Welcome, Mister…President!

In ultimul articol pe care i l-am dedicat lui Sorin Cartu, il asemuiam pe fostul Director Tehnic cu o gaura neagra , si n-aveam atunci, cum n-am nici acum, vreo indoiala ca trebuia sa plece. Insa n-am avut niciodata de atunci incoace si n-am nici acum vreo indoala ca trebuia sa revina. Unde? Exact pe postul pe care a revenit.

Are cumva Sorin Cartu un model profesional pentru noua si inedita (pentru el si pentru toata lumea) pozitie de Presedinte al Universitatii Craiova, a fost curios reporterul. Florentino Perez, cumva?

„Vreau sa fiu eu”, a venit raspunsul modest al lui Cartu si nu putea sa aiba o descriere mai buna a fisei postului, un post, inventat de altfel pentru el.

Este un post de care clubul avea exact atata nevoie pentru a-si completa o organigrama deja destul de stufoasa pe cata nevoie avea Sorin Cartu, acum la pensie, de un titlu pompos care sa-i impodobeasca CV-ul. Caci nimic nu poate sa-i aduca in plus aceasta titulatura lui Cartu, chiar daca el, in schimb, ii poate conferii acesteia extrem de multa greutate.

Dar, daca titulatura de Presedinte era libera, cu atat mai bine si daca ea spune ceva mai mult decat cea de Manager General si mai bine. Caci, intr-adevar Sorin Cartu este, de departe, cel mai mare din club.

In general, am auzit, fiecare oltean se vrea sef, si este remarcabil daca o organizatie are suficienta imaginatie pentru a gasi suficiente titulaturi ca sa multumeasca pe toata lumea. Lasand insa deoparte titulatura si chiar atributiile (despre care fireste nu s-a spus nici un cuvant si nimeni nu a avut curiozitatea sa intrebe), nimic nu mi se pare mai evident decat faptul ca atat clubul, cat si Sorin Cartu aveau nevoie unul de celalalt.

Acum, insa, ca s-au regasit, intrebarea se pune: unde era nevoie de Sorin Cartu? Sa incepem cu aspectele mai superficiale.

Probabil ca Sorin Cartu va prelua cateva dintre atributiile de reprezentare ale lui Marcel Popescu. Mereu scrobit si mereu solemn, dand in permanenta senzatia ca prezideaza o festivitate de inceput de an scolar, Popescu se prezinta ca un tip distant, formal, iar exprimarea sa bine articulata, care-l situeaza la o mare distanta de omologii sai din fotbalul romanesc, are un oarecare iz de limbaj de lemn si este destul de greu digerabila de suporteri. Aceasta, precum si o aparenta infatuare elitista, n-au avut darul de a-l apropia prea mult de marea masa a oamenilor, in ciuda multiplelor dovezi ale profesionalismului sau.

Cartu, cu sarmul si limbajul sau colocvial, poate furniza sarea si piperul care lipseste din ciorba de comunicare, destul de searbada, servita de obicei de Popescu.

Apoi, din aceeasi perspectiva de comunicare, este de preferat sa-l ai pe Cartu in club, decat in afara clubului. Cand n-are nici o miza in succesul sau esecul acestuia, Cartu poate fi taios si, atunci cand are o ranchiuna, nu face vreun efort in a si-o masca. Dupa plecarea sa din club, desi nu s-a manifestat vizibil cu ostilitate, el n-a aratat nici prea multa simpatie pentru lucrurile care s-au derulat dupa el, pozand adesea cu o mina mai degraba dezinteresata. Doar in cele cateva minute cat a durat conferinta de presa Cartu a rostit mai multe lucruri pozitive la adresa clubului decat in cei cativa ani cat a stat in afara lui. Dar capriciile si vanitatile lui Cartu sunt parte din farmecul sau personal. Desi cu parul complet alb, el poate fi acelasi copil rasfatat si imatur dintotdeauna. Va fi o provocare personala pentru el sa-si demonstreze ca a atins nu doar senectutea, ci si intelepciunea.

In discursul sau nepretentios (in acelasi splendid contrast cu sirul, uneori pierdut si fara sens, de epitete si hiporbele, in care s-a lansat Popescu) Cartu a mai amintit un element extrem de profund si serios in care poate sa joace un rol. El a vorbit despre tinta de a transforma din nou Universitatea Craiova intr-un fenomen socio-cultural de anvergura celui pe care el l-a trait extrem de bine ca si fotbalist. Din emulatia care s-a creat in jurul echipei, Cartu a realizat ca un asemenea obiectiv este din nou posibil. Cu investitori puternici si inteligenti in spate, cu factorul politic si administrativ de partea sa, Craiova are o mare sansa sa aduauge un element care lipsit in precedenta sa perioada de glorie: elementul economic.

