Un vis

Nu cred în vise. In viziuni, oh da, din toata fiinţa mea, dar nu în vise. Visele n-au nici o utilitate practică.

Nu-i exclus ca aversiunea mea pentru vise sa mi se tragă de la o frumoasă unguroaică blondă care mi-a chinuit adolescenţă. M-a dansat nebuneşte într-o seară (într-adevar, ea pe mine, nu eu pe ea) şi m-am îndragostit atât de tare încât nu reuşeam să mi-o scot din cap cât era ziua de lungă. O iubeam aşa, în tăcere. Treceam zile în şir prin faţa casei ei în speranţa că o voi zări măcar (speranţă deşartă), dar n-am avut niciodată curaj să-i spun că o iubesc (cum n-am avut niciodată curaj sa le spun celor pe care i-am iubit ca îi iubesc). Aşa că adormeam cu ea în gând cu credinţa ca o voi visa. Nu ştiam dacă voi suferi în somn la fel ca în realitate şi totuşi voiam din tot sufletul să o visez. N-am visat-o niciodată.

De atunci n-am mai pus nici un preţ pe vise şi nici nu mi le-am reamintit vreodată. Acum însă, când nu mai cred de mult în ele, când părţi din corpul meu cedează una după alta, vise ciudate şi extrem de clare îmi tulbură somnul. Femei spre care n-aş îndrăzni să ridic privirea în viaţa cotidiană îmi sunt extrem de accesibile în vis. Nu sunt femei pe care sa le fi văzut în realitate. Sunt feţe noi, cu trasături foarte distincte, inventate, sunt sigur, în milisecunde de subconştientul meu. Si eu sunt acolo, stăpân pe mine, întind mâna, o apropiu, o sărut. Simplu, natural, nu există frică, nu exista îndoieli. Ea, docilă, se lasă moale sub voinţa mea ca şi cum în tot universul ar exista o singură voinţă: a mea.

Bineînţeles că aceste vise n-au nimic cu realitatea. Mereu am fost timid cu fetele şi apoi voinţa mi-e şi ea din ce în ce mai şubredă. De aceea fug de visele care-mi agită somnul şi încerc să le evit. Obişnuiesc să mă culc devreme, spre amuzamentul prietenilor mei, tocmai pentru că am observat că, cu cât mă aştern la somn mai târziu, cu atât somnul îmi e mai agitat, iar visele mai chinuitoare.

Dar când joacă Ştiinţa la ore târzii, nu mă pot hotarâ să adorm, ceea ce-mi provoacă neplăceri enorme. Obişnuiesc să nu mă mai uit în direct la meciurile Craiovei. A devenit prea obositor pentru mine. Aşa că, dacă cumva meciul e târziu, ca în seara respectivă, prefer să mă culc, iar dimineaţa la prima oră deschid calculatorul şi citesc cum au trăit alţii meciul. Este mai usor aşa: văd exaltarea, disperarea, speranţa, bucuria sau, dupa caz, tristeţea (cel mai adesea) alor mei. Câteodată îmi scapă chiar câte un zâmbet. Aceste trăiri care m-ar consuma dacă aşi vedea meciul în direct le pot privi suficient de detaşat, după. Acesta e modul meu de a trăi meciurile echipei mele, prin alţii, dar totuşi la o intensitate maximă, căci ei sunt, nu-i aşa, cei mai fierbinţi dintre români. Un simplu modul de autoprotecţie.

Totul s-a întâmplat când Ştiinţa, Universitatea, Craiova, echipa cu atâtea nume, avea meci acasă la o echipă care poartă cel mai ciudat nume posibil: Viitorul. Nici măcar nu ştiu dacă acesta e un nume sau doar o simplă abstracţie filosofică. Ma gândeam la asta cred, când, pe furiş, am adormit.

Aşa a apărut ea, statuia. Cu faţa rece, inertă, mă fixa ţeapăn de deasupra patului. Îl cunoşteam şi totuşi îmi era străin. M-a cuprins panica. Oarecum eram conştient că visez şi încercam cu disperare sî deschid ochii, fără succes. Statuia a început să prindă viaţă, mai întâi i-am desluşit stema de pe piept, apoi hainele au prins culoare, de fapt era un tricou galben. Statuia, omul, mi-a zâmbit candid. M-am liniştit oarecum lăsându-mă pradă visului.

