You are here

Prețul unui rege

Hagi si Becali par predestinati unul altuia, iar Viitorul si Steaua sunt menite sa fuzioneze. Doar Universitatea Craiova ar mai putea strica un  mariaj “made in heaven”.

Ingenunchind de două ori fosta sa echipă, Alexandru Mitrița a manifestat o bucurie reținută, neoltenească. Dar întreg fotbalul românesc ar putea să reflecteze asupra gestului acestui fotbalist atins de mâna magică a celui poreclit, superficial, “Regele”.

Craiova a bătut un “Rege” ce se clatina deja serios sub șirul loviturilor care s-au abătut asupra lui de la începutul campionatului. Insă cine, din acest șir de evenimente, trage concluzia ca Gheorghe Hagi e terminat, va avea, dacă trecutul este un bun indicator, ocazia să fie surprins din nou de ceea ce ne rezerva Viitorul.

După doar câțiva ani de la fondarea clubului său, Hagi a ajuns la perfomanța de a face ceea ce a făcut și ca jucător: întreg fotbalul românesc se poziționează în funcție de el.

Pompând noi bani în CFR, Paszkany (probabil) l-a avut în vedere pe Hagi atunci când a adus un antrenor care să-i opună acestuia aceeași ambiție, sete de performanță si background fotbalistic. Daca CFR s-ar fi bazat doar pe jucători și pe banii investiti, Mitriță ar fi fost cu siguranță suficient.

Becali a ales o strategie perfidă. El e de părere ca banii îl vor îngenunchea pe Hagi și și-a făcut socotelile că, dacă îi ia jucătorii cei mai buni, îl lovește de două ori: îl slăbește pe cel care l-a umilit și i-a suflat titlul de sub nas și o întărește pe Steaua.

Craiova si Dinamo, neavând banii lui Becali, încearcă să-l emuleze pe rege, alegând să implementeze modelul acestuia, cu un anumit specific local și cu ceva mai mulți bani.

Toți jucătorii importanți s-au repoziționat așadar în funcție de Hagi, dar nimeni nu pare nici măcar să fi cochetat cu soluția evidentă: să-l cumpere pe Hagi însuși.

Pentru oricine cunoaște lumea corporațiilor, acest lucru este ceea ce americanii numesc un “no brainer”, sau, tradus, “la mintea cocoșului”. Dar, dacă ideea a trecut prin mintea cuiva, eu n-am auzit-o niciodată discutată public.

Probabil pentru ca în Romania nimeni nu pare dispus să-l crediteze pe Hagi pentru faptul ca e Hagi, adică unic, și fiecare crede că poate fi cel puțin un Hagi. Greșit! Pe Hagi îl ai, ori nu, dar nu-l poți copia.

Pentru a înțelege mai bine ce se întamplă atunci când nu-ți cumperi un potențial competitor e nevoie să mutăm perspectiva asupra lumii corporațiilor și să ne oprim asupra a două dintre ele care nu lipsesc din viața niciunuia dintre noi.

In 1990 Yahoo a refuzat să plăteasca 1 milion de dolari pe o companie proaspăt înființată de doi tineri stundenți, Larry Page și Sergei Brin, care tocmai dezvoltase algoritmul ce statea la baza căutarilor pe internet. Tinerii voiau să vândă pentru a-și putea finanța studiile. Atotputernicul Yahoo a ratat o primă oportunitate de a-și salva viitorul.

In 2002 Yahoo a încercat din nou sa cumpere Google, ce crescuse binișor între timp, și a negociat luni în șir, dar în final a refuzat să plătească 5 miliarde de dolari, noul preț cerut de Page și Brin. A doua șansă ratată.

Anul trecut, Yahoo, pionierul internetului, și-a pierdut relevanța și a ajuns să fie vândut  către Verizon. Intre timp Google a ajuns a doua cea mai valoroasă companie din lume după Apple, valorând peste 500 de miliarde de dolari (sau de 500.000 de ori prețul pe care a refuzat să-l plăteasca Yahoo în  urmă cu 25 de ani, de 100 de ori prețul pe care nu l-a plătit in urma cu 15 ani și de peste 100 de ori  prețul cu care a fost vândut Yahoo însăși).

Mănâncă sau ești mâncat este o lege fundamentală a vieții și capitalismului și nicăieri ea nu e tratată cu mai multă reverență decât în Silicon Valley (poate de aceea Facebook s-a grăbit în 2014 să plăteasca 22 de miliarde de dolari pentru WhatsApp, o companie ce abia ajunsese la venituri anuale de 10,1 milioane dolari).

