa-l aducem pe Ilie!La cit il cunosc eu ,suturi vei primi stimate domn!In dos..ori unde te prinde…Mergi prea mult cu aceste calcule idioate !Jos labele de pe Lie Balaci,deja incerci sa-l atingi si-l murdaresti!La fel si echipa noastra Stiinta…Jos labele …!ps..daca nu esti de al nostru,oltean adevarat nu te baga …un sfat domnule…!

  8. dorin

    Pentru a nu exprima doar o singura opinie, o sa reiau aici un mesaj scris de EDMOND_ pe forum care face trimitere directa la acest editorial:

    „Scriu unii ca Ilie Balaci nu a fost numit manager general in proiectul initial din cauza ca nu i-a fost acceptata solicitarea de a avea un contract de 10 000 euro/ luna, ca i-au oferit doar 5000. Nu stiu de unde a aparut informatia asta… nu a fost vorba de bani. Ilie a cerut atunci putere absoluta, din toate punctele de vedere. Sa i se dea bugetul clubului si el sa dispuna dupa cum va considera, sa nu se mai amestece nimeni. Aici s-au impotmolit lucrurile, eu asa stiu. Si de aici vine si ostilitatea fatisa a lui Ilie…

    Singura experienta a lui Ilie Balaci ca manager general a fost cu mititelu.
    Banuiesc ca ati uitat perioada cand Ilie Balaci a fost manager general la echipa lui mititelu timp de doua sezoane (2007-2008, 2008 – 2009 ,un loc 9 si un loc 7) Ati uitat cum stateau amandoi in tribuna oficiala si dictau schimbarile antrenorilor no name de pe banca. Probabil ca veti spune ca nu a avut mana libera din partea booveanului, insa asta nu e un lucru care sa-l scuze. Daca a fost asa… sa stai doua sezoane ca o papusa pusa in vitrina, fara sa pui piciorul in prag… cum vi se pare asta? L-ati auzit atunci sa fie la fel de vocal ca acum? L-ati auzit atunci sa se impotriveasca la aducerea unor jucatori gen Gargalie? Sau la mazilirea lui Nicolo Napoli… Nici gand, mititelu s-a folosit doar de imaginea lui, l-a avut acolo la oficiala… iar Ilie a acceptat asta cu multa seninatate, nu l-a deranjat. Dupa doi ani mititelu s-a plictisit de ‘colaborare”, a renuntat la el si l-a inlocuit cu Stanilescu… Era in iunie 2009 si nu-mi aduc aminte sa fi avut Ilie vreo luare de pozitie, sa explice de ce nu a reusit ca manager general, ce probleme au fost… nici nu-mi aduc aminte ca la numire sa puna conditii si sa fi cerut sa dispuna el de bugetul clubului dupa cum crede… Asta este realitatea, poate unii considera ca lucrurile nu sunt relevante.. Poate, insa nasc oricum intrebari si indoieli…”

  9. GARDA VECHE STIINTAe

    @EDMOND!
    In 2009,Mititelu era potent? asa precum stiai si tu? daca noi toti ieram creduli! de ce nu si Ilie Balaci! Cine conduce barca? Capitanu??.Atunci se angajau Menager-ii, si n-aveau cuvant de zis impotriva patronului. De acolo si pana al face concubin cu Gheara, ori Gheara,lu Mititelu precum vru Dan Tornea sa zica !??!…. ASCULTA ILIE BALACI! TU, N-AI JUCAT SI PT AIA IN (GALBEN) SI PT AIA IN ALBASTRU…ALEA GALBENE, ‘FURA’ TRICOURI IN DEPLASARE.LIE, SA-I DAI DE POMANA LU TATA LAE._____CRACIUN FERICIT!

    1. max

      Nu poti cu idiotii sa ajungi la o intelegere..Acum loazele il ataca pe Lie…!Jos LABELE de pe LIE BALACI!Oricum n-am inteles chestia cu…galben!Esti departe de Lie ,stii ceva ,din auzite in mod sigur!Retine si tu si Tornea ..jos LABELE de pe Ilie Balaci…Hai LA MULTI ANI,zi adevarul ,s-au taci…!

  10. […] Universitatii Craiova. Aici  in lipsa de idei, l-am propus eventual ca Director Tehnic. Iar aici, intr-un act de disperare, am cerut in mod explicit sa-i fie recunoscuta valoarea, in mod direct de […]

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.