• De ce tie-e frica sa ma privesti?

• Cine esti?

• (Privindu-ma de sus)Sunt viitorul.

• Pari a fi Hagi.

• Sunt Hagi si eu sunt viitorul.

• Sau mai degraba trecutul – o statue.

• De-aia nu vrei sa ma vezi? De-aia n-ai venit nici la meciul meu de adio, desi erai acolo, in Colentina la cateva blocuri distanta?

• Mi s-a parut asa, o chestie de PR.

• A fost PR, dar era spre gloria mea pe care mi-o datorati voi, muritorii.

• Era tarziu si ma asteptau ceva lucruri importante a doua zi asa ca…

• Stiu, ti-ai facut un obicei in a sta cu ochii in viitor, pierzand aproape mereu prezentul. Asa m-ai pierdut si pe mine.

• De ce aveai nevoie de mine? Niciodata nu ti-au lipsit adulatorii. Doar tu esti regele?

• Pentru ca am avut mereu grija de voi. Eu v-am dat mereu totul, iar voi mi-ati dat ce mi-am dorit.

• Ce ti-am dat?

• Mi-ati dat gloria, nemurirea. Toti mi-au plati tributul, mai putin tu.

• De ce eu nu? Te-am admirat la fel de mult…

• N-ai venit niciodata sa ma vezi. N-ai venit sa-mi impartasesti gloria, alaturi de ceilalti muritori.

• Dar am fost, odata, eram adolescent, la un meci amical la Cluj in care ai venit cu Brescia…mi-ai parut putin supraponderal.

• (Sever) Acela n-am fost eu. A fost doar unul din momentele mele de umilinta in care a trebuit sa o iau de jos, dupa ce toti v-ati pierdut, a cata oara, increderea in mine. Doar IlLuce a vazut valoarea mea si, in paranteza fie spus, s-a folosit de ea pentru propriile-i scopuri . Asadar tu m-ai vazut cu ochii tai si totusi te-ai indoit?

• Imi pare rau, dar aveam deja eroul meu. Venise in oras cu mult inaintea ta. Era inalt, puternic, iesea cu capul sus din aparare si nimeni nu-ndraznea sa-l atace. Il vedeam ca pe un mare razboinic. O echipa intreaga tasnea odata cu el, o echipa intreaga se apara odata cu el. Temeritatea lui imi dadea incredere. Generozitatea lui m-a cucerit. Un lider, cum s-ar spune azi.

• Dar nu o legenda. Copiii si nepotii tai n-o sa inteleaga ca ai trait pe timpul lui Hagi si nu te-ai dus sa-l vezi.

• E doar un vis, nu-i asa? Nu esti tu, ci subconstientul meu. Mereu mi-am pus intrebarea daca n-am pierdut cumva din faptul ca, desi aveam bani, nu m-am indurat sa cumpar un bilet la un concert al lui Michael Jackson, sau la un meci de-al tau cu Nationala.

• Asta pentru ca mereu ti s-a parut ca ai ceva mai important de facut.

• Dar te-am vazut odata la doi metri de mine, faceai o promotie pentru Gillette iar eu eram ziarist. Nu m-ai vazut, desigur. Imi amintesc foarte bine, erai intr-un pulovar gri destul de demodat. Iarta-ma, niciodata n-ai stiut sa te imbraci…

• Si ti-a convenit sa ma vezi, asa, un simplu muritor, cu mici defecte, ca tine.

• Aa….Pai, erau doar niste bani la mijloc, ceva extrem de efemer,nu? Nimic de-a face cu gloria, cu nemurirea ta. Nu ma intelege gresit: mereu am acceptat ca si  legendele trebuie sa traiasca atata timp cat sunt printre oameni.

• Asadar inca ma consideri un om, asemenea tie?

• Nu esti? Cu ce te hranesti atunci?

• Libertatea mi-a hranit spiritul. Gloria mi-a hranit trupul si ea a fost ratiunea mea de a exista.

• O glorie trecuta, totusi.

• Gloria e eterna. Nu are trecut, nu are viitor.

• Dar ai spus ca tu esti viitorul.

• Si sunt, pentru cei ca tine care au ratat trecutul.