Zuckenberg, fondatorul Facebook, care alaturi de Google este cel mai mare devorator de start-up uri,  a explicat filosofia: “Cumpărăm companii ca să obținem oameni și cumpărăm companii extraordinare fondate de oameni extraordinari“.

Companiile disruptive apar, mai devreme sau mai târziu în toate domeniiile, așa cum poate să o confirme oricine preferă să aleagă Uber in detrimentul clasicului taxi sau un zbor cu Ryanair sau Wizzair, în locul British Airways și Tarom.

Iar istoria se repetă mereu: concurenții care văd prea târziu potențialul competitiv al  unui start-up disruptiv sunt condamnați.

Este un adevarat spectacol ce se întamplă acum în industria auto, unde de aproape un secol n-a mai pătruns nimeni din exterior și care din cauza costurilor de capital uriașe, părea imună la orice pericol disruptiv. Până cand Elon Musk și Tesla au lansat pe piață electricele Model S și Model X,  cu care a început să înghită semnificativ cota din piața de vârf, de mult adjudecată de producătorii germani Mercedes, BMW și Audi. Tesla, care are aproximativ aceeași vârstă precum Viitorul lui Hagi, a depășit în acest an valoarea de piață (capitalizarea bursieră) a fiecaruia dintre competitoarele sale americane centagenare (cunoscute ca The Big Three: General Motors, Ford, Fiat-Chrysler), deși a produs în jur de 1% din mașinile produse de Fiat-Chrysler, cea mai mică dintre ele.

Este ușor de văzut că Hagi și Viitorul sunt un astfel de disruptor în fotbalul românesc, deși are niște particulărități aparte.

Hagi e mai degrabă genul de antreprenor care iubește o idee, mai mult decât un activ (altfel nu s-ar fi despărțit niciodată de hotelul Iaki), mai degrabă un Elon Musk decât un Buffett (sau Becali, de ce nu?).

Un start up obișnuit rareori are fondatori cu un istoric fantastic în spate. Dar cariera, profesionalismul, ambiția, talentul și performanțele lui Hagi au fost sub ochii oamenilor timp de decenii. Când Hagi, cunoștințele lui în materie de fotbal, filosofia și ideile lui, experienț lui, tot ce era el ca și profesionist au fost puse la vânzare, prea puțini au văzut în ele o valoare, chiar dacă toate erau oferite, privind în retrospectivă, aproape pe gratis. Ar fi avut suficiente garanții pentru a i se da încredere. Și totuși nimeni nu a facut-o!

Asemenea oricărui visator, Hagi a hotărât să o ia pe cont propriu și Viitorul său a căpătat încetișor caracterul a ceea este definită drept o companie disruptivă. Și-a construit academia, și-a format o echipă și, asemenea oricărui start up, s-a mutat din loc în loc pentru a supraviețui. Conceptul său de business “low cost”, implica creșterea de jucători tineri pe care să-i aducă la un nivel competitiv.  O nișă aproape goală, întrucât toate cluburile mari și mici s-au orientat cu preponderență pe piața străină.

Ca orice start up într-o piață a giganților, Viitorul a fost privit cu multă neîncredere astfel încât până și Gică Popescu, care și-a încercat mâna cu o școală de fotbal în Craiova – practic prima academie din Romania- s-a declarat de la început sceptic că demersul lui Hagi poate prinde rădăcini și mai ales, poate câștiga bani.

Ceea ce nu a înțeles Popescu și a înțeles Hagi, a fost faptul că jucătorii tineri au nevoie de un club de prima divizie pentru a se exprima, pentru a se pune în valoare și a câștiga încredere. Cum știm cu toții, Popescu chiar a refuzat propunerea lui Nețoiu de a primi Universitatea Craiova gratis întrucat el a văzut într-un club mare doar un factor de cost, nu unul de profit.

Modelul implementat de Hagi este acum clar și, mai mult sau mai puțin, cum se întamplă întotdeauna cu orice are succes, lumea încearcă să-l copieze.

Dar aproape întotdeauna  pentru urmăritori este prea târziu. Hagi deja e la ani lumină. Apoi, problema e ca la cluburile mari, de tradiție, nu se poate copia un start up, ele pot cel mult să-l asimileze, pentru a-i exploata potențialul.

Dacă Viitorul ar fi fost un start-up într-o piață de capital matură, firmele cu capital de risc ar fi investit deja masiv în el, probabil chiar s-ar fi ajuns deja la un prim exit, acestea făcând loc unor investitori instituționali, printr-o listare la bursă.

