Prietenie letala

foto: Alexandru Vartosu

Problema ta, Baluta, e Mitrita!

by Dantes

Stii care-i cusurul tau? Esti, asa, cum sa zic, prea baiat bun. Ti-o spun ca intre prieteni. Pe fb, dar totusi, prieteni.
Uite, faza din minultul 88, din meciul cu pricina. Ai sprintat in careu, asteptai mingea, dar el a ales sa traga de la 25 de metri in loc sa-ti paseze. Daca primeai mingea poate nu mai exista toata povestea asta neplacuta de prin ziare si tv.

Ca si capitan si unul dintre cei mai vechi componenti din echipa, aveai dreptul de a-i cere socoteala lui Mitrita. Puteai fi mult mai vocal, puteai chiar sa-ti asumi un conflict cu el, chiar acolo in teren. Meciul era oricum pierdut.
Este desigur treaba lui Mangia sa regleze mecanisme de joc. Insa erai capitanul si asta iti conferea o anumita autoritate.
Sigur, Mangia isi doreste armonie in echipa, dar nu vad de ce s-ar fi suparat, atata timp ii ofereai un ajutor, un prilej de a inbunatati lucrurile.
Ar fi putut conduce o analiza punctuala a jocului, i-ai fi oferit prilejul de a face observatia ca in doua din trei faze de poarta, Mitrita incearca sa finalizeze de unul singur. Ca ai primit doua pase de finalizare in careu de la Bancu si Gustavo, dar niciuna de la el.
Putina polarizare nu strica: fortezi antrenorul sa i-a o pozitie (si tu o accepti, oricare ar fi ea), dar nu-i iei din autoritate, dimpotriva ii inapoiezi din ea. Se supara Mitrita? Ii trece.
Dar ce ai facut tu? Ti-ai protejat prietenul si ai sarit la beregata antrenorului. Desi mie unuia ca mi s-a parut mult mai barbateasca atitudinea ta decat a lui Budescu ( sageti impersonale, nuantate, cu puternic iz de dama, cica s-ar fi simtit, asa…“folosit”. Daca ele au fost fost primite cu mai multa simpatie si intelegere in media este pentru ca au fost exprimate, ca-n teren, cu ceva mai multa delicatete, rafinament si detasare.
Dar mie imi place stilul tau, fie ca ataci direct poarta, fie jugularul adversarului. Foarte bine ca esti cinstit, direct, sfidator, taios, la tinta. Doar ca ai ales tinta gresita.
Stiu ca esti bulversat. De unde erai pe un cal mare, te-ai trezit la pamant si, naucit, ai incercat sa intelegi ce ti s-a intamplat. Ai sarit precum un taur furios la prima tinta ce ti s-a ivit in cale si te-ai repezit spre boasele lui Mangia.
Poate ti s-a parut un adversar slab sau, in orice caz, mai accesibil decat Mitrita. Caci nu poti fi atat de lipsit de minte incat sa vezi in antrenor inamicul tau, competitorul tau. Nu este de aceeasi varsta, nu are aceleasi aptitudini, nu va luptati pentru acelasi job pe piata munci.
Esti prea protector cu colegii tai si ai uitat ca-ti sunt si concurenti. Caci fiecare reprezinta un competitor pentru un loc in teren, un loc in inima publicului, pentru cel mai frumos gol si pentru statutul de fecundator al ovulelor celor mai frumoase femei din oras. Noi toti suntem precum spermatozoizii din care provenim, in primul rand competitori si apoi colegi si prieteni.