Temperamentul oltenilor, am crezut-o dintodeauna si am spus-o mereu, face ca tinerii locului sa fie cea mai pretioasa resursa naturala, inepuizabila, iar fotbalul, bine administrat si promovat, poate face din Craiova ceea ce au facut finantele din Cluj, un loc de referinta pe harta Romaniei si chiar a Europei. Nu va fi putin lucru daca ceea ce au facut Camataru, Cartu, Badea, Gica Popescu si alti cativa fotbalisti care au acumulat ceva resurse financiare in timpul activitatii lor, va fi multiplicat cu 10, cu 100 sau cu 1000. Cu cat Craiova va da mai multi fotbalisti milionari, care vor investi in proiecte imobiliare sau scoli de fotbal si-si vor plati taxele in oras, cu atat orasul se va imbogati la randul sau, iar orice om politic local nu-si poate dori o ramura economica mai sustenabila, mai benefica si mai prestigioasa pentru oras decata aceasta.

Ar fi minunat daca o figura emblematica si sarmanta, precum Sorin Cartu, ar putea sa-i uneasca mai mult pe oamenii politici ai locului in jurul acestui obiectiv comun si sa-i faca sa constientizeze importanta strategica pe care fotbalul, in general, si acest fantastic brand care este Universtitatea Craiova, in particular, il pot avea pentru oras si regiune.

Cartu preia o manta croita pentru Balaci.

S-ar putea dovedi totusi ca papucii cu care s-a incaltat Sorin Cartu sunt mai largi decat poate el duce, caci ei erau pe calapodul unuia mai mare decat el. Cartu calca unde era locul lui Ilie Balaci, a carui statura publica impunatoare si a carui personalitate uriasa, l-ar fi facut perfect pentru acest rol. Dar tocmai aceasta statura impunatoare si independenta i-a impiedicat pe cei care detin clubul sa i-l acorde.

Poate ca moartea lui Balaci, cu efect de cataclism emotional resimtit de intreg publicul oltean, i-au facut Rotaru & co sa inteleaga ca doar ei au pierdut neacordandu-i lui Balaci ceea ce i se cuvinea. Daca numirea lui Cartu este un efect al constientizarii nedreptatii ce i-a fost facuta lui Balaci, este deja, in sine, un lucru suficient de bun.

Din pacate, Balaci n-a apucat sa-i poarte mai inainte mantaua de Presedinte al Universitatii Craiova. Insa acum, dupa el, nu este un altul din Craiova Maxima mai mare, mai ilustru si mai demn de a o purta decat Sorin Cartu.

Astfel, intr-o mare masura, Cartu ii datoreaza aceasta pozitie lui Balaci si, desi nu-l poate inlocui, ar trebui sa incerce sa fie macar in parte Presedintele care ar fi fost Minunea Blonda. Balaci n-a avut niciodata pe nimeni deasupra sa decat publicul, si doar in fata dovezilor lui de dragoste si-ar fi plecat capul sau semet.

Ar fi pacat daca Cartu ar incepe sa semene cu Argaseala sau Duckadam, si sa simta o mai mare responsabilitate fata de cel care-i baga banii in cont la sfarsit de luna, decat fata de suporteri.

In afara de asta, Rotaru are deja in club suficenti oameni care sa-l reprezinte si sa-i execute ordinele, iar Cartu, la anii, experienta si statura sa, s-ar aseza intr-o postura degradanta. De aceea, performanta sa ca presedinte va fi definita nu prin cat de mult va fi omul lui Rotaru, ci prin cat de mult va fi omul suporterilor.

Probabil o simpla meteahna a vremurilor in care era antrenor, la prima sa sa aparitie ca presedinte al Universitatii Craiova, Cartu a ales totusi sa se pozitioneze ca avocat al politicii de transferuri a lui Rotaru si Popescu. Nu acesta va fi drumul de urmat. Cartu va trebui sa-si defineasca propria-i agenda, de preferat in acord cu suporterii.

Nu suporterii trebuie sa-l inteleaga pe Rotaru, ci invers. Oricat de mult ar intelege publicul interesele financiare ale actionarilor, oricat de mult s-ar infierbanta la gandul sumelor mari incasate in cont pentru Mitrita, asta nu-i va astampara nicidecum foamea de glorie si performanta. Clubul exista in primul rand pentru a livra performanta sportiva si Cartu trebuie sa fie garantul ca politicile clubului si strategiile lui duc spre indeplinirea acestui obiectiv . El trebuie sa se asigure ca trofeele au cel putin aceeasi prioritate pe care o are pentru Rotaru randamentul capitalului sau.

Acum, cand el insusi este un om caruia activele ii aduc suficienti bani, Cartu are si confortul material si capitalul moral pentru a se pozitiona in club la acelasi nivel precum Rotaru.