Daca ar activa într-o piața în care actorii și media înțeleg business-ul în general (și în acest caz, business-ul fotbal) compania lui Hagi ar fi primit de mult oferte de fuziune sau achiziție de la competitori. Steaua l-a avut pe Hagi în toate ipostazele posibile și la prețuri care nu se vor mai întoarce niciodată. L-a tratat îngrozitor.

Apoi, când Hagi a început să-și dezvolte Academia, patronul Stelei înca ar fi putut cumpara un business formidabil, la un preț bun (Hagi l-a dus în propria-i academie ca să-l scape de închisoare, dar când nu vrei să vezi, ochii nu folosesc la nimic și când refuzi să înțelegi, degeaba ai inteligență). Patronul Stelei a avut nenumarate ocazii să priceapă că a nu acționa, înseamnă a regreta mai târziu. I s-a întâmplat anul acesta, când Hagi i-a furat titlul sub privirile uimite ale unei lumi întregi.

Să crezi că știi mai mult despre business-ul fotbal decât Hagi, Popescu sau Petrescu, înseamnă o infatuare care nu poate să rămână nepedepsită la infinit.

Dar toate astea arată cât de primitiv e încă business-ul fotbal în Romania. Presa de business îl ignoră total, iar presa de sport e de o superficialitate încredibilă  limitându-se să acopere ceea ce face și zice “Regele” la nivel de can-can, nivelul bulevardier la care jurnaliștii sportivi români băltesc de decenii. A fost presa internațională cea care a sesizat și mediatizat modelul de business fotbalistic propus de Hagi.

Cum legile capitalismului sunt neiertătoare, întrebarea este “când” și nu “dacă”  Hagi va începe să-si devoreze competitorii și, cunoscându-l, m-aș mira să nu înceapă de la cap.

Ar putea sa se întample mai devreme decât mai târziu, deși Hagi, prin tot ce a făcut, este un investitor cu un orizont de timp cu adevarat îndelungat.

Cu un spate financiar puternic, cu investitori care-i înțeleg filosofia și business-ul, Hagi, dacă ar dori, ar putea urmări o fuziune cu nou înființatul club CSA Steaua, asigurându-și ceea ce-i lipsește, un brand răsunător (deși contestabil), infrastructura din Ghencea și suporteri sub care să-și continue ascensiunea. Singurul lucru care îl protejează pe Becali de un asemenea scenariu este că Hagi, în ciuda provocărilor acestuia, ezită încă a se duela cu finul său în afara terenului de joc.

De ce n-o face? Probabil pentru ca lui nu-i plac doar victoriile, îi plac victoriile în stil mare. Nu-i plac doar titlurile, îi plac titlurile curate, fără urma de pete. Și nu-i plac doar trofeele, îi plac cele mai prețioase dintre ele, iar Steaua, Hagi știe, îi este la îndemană.

Dacă Hagi și-a făcut o strategie pentru Steaua, aceasta a fost de a-l perpeli încet pe Becali, meci dupa meci, campionat dupa campionat, de a-l umili și de a-l obliga să intre la tratative.

N-a luat suficient de serios în calcul încăpățânarea lui Becali de a rezista și de a rezista în felul lui, aruncând cu bani asupra lui. Departe de a fi, cum s-au grăbit unii să concluzioneze, ahtiat după banii lui Becali, fondatorul Viitorului a fost pentru prima dată prins pe picior greșit. Pentru prima dată a fost nevoit să constate unele limite structurale în propriului său model de business.

Hagi știe: secretul în fotbal (așa cum a arătat furtuna prin care a trecut Barcelona, recent) nu este să îți permiți să cumperi, ci să îți permiți să nu vinzi.

Dar jucătorii crescuți de el s-au arătat incapabili de a rezista tentațiilor puse în față de banii și gloria promisă de un club de anvergura Stelei. In ciuda acuzelor ce i se aduc, vânzând toată crema fotbaliștilor săi, Hagi a ales cu siguranță răul cel mai mic, alternativa fiind de a-și încălca un principiu, o promisiune și, în esența, chiar modelul pe care a fost clădit succesul său.

Pe de alta parte, Hagi a tras concluziile potrivite si a inteles ca are nevoie de bani, brand si suporteri daca vrea sa-si atinga obiectivele. Asta il face cu siguranta mai deschis la propuneri decat a fost in momentul in care a castigat campionatul si totul ii aparea lin in fata.