Intelgi ce zic: tu concurezi cu Mitrita.
Da, Mitrita, prietenul tau. El este masculul alfa care ti-a luat fata in teren, ti-a luat fata la Nationala si, daca istoria si legilor universului ne invata ceva, nu-i exclus sa-ti ia vreodata fata si in dormitorul iubitei (precedente exista in fotbal).
Am inteles ca va cunoasteti de mult si rivalitatea voastra sportiva e veche. Si am vazut ca Mitrita nu a uitat de ea.
Deci n-ar fi trebuit sa fi fost luat prin surprindere, asa cum am fost eu.
Baiatul asta are tupeu, nu gluma. L-ai vazut la Nationala: a intrat, a arestat mingea fara a da doi bani pe ierarhii si a furat show-ul intr-o maniera ce cred ca l-a surprins si pe Contra.
Il ajuta, desigur, faptul ca stie cu mingea, dar mai ales ca stie ce vrea. Cand ii este foame e dispus sa ia mancarea de la gura altuia, la urma urmei acesta e primul lucru care ne invata Occidentul. Am stiut de cand a venit ca cineva se va culca seara flamand. Dar nu credeam ca vei fi tu acela.
Nu te-am crezut atat de slab, desi, foarte adevarat, tocmai cand te-am vazut cu lacrimi in ochi, mi s-a parut ca vad in tine o forta.
Acolo in groapa, a fost momentul in care te-am vazut capitan, caci durerea ta ascundea ceva spiritual (si acolo e locul unde se nasc liderii), o comuniune cu suporterii, cu tot ceea ce inseamna Universitatea Craiova.
Pierdusei, dupa un meci bun, si prin lacrimile tale ti-ai asumat intreg esecul echipei ca un adevarat lider. Frustrarea, tristetea, orgoliul ranit, toate se citeau pe fata ta, iar asa ceva e imposibil de falisificat. Nu poti fi un lider daca esti fals, nu poti sa fi un conducator puternic fara sa te arati vulnerabil.
Mi-am spus atunci si n-am fost surpins sa aud tot mai des acelasi lucru: Craiova are un adevarat capitan, un adevarat lider.
Cel mai recent chiar de la Gica Popescu. In interviul pe care mi l-a dat recent, vorbind despre tine, el a a scos in evidenta nu calitatile tale tehnice, ci forta ta interioara, spiritul tau de lupta.
Eu nu pot sa discern intre o tactica si alta, dar stiu cand imi place un fotbalist si intotdeauna mi-a placut determinarea, schimbarile rapide de ritm, agresivitatea, si mai ales anduranta ta. Daca suntem in semifinale in cupa, se datoreaza faptului ca tu nu ai vrut sa accepti umilinta de a nu trece de o divizionara B.
Mi-a placut sa te vad mereu strangand din dinti si cerand mai mult in primul rand de la tine si abia apoi de la altii. Focusarea ta a fost corecta si astfel ai reusit sa evoluezi, sa cresti constat, fie sub plaoia de injuraturi a lui Cartu, fie sub privirea apatica a lui Multescu.
Sa fi fost de ajuns trei vorbe ale lui Becali si cateva intrebari cretine ale ziaristilor, incat sa o iei razna, sa visezi la campionatul spaniol si italian sau mai stiu eu la ce?