• Vrei sa spui ca as putea vedea gloria ta privind viitorul?

• Da, daca acesta e singurul mod in care ma poti vedea, pentru a-mi acorda ce mi se cuvine.

• OK, fie. Ce o sa se intample? O sa iei campionatul in editia asta? Si in urmatoarele trei?

• Poate ca m-am inselat in privinta ta. Credeam ca poti privi mai departe decat atat.

• Sa inteleg ca nu campionatul este tinta ta.

• Niciodata n-a fost. Tinta mea a fost mereu a va fermeca pe voi muritorii, de a va ajuta sa visati.

• Cum ai putea? Nu mai esti tanar, nu mai poti face minuni cu mingea.

• Dar cine ti-a spus ca nu mai pot face minuni? Cine a mai infiintat o echipa dintr-o idee, a adus-o in prima liga, se lupta pentru titlu si pe deasupra face si bani. Si inca nu stii ce-ti rezerva viitorul…

• Am mai vazut asa ceva la Cluj si alta la Urziceni, tot echipe fara suporteri. Stiu ca nu-ti plac ungurii…

• …dar sunt fair: au facut o treaba buna. Insa cu zeci de milioane de euro, cu ala falcos pe banca si cu ginerele lui Balaci pe teren  nu e chiar asa un miracol sa iei un campionat, doua.

• Dar Bucsaru?

• Bucsaru l-a adus pe Petrescu. Bursucul mereu a avut ambitia sa-mi demonstreze ceva. Dar acum lumea vorbeste din nou doar despre rege: regele-patronul, regele-conducatorul, regele-antrenorul, regele-tatal. Un factotum. Unde e falcosul? Unde e ungurul? Unde e bursucul? Unde sunt toti acum?

• Petrescu s-a dus unde banii se fac usor: la rusi, la arabi, la chinezi.

• Astea l-au pierdut mereu: femeile si banii. De-aia a ramas un muritor.

• Sa inteleg ca tu n-ai fi pupat niciodata steagul Rapidului?

• De ce-as fi facut-o? Eu sunt Regele. Si apoi cand am spus ca niciodata nu voi antrena Dinamo m-am tinut de cuvant.

• Dar Craiova?

• Acolo mi se ridica parul pe mana. Dar e un tinut aparte. De ce-ar avea oltenii nevoie de Hagi cand il au pe Balaci?

• Il au, dar il tin departe de ei.

• Cum nu veti mai avea vreodata unul ca el, ati face bine sa va bucurati cat puteti.

• Apropo: care a fost mai mare?

• (rade sagalnic) Dobrin.

• Asadar nu te vezi stapanind peste Oltenia?

• Astrele au fost impotriva, de la inceputuri.

• Sau mai exact unul singur: Steaua. Asta ai iubit si asta ti-ai dorit mereu.

• Si asta o sa am. Steaua o sa-mi incununeze domnia.

• Dar Steaua te-a umilit, batjocorit, alungat ca pe ultimul om. Ce rege ar accepta asta?

• Un rege care-i iubeste pe cei care-l prigonesc. Si Isus a facut-o…

• O dai pe religie?

• Pardon, spiritualitate… Chestii diferite: cu prima saracesti, a doua te imbogateste.

• Cum vei avea Steaua? Niciodata nu vei putea plati pretul dorit de Gigi.

• Pretul e ceea ce platesti, valoarea – ceea ce primesti. Pretul l-am platit deja…

• Vrei sa spui prin umilinta ta, cand ai fost alungat ca ultimul om?

• Asta a fost avansul.

• Inteleg: diferenta ai achitat-o cand ti-ai aratat generozitatea si l-ai luat pe Gigi de la inchisoare.

• Dupa cum vezi: exact cele doua lucruri care-i lipsesc celui care are Steaua pentru…

• ….a-si gasi mantuirea?

• Eu sunt mantuirea.

• Si-i vei lua povara Stelei de pe umeri? Dar n-a zis-o cel cu care imparti titlul de rege: Mai repede trece o camila prin urechile acului decat isi gaseste un om bogat mantuirea. Gigi e un om bogat din cate stiu.

• Ce este bogatia? Fiecare lucru este evaluat dupa cat produce, nu? Nu eu am dezvoltat axioma asta.

• Intr-adevar. Gigi insusi a facut-o.

