Telenovela Baluta

Comentariu si analza personajelor

La fel ca si in drama shakespeariana “Iulius Cezar”, telenovela “Alex Baluta”, ce-i are ca autori comuni pe marii jurnalisti & comentatori sportivi romani, este cu atat mai spectaculoasa cu cat in ea personajul principal n-a fost cel care a dat titlul capodoperei.

Sa revedem personajele! Mai intai autorii: presa bucuresteana. Desi incearca sa sugereze o atitudine echidistanta, marii ziaristi si comentatori sportivi de pe Dambovita sunt prezenti in subiectul dramei, joaca activ. Ei il preseaza pe Becali, il provoaca, se joaca cu orgoliul lui pentru a-l determina la ceea ce aproape toti, suporteri stelisti sub masca de ziaristi, isi doresc: Baluta la FCSB.

Ei ar vrea sa luam totul ca pe o farsa. La urma urmei personajul principal, rezultatul propriei lor munci de ani de zile, se preteaza. Nu e acesta razboinicul luminii, metafizicianul ortodox, multimiliardarul mistic, omul cu misiunea divina de a aspira gloria si banii tuturor muritorilor, spre a o depune la picioarele BOR, iar BOR, dupa ce-o va sfinti, trecand-o prin burtile respectabililor prelati, sa o depuna mai departe, prin matanii, rugaciuni si cadelnite, in mainile Creatorului Universului? Ha ha ha, hi hi hi, ziaristi suntem, ziaristi ne cheama, am scris, ne-am luat leafa, maine o luam de la capat: Becali, hi hi hi, ha ha ha. V-am facut, fraierilor!

Talent de Capitala: nu tine, o dam pe caterinca. Baietii preseaza zi de zi lucrurile in directia FCSB, dar daca nu iese cum vor ei nici usturoi n-au mancat nici gura nu le miroase. Si uite asa, ei, deontologii pulii, vor fi absolviti de orice vina. Atat doar ca buzele lor, acoperite cu o superficiala rumeneala profesionala, duhnesc de la o posta a osanza de oaie, stelism cras. Sa ne tinem de nas, asadar, pentru a putea merge mai departe.

Becali? sa trecem peste anumite chestii marunte: eul sau colosal, priceperea de a atrage atentia.

Sa facem abstractie si de rolul sau divin, chiar daca, prin miracolele ce le infaptuieste in zilele lui pe pamant, demonstreaza ca este de ajuns sa ai credinta, fie ea cat bobul de neghina, ca restul oamenilor sunt prosti, pentru a-i prosti cu adevarat pe cei mai multi dintre ei.

Sa ne oprim asupra unui singur aspect al trasaturilor de caracter care-l fac pe acest personaj complex sa fie ceea ce este azi in constiinta publicului: tipul are bani si are pentru ca stie sa-i faca si stie sa-i faca pentru ca stie sa-i dea. Este singura lectie, spirituala sau nu, pe care romanii, ce urmaresc captivati ce debiteaza Becali de diminieata pana seara, ar trebui sa o retina.

Cand Becali se arata dispus sa plateasca 2,5 milioane (si, intr-un final, trei, desigur) asta inseamna ca el vede in Baluta un jucator cu potential de 25- 30 de milioane de dolari. Cei care rad de Becali au ras si atunci cand Becali cumpara terenuri in Pipera si nimeni nu intelegea de ce.

Al treilea personaj, mai degraba pasiv si el: Universitatea Craiova

Se pune intrebarea: daca Becali vede in Baluta un jucator de 25-30 de milioane de euro, cum este posibil ca propriul sau club nu vede macar jumatate din aceasta valoare. De ce nu avea deja Baluta o clauza de reziliere de cel putin aceasta valoare si un salariu aferent? Raspuns: pentru ca Universitatea a esuat sa identifice corect valoarea lui Baluta.

Si pentru ca Universitatea Craiova a esuat in a-l aprecia pe Baluta la adevarata valoare, Marcel Popescu vorbeste doct despre clauze morale. Hei, nu exista asa ceva si nici macar n-ar trebui sa existe. Sunt o forma de a muta responsabilitatile, de a masca incompetenta.