Obligat sa profeseze ca antrenor in vremuri tulburi si sa fie mereu la cheremul si discretia presedintilor sau patronilor, nimic nu-l mai poate obliga pe Cartu la o atitudine docila, cu atat mai mult cu cat nu doar cunostintele sale de fotbal, renumele si pozitia sa financiara, ii dau posibilitatea de a fi mult mai asertiv. Nu fata de cei mai slabi, ci fata de cei mai puternici.

Pe langa rolul sau de reprezentare a Universitatii Craiova in raport cu autoritatile orasului, cu suporterii si actionariatul, Cartu poate juca un rol decisiv in ceea ce trebuie sa fie obiectivul sportiv al Craiovei: performanta durabila.

Nu stiu daca deja acest lucru a fost inteles de club, dar in fata Craiovei, a drumului sau spre glorie si Europa nu sta FCSB si nici CFR. Primul n-are nevoie de adversari pentru a fi invins, al doilea este de mult un corp ce inainteaza din inertie. Ca va castiga campionatul sau nu, fara o miscare spectaculoasa asemanatoare cu aducerea lui Dan Petrescu, anul trecut, CFR probabil ca traieste deja din rezerve.

In drumul Craiovei sta Hagi, adversarul nostru din semifinalele cupei. Energia acestuia nu doar ca explodeaza cu putere mereu crescanda, precum o racheta in ascensiune, dar pare inepuizabila. Nici un club din Romania nu dispune de sistemul, know how-ul si resursele mereu regenerabile ale lui Hagi.

Chiar daca CFR, Craiova si FCSB isi vor consuma banii luand pe rand urmatoare trei campionate, Hagi si pustii lui vor fi acolo mereu in varf hartuindu-le, secatuindu-le de resurse, impiedicandu-le sa domine autoritar. In acest context Europa ramane o fata morgana, un obiectiv fara miza pentru cluburi, caci atata timp cat o echipa nu va domina de la distanta campionatul romanesc (cum au facut pe rand, in timpurile vechi generatiile Craiovei, ale lui Dinamo si a Stelei si, in perioade ceva mai recente, din nou Steaua si CFR) , nu va dispune de detasarea necesara sa se ia la tranta cu fortele Europei. Hagi si Viitorul lui au schimbat probabil pentru multa vreme paradigma fotbalului romanesc.

Cand Hagi este in competitie (si-l mai are si pe Gica Popescu alaturi) , cel mai bine este sa nu fii unul dintre competitorii lui, dar, daca trebuie sa fie, Craiova face bine ca-si aduna toate resursele umane la indemana. Cartu este unul dintre cei mai capabili oameni de care dispune Craiova. Intelegerea tehnica a fotbalului in toate aspectele sale ii va oferi lui Mangia un interlocutor avizat in birourile administrative. Capacitatea lui Cartu de a evalua cu ochi de cunoscator potentialul fotbalistilor va ajuta de asemenea, caci mai putini bani risipiti pe transferuri ratate, inseamna mai multi bani disponibili a fi investiti in jucatori din curtea proprie si pe termen lung. Golul lasat de Geolgau in zona de scouting s-a vazut in timp, caci Craiova n-a mai descoperit nimic de anvergura lui Ivan si Burlacu.

Presedintia lui Cartu la Craiova va fi definita de cat de mult va reusi Cartu sa fie el insusi, adica exact ceea ce si-a propus. De preferat ar fi un Cartu in varianta sa cea mai buna. Dezinvolt si imaginativ, el lua, ca fotbalist, decizii geniale si reusea executii spectaculare doar atunci cand spiritul sau liber se manifesta din plin.

Presiunea, constrangerile, n-a fost niciodata prietenele lui cum n-au fost niciodata pentru vreun spirit liber.

Tot asa, ca om, farmecul lui Cartu se manifesta atunci cand e in buna dispozitie, liber si neingradit de factori externi (la conferinta de presa, a incercat sa se sustraga unor sabloane in care incercasera sa-l incadreze ziaristii.) Acesta e drumul de urmat in continuare, caci simpla sa prezenta poate aduce valoare tuturor din preajma.

Misiunea sa n-ar trebui sa fie prea grea daca nu va uita nici un moment sa fie el insusi, daca-si va aminti tot timpul ca nu mai e antrenor si, mai ales, daca nu se va gandi nici macar o clipa ca trebuie sa faca ceva anume pentru a-si justifica salariul, punand asupra sa si a altora o presiune inutila.

Doar oamenii comuni platesc prin ceea ce fac, cei nobili platesc prin ceea ce sunt.

Sorin Cartu este Sorin Cartu si nu are nevoie pentru asta sa fie presedintele Universitatii Craiova, chiar daca acum este. Caci, precum Balaci, el este deja mult mai mult decat atat. E o legenda. Cu atat mai pretioasa cu cat este printre putinele legende vii care ne-au mai ramas.

Related posts

Lăsați un comentariu

Vă mulțumim !

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.