• Steaua i-a produs bucurii, nu-i va mai produce. Steaua i-a produs bani, n-o sa-i mai produca. Cum Steaua nu va mai produce nimic, nimic o sa valoreze in ochii lui.

• De unde stii?

• Parca ti-am raspuns: pentru ca viitorul sunt eu.

• Gigi nu va renunta niciodata la gloria pe care i-o aduce Steaua.

• Gigi n-a avut niciodata glorie, ci doar mediatizare. Ar trebui sa cunosti diferenta. Mai devreme sau mai tarziu va realiza ca gloria pe care o cauta el o gaseste pe muntele Athos, nu pe stadion.

• Dar tu?

• Fotbalul e viata mea, stadionul e templul meu. Sunt nascut pentru glorie, am cautat-o, am dat totul pentru ea. Am avut-o si o voi avea in vecii vecilor.

• Aha, vestita lege: Cine are i se va mai da, cine n-are i se va lua si ce are.

• Ai inceput sa ai o perspectiva mai buna asupra lucrurilor.

• Becali iti poate ceda Steaua, la urma urmei n-a fost niciodata a lui, dar nu vei castiga vreodata iubirea stelistilor. In inima lor Fiara ocupa tot spatiul.

• Recunostinta lor imi va fi de ajuns. Si-apoi de ce as vrea iubirea stelistilor, a dinamovistilor sau a oltenilor in particular. O am a Romaniei intregi.

• Atunci la ce-ti trebuie Steaua?

• Uiti ca sunt si om de afaceri. Steaua e Steaua. Nu se refuza. Just business.

• Care-i diferenta atunci intre tine si Gigi? Amandoi sunteti machidoni, ca urmare amandoi aveti un singur obiectiv: mai multa avere pentru copii. Este acesta …viitorul?

• Ar putea fi. Nu m-am hotarat inca. Stii, am si eu slabiciunea mea, de parinte. As prefera sa nu scrii asta.

• S-ar putea sa te pricepi la fotbal si la metafizica, dar nu la ziaristi. Cum poti sa-mi ceri sa nu scriu?

• Pot, tocmai pentru ca esti ziarist si vrei sa afli cum arata viitorul. Nu mai ai intrebari?

• Ba da. De ce ar accepta Gigi ca Steaua sa ramana a copiiilor copiiilor lui Hagi si nu copiiilor copiilor lui Becali.

• Totul pe lume este evaluat dupa cat produce, ai uitat? Ce a produs fotbalul pentru copiii lui Becali? Indoiala, suferinta, lipsa tatalui, ura suporterilor. Copiilor lui Hagi fotbalul le-a adus doar bucurii si recunoastere. Mai ai indoieli acum ai cui copii vor mosteni Steaua?

• Stiu ca esti un geniu, ca esti extrem de ambitios si ca ai o relatie cu lumea transcedentala. Dar esti prea temperamental si pentru un proiect atat de mare iti trebuie bani multi si stiinta afacerilor.

• Un om echilibrat, un oltean se va ocupa de toate.

• Un oltean echilibrat?

• Exista unul.

• Sper ca nu e cel la care ma gandesc eu.

• Sigur ca e… eroul tau. Singur i-ai prevazut odata ca o sa ajunga un mare om de afaceri, precum Tiriac.

• Cu conditia sa aiba grija ce prieteni isi alege.

• Rudele ti le da Dumnezeu, prietenii ti-i faci singur.

• Iti place sa joci putin si rolul lui Dumnezeu. Iar prietenii in cauza au fost mai intai ai tai si apoi ai lui.

• Lasa trecutul. Parca am venit aici sa-ti deslusesc viitorul.

• Viitorul Baciului nu e la, iarta-mi cuvantul, “stana” unor machidoni. E la Stiinta…

• Unde a fost Stiinta cand Gica si-a incheiat cariera de fotbalist? Unde a fost Craiova cand el a fost in inchisoare? Nu uita ca am fost cel mai mare investitor in Baciul tau, atunci cand nimeni nu mai dadea doi bani pe el. Acum poate multi l-ar vrea, dar este deja adjudecat. Impreuna vom construi cel mai puternic club care a existat vreodata in Romania pentru multi ani de acum inainte. Si impreuna vom imparti totul in proportiile cuvenite.