Exista in schimb valori morale si aceste valori trebuie sa fie pretuite deopotriva atat de catre jucatorii Universitatii cat si de catre cei care conduc clubul.

A fost clar ca Baluta are astfel de valori inca de multa vreme, daca onestitatea, modestia, loialitatea si generozitatea mai au pret. A fost mai degraba indoielnic ca si clubul le are.

Sa ne amintim! Acum un an, Universitatea Criaiova a incercat sa prelungeasca contractele mai multor jucatori aflati sub contract. Pentru ca au refuzat, ei au fost pedepsiti. Acea vendeta impotriva propriilor fotbalisti a costat cel putin un loc mai sus pe podium, poate chiar titlul.

In acele momente Baluta nu a ezitat o clipa, a semnat fara sa clipeasca si clubul a prezentat acest lucru ca pe o mare victorie. In degringolada pricinuita de ei insisi, conducatorii Universitatii au vrut sa arate prin Baluta ca exista si jucatori carora li se poate pretinde loialitate, care au, acolo, un mic sentiment pentru culorile clubului la care muncesc, nu doar pentru banii care le intra in conturi. Dar acel gest a vorbit mai degraba de valorile morale ale lui Baluta, nu de ale clubului sau conducatorilor lui.

Cat despre valoarea sa ca fotbalist, Baluta a fost poate singurul care si-a cunoscut-o si n-a avut nevoie ca aceasta sa-i fie confirmata prin valoarea contractului sau prin salariu. Avea doar nevoie de timp ca sa o demonstreze. Si a facut-o intr-un timp chiar mai scurt decat s-au gandit insisi conducatorii Universitatii, de aceea ei au fost prinsi pe picior gresit, de aceea n-au apucat sa reevalueze contractul fotbalistului.

Este o ipocrizie sa-i ceri lui Baluta sa-si sacrifice interesul financiar pentru Universitatea atata timp cat Universitatea singura nu este dispusa la un sacrificiu financiar pentru Baluta. Cand Barcelona i-a ridicat salariul lui Messi la o suma colosala – asigurandu-se printr-un contract de 1 miliard ca nu se va repeta cazul Neymar – Barcelona a facut cu siguranta un sacrificiu financiar.

Este pacat ca Barcelona, care, asemenea Realului si a catorva alte mari cluburi, are adanc inradacinata in cultura proprie pretuirea jucatorilor sai, actuali sau fosti, a trebuit sa invete o lectie de la seicii PSG. Si este la fel de pacat ca Universitatea Craiova trebuie sa primeasca o lectie de la Becali despre cum trebuie pretuit si din punct de vedere financiar un jucator.

Becali are dreptate in aceasta privinta: el a facut o mare favoare Craiovei, invatand-o sa-si pretuiasca propriii jucatori. Spre deosebire de lectia pe care PSG i-a dat-o Barcelonei, lectia oferita de Becali este, deocamdata, gratuita (asta daca nu cumva Becali s-a simtit obligat la o recompensa suplimentara pentru pretul de nimic platit pe Vlad).

Cand un club din Romania este dispus sa plateasca clauza de reziliere si sa-i ofere lui Baluta un salariu dublu decat are/avea la Craiova (plus desigur cash la semnatura) este evident ca clubul la care este jucatorul a facut o treaba de rahat.

Caci, altfel decat lasa sa se inteleaga Marcel Popescu, clauza de reziliere nu este acolo pentru a putea fi platita, ci tocmai pentru a nu putea fi platita de un club rival, decat cu riscul de a intra in faliment. Cu mai multa pricepere in materie, Craiova si-ar fi luat din timp masuri ca acesta sa fie singurul pret acceptabil pentru ca rivala Steaua sa puna mana pe capitanul Stiintei.

Multumindu-i lui Becali pentru cresterea cotei de transfer, Baluta, personajul cel mai putin volubil si cel mai discret dintre toate, a raspuns, prin eleganta sa reverenta, atat Craiovei cat si suporterilor sai. A fost un alt fel de a arata ca, cumva, printr-o schimbare de roluri, el a stiut sa vada mai multa valoare in club si in suporteri decat viceversa. Respect!

Related posts

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.