UN ZECE PE MERIT

Cicaldau mai are de trecut cateva examene la Universitatea Craiova pentru nota de pe tricolul lasat de Baluta

Stiu, nu este nici corect, nici politicos, nici util sa-i compar pe cei doi. Si apoi, facandu-i o nedreptate lui Cicaldau, nu-i voi repara nedreptatea ce i s-a facut lui Baluta. Caci consider o nedreptate faptul ca, in mediul online (care nu e neaparat un barometru, dar  forumul craiova-maxima.ro e singurul loc unde pot sa am acces nemijlocit la sentimentele si gandurile suporterilor) plecarea lui Baluta a fost mai putin deplansa in raport cu cat de mult a fost ridicata in slavi venirea lui Cicaldau. Vreau, asadar, sa mai vars o ultima lacrima pentru fostul numar zece, inainte de a ma bucura pentru actualul.

Habar nu am cat de bun jucator e Cicaldau. Ii voi da mereu si neconditionat credit lui Hagi, formatorul de jucatori, antrenorul, vizionarul, strategul, dar n-am cum sa fac abstractie de faptul ca, atunci cand se afla in postura de a vinde, Hagi este la fel de lacom ca orice alt comerciant, iar marfa lui e mereu cea mai buna.

Cat despre valoarea de piata a lui Cicaldau, lucrurile sunt ceva mai simple, aceasta e mereu – la fel ca in cazul oricarui alt activ – cat ultimul pret platit pe el. Dar daca-l compar cu Baluta (un alt jucator atins de mana magica a lui Hagi), pentru mine, suporterul Universitatii, diferenta nu e nici de 1,6 milioane de euro, nici de 0,6 milioane, in functie de cat s-ar fi platit pe primul si s-ar fi luat pe al doilea, dupa diverse surse. Diferenta dintre Baluta si Cicaldau e cat de la cer la pamant.

Baluta e jucatorul care a contribuit enorm la trofeul pe care Craiova l-a castigat dupa 25 de ani, un trofeu care, prin semnificatia sa aparte, are pentru Craiova o valoare intrinseca mult mai mare decat ar fi avut-o pentru orice alta echipa. A fost, alaturi de Mitrita, dar pe o perioada mult mai lunga decat acesta, jucatorul exponential al Craiovei, simbolul renasterii. Spiritul locului a fost fantastic de bine oglindit in ambitia, determinarea, orgoliul acestui copil al Olteniei. Chiar si rebeliunea fata de Mangia a aratat caracterul sau de luptator, de fotbalist care nu accepta sub nici o forma infrangerea. Te numesti oltean cand o noua infrangere cu Steaua te inebuneste. Si doar lacrimile de ciuda ii pot alina olteanului frustrarea  unei infangeri cu Dinamo. Acesta a fost Baluta si voi preferea mereu nebunia si lacrimile lui decat resemnarea de pe chipul fostilor sai colegi de dupa meciul pierdut in supercupa. Amintiti-va cum a iesit Cicaldau de pe teren si spuneti-mi daca vi l-ati fi putut inchipui iesind la fel resemnat pe Baluta dupa un trofeu pierdut in fata propriilor suporteri. Nimeni nu poate construi prezumptii pe “daca”, dar Baluta e in mod clar jucatorul care poate insemna un trofeu in plus sau in minus pentru un club ca si Craiova. Nu la fel se poate spune despre Cicaldau. Nu inca.

Acum sa ni-l amintim pe Baluta in primele lui meciuri de la Craiova: harnic, determinat, ambitios, percutant, dar rareori hotarator. Si, la fel precum Cicaldau la primul sau meci: incapabil sa schiteze o urma de zambet. Nu de putine ori au existat voci printre suporteri care strigau ca n-ar avea ce cauta in teren.

A fost nevoie sa treaca patru sezoane si o multime de antrenori peste Craiova pentru ca Alex Baluta sa devina jucatorul pe care-l avem cu toti in intiparit pe retina: constient de propria-i valoare, sigur pe el, super-tehnic, eficient, letal, dedicat, determinant. Atat zambetul sau larg, cat si gestul amplu prin care-si indica numarul de pe tricou dupa fiecare gol sunt marci inregistrate pe veci in mintile noastre. Cand a plecat nici macar un singur suporter al Universitatii Craiova n-a mai avut cea mai mica indoiala ca am pierdut un mare jucator. Pagina lui de facebook abunda: oltean adevarat, capitan adevarat, fotbalist adevarat. Dar, probabil ca un semn al vremurilor in care traim, gandul la banii incasati pe el au constituit un bun substitut pentru club si suporteri. 