• Ca intotdeauna: el munca, tu gloria.

• Nu munca l-a definit mereu?

• Asa e: munca, ratiunea si seriozitatea.

• Si tot ele l-au pierdut. In doze mari ele produc efecte secundare. Eu de ce crezi ca am fost ferit de necazuri?

• Esti vaccinat, esti machidon. Nu crezi totusi ca munca si ratiunea ii va salva pe romani?

• Salva? Poate. Fascina? Niciodata.

• Sincer sa-ti spun n-am avut niciodata deplina incredere in alde Hagi, Balaci, Dobrin. Cei ca ei iti iau pentru o secunda ochii si-ti fura sufletul pentru o vesnicie. Nu e corect.

• Am spus eu ca e corect?  Spun doar ca omenirea vrea magie, extaz si agonie. Asta e ceea ce le-am oferit noi.

• Asta imi aminteste de acea finala in care tu ti-ai pierdut cumpatul, lasand tot greul in seama cumnatului tau . El a inscris si penalty-ul care a dus cupa la Istanbul. Cu toate astea, lumea pe strada canta (si inca o mai face adesea) I love you Hagi.

• Acum stii de ce am nevoie de Popescu.

• Rege infam.

• Ai devenit lipsit de respect, ca toti ziaristii.

• Nu mai sunt demult ziarist, iar tu nu mai esti regele meu, de fapt n-ai fost niciodata. Celalalt Gica e regele meu. Istoria o sa retina ca el a fost capitanul Barcei si Barca a fost mult prea mare pentru tine.

• Continua asa si vei fi vorbi in pustiu. Lumea incepe din nou sa vada in mine uriasul, genialul, divinul Hagi.

• Asta nu-ti da dreptul sa-ntizi mana dupa ce nu-ti apartine. Gica e al nostru.

• L-ati vandut.

• Noi pe el sau el pe noi?

• Ai uitat? Pana sa renuntat la el pentru un munte de bani, credea si el in dragoste, in devotament, in suporteri, in culori. A fugit inapoi de la Steaua la voi riscand totul: cariera, bani, viitor. Voi l-ati facut sa creada ca banii sunt singurul lucru care conteaza in viata. Stii ce a urmat.

• Noi i-am deschis doar portile spre a-si lua zborul.

• Si l-a luat. Acum e dus.

• Cum poti vorbi tu despre principii? Popescu doar a cerut un hotel si toata lumea i-a sarit in cap. Tu ai luat unul la pret de chilipir si toata lumea te iubeste.

• Popescu are timp si bani sa-si faca singur hoteluri. Eu nu.

• Tu nu?

• Timpul ce mi-e dat pe pamant e doar pentru gloria si nemurirea mea.

• Egoist.

• Ha ha ha. Am auzit asta de cand ma stiu, pana si de la Cruyff. Ti se pare ca mi-a mers prost?

• N-as zice.

• Stii vorba: Iubeste mingea si mingea te va iubi.

• A fost unul pe care mingea l-a iubit mai mult… Maradona.

• Uite unul care n-a fost egoist.

• Gica Hagi, treaba e serioasa. Te rog, te implor, asculta-ma. Noi, oltenii -iarta-ma ca-mi arog titlul – suferim de decenii. Am sperat ca Gica al nostru se va intoarce si ne va salva din mizeria in care ne-am  scufundat dupa plecarea lui. Nu ni-l poti lua ca sa-ti mangai tu orgoliul, vanitatea nemasurata. Nu ne poti lua tot ce ne-a ramas, ultima speranta.

• Nu pot? Ai uitat ca sunt rege.

• Ai putea fi un rege milos.

• (Rabufneste) Mie cine mi-a aratat mila? Am fost aruncat  ca un cersetor de la Bucuresti la Istanbul, la Timisoara. Toti bascanii, barosanii si grasanii au vrut doar sa se foloseasca de numele meu. Am acceptat salarii de la hoti cu ani de condamnari cati am eu in fotbalul profesionist… doar sa va conving ca nu sunt mort, ca valoarea mea nu s-a stins ci, cel mult, a luat alta forma. Mi-ati aratat mila?

• De ce te superi, acum? Stii doar ca in tara in care esti rege valorile sunt recunoscute abia dupa ce mor.