Pana acum Hagi a fost reticent in a urmari o colaborare mai apropiata cu SCA Steaua si astfel  a-l lovi direct pe Becali acolo unde-l doare. S-ar putea insa ca Becali sa nu-i fi lasat o alta cale.

Cu CSA Steaua in buzunar, cu investitori, infrastructura, un brand de renume si mii de suporteri in spate, Hagi ar deveni cu adevarat de temut.

Si, dupa o fuziune Viitorul – CSA Steaua, la un moment dat in timp, se va intampla ceea ce este firesc sa se intample, fie o achizitie, fie o fuziune intre CSA Steaua/Viitorul si FCSB. Intr-un asemenea caz singura intrebare ar fi: cine pe cine cumpara? Daca cel care inghite va fi Becali, acest festin il va costa un pret mult mai mare decat l-ar fi costat vreodata brandul Steaua si Hagi, separat. Daca cel inghitit va fi Becali, pe Hagi nu-l va fi costat mai nimic.

Ce amestec are, totuși, Craiova în toată această poveste cu Hagi, Becali și Steaua?

Strategic vorbind, Universitatea Craiova e, în mod curios, singurul club românesc care ar avea acum nu doar interesul, dar și capacitatea de a schimba acest șir, probabil inevitabil, al lucrurilor, un șir care ar aduce Steaua în mâinile lui Hagi sau pe Hagi în mâinile Stelei (de ce ar avea interesul, sunteți liberi să vă imaginați).

Printr-un concurs aproape incredibil de imprejurari, Craiova este în poziția unică de a-i oferi lui Hagi o alternativă.

Hagi are încă o mare considerație pentru Craiova și cultura ei fotbalistică și probabil ar cântari o ofertă cu atenție.

Craiova are deja investitori financiari discreți și capabili de a delega responsabilități unor oameni profesioniști și care, au dovedit, au capacitatea să gândească pe termen lung, și, poate, cu adevarat grandios. Craiova are o tradiție de a cultiva jucători și este pe cale de a dispune de o infrastructură ce i-ar permite lui Hagi să țintească imediat extrem de sus în Europa. Cel mai important factor care pentru Hagi ar cântări cât toate cele de mai sus, Craiova îl are pe Gică Popescu și școala lui care ar putea fi inclusă într-un asemenea proiect.

Pentru Craiova, ca și pentru orice alt jucător în acest  business,  chinurile Viitorului, la care au contribuit nițel și golurile lui Mitriță, înseamnă o oportunitate de achiziție la un preț bun. Dacă Hagi trece în acest moment printr-o prioadă care îi poate scădea pretul,  valoarea sa și a proiectului său n-a fost afectată nici în cea mai mică masură.

Pe de alta parte Craiova, spre deosebire de Steaua, n-are nevoie de jucătorii lui Hagi, pentru ca e ea însăși izvor de jucători. Craiova are nevoie de Hagi care să-i vadă, să le exploateve potențialul nativ si să le insufle din caracterul și setea lui de glorie. Ce dovadă mai bună poate fi în acest sens decât Mitriță si Baluță, probabil cele mai bune produse fotbalistice ale Olteniei, într-o generație.

Dar, greșeala destul de comună, oamenii, adesea și cei ce se cheamă investitori, confundă prețul cu valoarea. Conform definiției lui Warren Buffett (price is what you pay, value is what you get), un Hagi la preț redus aduce chiar mai multa valoare unui eventual cumpărător decât în cazul în care prețul și valoarea lui Hagi s-ar suprapune.

Cum se întamplă adesea în viața, dacă oportunitățile le scapă celor mai mulți, ele nu le scapă tuturor. S-a scris de curând că de Hagi ar fi interesați anumiți investitori turci. Adevărat sau nu, cert este că, dacă există o discrepanță intre valoarea lui Hagi și prețul său, inevitabil cineva – din România sau nu – o va identifica (se întamplă întotdeauna). Presa internațională a tratat cu multă profunzime fenomenul Viitorul și ar fi de mirare dacă Hagi n-ar fi pe radarele unor investitori.

Hagi este de vânzare. In mod natural, aparține Stelei, însă tocmai ce a fost refuzat din nou, aruncându-i-se cu bani în față. Cum viața mereu îți dă o a doua șansă, Craiova o are pe a ei să și-l adjudece pe Hagi pentru a doua oară. Pentru că, deși nu-mi stă în fire, aș paria că nu va mai avea o a treia.

Related posts