Stiu, o intreaga generatie se ghideaza dupa vorba inteleapta a lui Guta: “te numesti baiat destept cand faci fata-n Occident”. Dar cati baieti destepti exista in fotbal?
Si-apoi Occidentul nu e cum crezi tu, e asa cum il stie Mitrita: intreaba-l, de ce a ales sa se intoarca.
Intransigenta, reguli, disciplina si da, competitivitate maxima dupa regula junglei si a vietii “only the fittest survive” (tradus: n-ai mama, n-ai tata), acesta este Vestul.
Tu pari sa sucombi la tine acasa, cum vei rezista in Vest cand Mitrita, cel refuzat la export, te-a facut invizibil dupa cateva meciuri in care s-a asezat langa tine. El, dovada clara ca e mai usor sa devii jucator de nationala decat titular la Pescara, o echipa de duzina italiana.
Ianis, cu tot numele sau, n-a prins decat un meci sau doua la Fiorentiena, s-a intors in Romania langa taticul: sa joace, sa fie capitan, sa prinda nationala si sa viseze la un Balon de aur. Peste cateva zile sper ca nu te va face sa-ti inghiti alte cuvinte necugetate ce le-ai spus la tv.

Vrei Occident, poftim Occident! Ai antrenor italian, secunzi italieni, si colegi care vorbesc perfect italiana. Ei ti-au adus o mica aroma de fotbal occidental minus cheltuiala drumului.
Daca nu esti suficient de matur sa faci fata cu ei in Romania, cu atat mai putin vei fi pregatit sa faci fata cu altii ca ei in Vest.
Nu este vorba doar de talent, de stiinta fotbalului, e vorba de un intreg set de criterii si valori, de incredere si respect pentru institutii (antrenorul e una dintre ele) care fac ca Vestul sa nu fie ca Estul.
Sunt o duzina de jucatori romani care au avut o lunga si prolifica cariera in Occident, care au avut cariere decente si s-au integrat perfect in echipe medii spre mari, dar n-au fost lideri.
Hagi s-a impiedicat in propriile-i fente la Real si Barcelona, Mutu, a reusit sa se faca iubit la Fiorentina, dar s-a inecat in cocaina, pe malurile Tamisei, acolo unde, pare-se, a clacat imediat ce a ajuns si Ilie Dumitrescu.
Unul singur s-a impus ca lider si acceptat ca lider, in una dintre cele mai mari echipe ale Europei si in cea mai valorasa echipa a Romaniei din toate timpurile: Gica Popescu ( OK, si Chivu, la Ajax) Dar in rest?
Cand l-am intrebat daca ai calitatile unui capitan, al unui lider, a evitat sa dea un raspuns categoric.
Daca ai esuat in ceva, ai esuat in postura de capitan. Banderola te-a coplesit si responsabilitate ti s-a parut prea mare de-aia ai clacat. Poate nici n-ai inteles-o.
Ea reprezinta un act simbolic pe care-l face antrenorul, dar autoritatea adevarata ti-o castigi sau pierzi singur. Cand ti-a oferit-o, antrenorul ti-a transferat in teren o parte din autoritatea sa si, desigur, se asteapta ca tu sa o exerciti.
Coechipierii tai sunt, ca urmare, singurii asupra carora tu ai o anumita autoritate, nu adversarii, nu arbitrii si cu siguranta, oh nu, nu antrenorul. Nu poti sa-ti exerciti autoritatea asupra celui care ti-a conferit-o. Sustinand ca aveai drept sa fii in locul altuia in teren, nu ti-ai respectat colegii si asta nu poate duce decat la pierderea respectului lor si odata cu el, pierderea autoritatii.
Ai pierdut-o si firesc ar fi sa pierzi si banderola. Nu-ti bate capul, e pe bratul pe care trebuie sa fie. Daca ramane acolo, las-o acolo!
Dar capul sus, vorba prietenului tau letal: un pas inapoi, doi inainte. Competitia ta e cu cel mai bun si el se cheama acum Mitrita. Prea egoist parca (nu asa au fost si Hagi, nu asa e si Messi?), dar fascinant si teribil de eficient. Totusi, in viata ne definim prin ceea ce facem pentru ceilalti, nu prin ce facem pentru noi.
Spui ca ai ales cu sufletul? Asa se si fac alegerile, caci prin inima ne vorbeste Dumnezeu. Dar de-acolo-ncolo trebuie sa-ti folosesti mintea, un alt dar divin.
De-aia nu-mi fac mari griji ca ce vei percepe ce ti-am scris aici drept o incercare de a te invrajbi cu prietenul tau.
Uite, prietenia dintre Hagi si Popescu s-a aprofundat constant in timp pe teren si este la apogeu acum, multa vreme dupa ce au pus ghetele in cui. Totusi in interviul amintit, Popescu a facut, fortat, o marturisire tarzie: “Toata cariera m-am trezit in fiecare zi cu gandul de a fi mai bun ca Hagi”.
Acum, la o varsta la care este, probabil, mai aproape de intelepciune ca niciodata, cel care a purtat ca si tine banderola de capitan al Universitatii Craiova, dar a Barcelonei si al Nationalei Romaniei, sustine ferm ca era un demers imposibil. Si i s-a parut extrem de neverosimil ca inca exista oameni pe pamant care considera ca a reusit.

PS. (Full disclaimer) Daca dintre tine si Mitrita am un favorit clar? Desigur: Bancu 🙂

Related posts

One Thought to “Prietenie letala”

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.