Poate intr-o buna zi  Cicaldau va fi unul dintre marii jucatori ai Craiovei, unul pe care clubul il va vinde in strainatate si va incasa si pe el o gramada (sau ceea ce unora ni se pare o gramada) de bani pe el. Poate. Dar pentru asta e nevoie de timp si rabdare. Asadar calma, calma, cum zice Mangia.

Iar calmul este la mare cautare printre suporteri. Caci, pe cat de grabiti sunt oamenii sa obtina o satisfactie financiara imediata, pe atat de nerabdatori sunt in a-si pune sperantele intr-o achizitie miraculoasa, eventual pe bani putini sau deloc, ce ne va compensa  pierderea. Atitudine superficiala pentru ca oricat s-ar bucura suporterii de banii obtinuti pe Baluta, pierderea lor este cel putin direct proportionala. Si putin perversa: desi ca si proprietar ai o anumita justificare in a te grabi sa-ti recuperezi banii investiti si sa-ti numeri profitul, ca suporter contabilizezi doar o pierdere financiara neta, caci trebuie sa consideri o scadere semnificativa a calitatii spectacolului si performantei pentru care ai platit bilet sau abonament.

E imposibil s-o ai si sa mananci prajitura in acelasi timp, spun englezii, iar romanii, un popor religios prin excelenta, i-au adaugat acestui adevar un sens mistic, ironizandu-i pe cei ce se vor si cu pula-n cur si cu sufletu-n rai.

In principiu, daca vrei un jucator precum Baluta, trebuie sa platesti pretul pentru un jucator de valoarea lui Baluta. Mai mult, eu cred ca, pentru Craiova si Oltenia, Baluta va fi mereu mai valoros decat pretul sau de pe piata libera. Nu este o intamplare ca Mitrita a inceput sa straluceasca cu adevarat, odata sosit in mijlocul alor sai si nu sunt deloc convins ca daca s-ar fi intors la Steaua, de exemplu, unde a mai fost, impactul sau ar fi fost la fel de mare. Caci, pentru Baluta sau Mitrita sau Screciu, Universitatea Craiova are o semnificatie aparte, apartenenta la tagma olteneasca ii va face mereu sa dea mai mult pentru echipa si public decat o pot face strainii. Comuniunea dintre suporteri si echipa, adica exact ceea ce a facut posibila Caiova Maxima, e subapreciata mereu si cumva oamenii uita un lucru elementar: pentru ai tai esti mereu dispus sa-ti dai viata pe gratis, dar rareori esti dispus sa mori pentru straini, fie si pe multi bani. Cateodata, in momentele cruciale ale unui club, o disponibilitatea de „a-ti da viata pe teren” este mai mult decat un cliseu demonetizat, este ceea ce face diferenta.

Inca in vestitul sau tratat, Machiaveli argumenta ca un print nu poate supravietui daca armata sa este constituita din mercenari, desi recunoaste in profesionalismul acestora un anumit rol in a completa o armata formata primordial din localnici. Pe acest fapt este pusa adesea in Anglia, discrepanta intre valoarea fotbalistilor straini si a campionatului englezesc, in general, si performanta relativ mediocra a cluburilor englezesti in Europa. Un argument sustinut si de recentul campionat mondial in care Belgia, cu jucatori la cluburi englezesti, s-a aratat atat de superioara englezilor.

Nu mi se pare nimic anormal in faptul ca Cicaldau n-a rupt norii la Craiova in primul sau meci si ca, probabil, n-o sa-i rupa nici in urmatoarele. Anormala mi se pare asteptarea suporterilor sa o faca. Acesta e wishful thinking si semn de imaturitate. Acum putem stii ce am pierdut cu Baluta, dar mai e nevoie de mult timp pentru a afla ce am castigat cu Cicaldau.

 

 

 

 

 

Related posts

One Thought to “UN ZECE PE MERIT”

  1. grd

    cicaldau trebuia sa traga din prima,sau daca a ales sa faca preluare, normal era sa suteze foarte puternic. si cred ca aveam sanse mari sa luam super cupa si altfel vorbem despre el. si nu cred ca nu a dat gol ca e dobrogean. jucatorii mari joaca i meciurile importante. la primul meci a parut destul de confuz ca sa nu zic shaky .

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.