• (se linisteste) Mai bine ma nasteam in America. Dar poate nepotii mei, stii, Kira…

• Eu sunt gata sa te recunosc, tu esti regele, dar lasa-ni-l pe Gica. E nascut si el sa fie rege si un regat il asteapta.

• Chiar de vi l-as lasa, el nu va veni niciodata. O facea, daca voia, demult. Uiti ca Stiinta i-a fost oferita pe gratis? Nici n-ar fi avut nevoie s-o ia, ca mine, de la zero, cu un club fara trecut, fara nume, fara loc, fara suporteri, da, chiar fara viitor.

• Ar trebui sa fie mult mai intelept acum. Si-apoi e oltean, sangele apa nu se face.

• Prea tarziu. Acum are o noua familie, e intre machidoni. Aici poti intra, dar nu mai poti iesi.

• Si atunci cine ne va salva pe noi?

• Cine m-a salvat pe mine, cine l-a salvat pe Popescu, cine l-a salvat pe Iisus?

• Toti cei napastuiti au avut un conducator care s-a ridicat din mijlocul lor pentru a-i salva. Cum ar fi putut fi salvat poporul sfant daca nu exista un Moise sa-i scoata din robie si sa-i conduca spre Tara Fagaduintei.

• Ce treaba are Gica cu Moise?

• Ca si Moise, Popescu a plecat dintr-o lume saraca, sa invete tainele unei lumi emancipate, ca si Moise, Popescu a putut privi din dezastrul in care se scufundau cei pe care-i lasase in urma, ca si Moise, surghiunit in desert si secluziune pentru crima sa, Popescu a avut timp sa se gandeasca la ai lui si sunt convins, ca, la fel ca si Moise, va gasi in sufletul lui dorinta de a se aseza in fruntea lor si a-i conduce intr-o alta lume. Pentru un mare spirit, spunea un poet, nimic nu este mai greu de suportat decat imaginea suferintei celor din randul carora el s-a ridicat. Intr-o zi se va intoarce si ne va salva. Nu ni-l poti lua niciodata, Hagi. Unul mai mare-i deasupra ta si nu te va lasa, pentru ca nu poti avea totul…Acesta nu poate fi viitorul.

• Esti patetic si discutia cu tine devine plictisitoare (Fata lui devine din nou rece, tricoul de piatra). I-auzi: “un poet zicea”. Nu sunt eu insumi un poet? Si-ti spun: fara niste trucuri, fara putina magie nici Moise nu i-ar fi miscat din loc pe ai lui. Popescu n-a fost niciodata prea bun la chestii de-astea.  Daca vreti un salvator…

• …nu, nu, nu spune Dumnezeu, da-o naibii. N-ai putea sa ne dai o inidicatie mai practica?

• Dumnezeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri.

    (Se intoarce cu spatele si da sa plece)

• Cum, atunci? Banii?

• Banii au rolul lor. (se indeparteaza si dinspre el incepe sa auda un cantec familiar, venit parca dintr-o alta lume:  “Ce atmosfera, creata de olteni…”)

• Hagiii, Rege al trecutului si al viitorului, nu pleca inainte sa-mi spui ce ne va salva.

• Ce va mai salvat odata si va va salva mereu. (“E sarbatoare-n peluza si teren…” cantecul se aude tot mai tare, disperarea ma cuprinde. )

• (Strig) Credinta?! Nu ne-am pierdut-o niciodata, sa stii.

• Mai cauta, mai cauta… (vocea se aude ca un ecou, statuia se pierde, devine o umbra, dintr-o alta lume se aude asurzitor “Cantati cu totii….

• Gica Hagi, nu mai e timp, unde ai disparut, spune-mi ce ne va salva ….

• (Umbra a disparut. In capul meu rasuna cu putere: “Iubirea infinita…)

Deschid ochii. Din telefonul de langa pat rasuna cantecul meu de trezire: “Cine nu sare-i o ja…” Sar speriat din pat, lac de sudoare, buimac inca. Un cosmar asta a fost, realizez repede. Incet, incet ma linistesc. Bine ca a fost doar un vis, iar eu nu cred in vise. Deschid calculatorul sa vad rezultatul meciului. Citesc postarile: dezastru. Imi zic: Zimbeste! Maine ar putea fi mai rau.